{"id":8251,"date":"2011-06-30T13:29:17","date_gmt":"2011-06-30T11:29:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8251"},"modified":"2011-06-30T13:30:10","modified_gmt":"2011-06-30T11:30:10","slug":"poezia-din-calea-prozei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-din-calea-prozei\/","title":{"rendered":"Poezia din calea prozei"},"content":{"rendered":"

Magda C\u00e2rneci, FEM, I,<\/em> prefata de Simona Sora, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 208 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Fac\u00e2nd un salt vital, acrobatic si fara plasa de siguranta direct \u00een rasa poetelor ajunse prozatoare (cum ar fi, la noi, Simona Popescu sau, mai nou, Marta Petreu), nu trebuie sa ne grabim a stabili ca Magda C\u00e2rneci respecta snobismul si sofismul evident cum ca tineretea e v\u00e2rsta poeziei si maturitatea s-ar limita la proza. Trecerea la roman survine mai ales dintr-o acuta nevoie de confesiune, pe care optzecismul funciar al autoarei n-a lasat-o sa curga de la sine, masc\u00e2nd-o \u00een joc textual. \u00censa marturisirea \u2013 deloc sau putin autofictionalizata \u2013 devine mult mai usor avuabila de-a st\u00e2nga si de-a dreapta douamiismului, cu biografismul sau desantat. Asta pe de o parte. Pentru ca, scris \u00een perioada 1995-2005 si revizuit pentru tipar \u00een 2010, \u201eFEM\u201c-ul Magdei C\u00e2rneci are tendinta sa depaseasca palierul personal, imagin\u00e2nd o feminitate colectiva, putin sau deloc originala, fie si numai pentru ca de la Eva \u00eencoace, nimic nou sub luna. Cu alte cuvinte, am revazut universul poetic al autoarei, am citit prefata romanului si mi-am configurat un orizont de asteptare deloc pretentios, din care sa presimt un roman chinuit, ca un copil cu gestatie prelungita; si, mai ales, mi-am facut bagajele de atentie pentru ce mi s-a promis a fi un roman revelatoriu, captiv \u00eentr-o conceptie mitica, dar etern-umana.
\n\u201eDragule, nu vreau sa te epatez cu cine stie ce ipoteze si teorii, eu o sa fiu o Seherazada mai simpla, nu o sa te bombardez cu experimente stilistice, cu demonstratii de virtuozitate verbala sau cu sarade lingvistice.\u201c Naratoarea deliberat non-postmoderna se adreseaza unui fost iubit, \u00eensa \u201edragul\u201c e si o formula conventionala de pact cu lectorul. \u00cenc\u00e2t \u201eFEM\u201c ajunge sa fie un roman despre Femeie pentru folosul si disperarea barbatului generic, un arhetip care neaparat e doar intelect, o fiinta fara imaginatie, cu pofte banale. Moralizator si tezist, autoarea se complace \u00eentr-un retro-feminism \u00eengust, pentru care doar femeia s-ar bucura de hiperdeterminismul corporal, de ciclicitatea sa gonadica si mentala; pe deasupra, etern-femininul chiar nu poate sa renunte la privilegiul unic si debarasabil de-a purta simultan costumul si masca de Magdalena si sf\u00e2nta fecioara. Din aceasta cauza, tipologia romanesca de fata nu poate fi dec\u00e2t bifurcata, nesigura, feminina. Daca poezia Magdei C\u00e2rneci \u00eesi coagula s\u00e2ngele ca metafora mauronian-obsedanta, la granita dintre fiziologic si psihologic, asadar \u00een plina materie psihanalizabila, romanul poetei ram\u00e2ne captiv \u00eentr-un aliaj identic: \u201eMetafizica mea e strict corporala si psihica, revelatiile mele vin din abisul celulelor.\u201c De fapt, asa cum repede sesizam, avem \u00een \u201eFEM\u201c un eseu biografico-misticoid, \u00een care initierea sexuala se \u00eentretaie cu vise si viziuni \u00e0 la Tereza de Avila, gener\u00e2nd otios un tot haosmic, de \u201eInland Empire\u201c pus pe h\u00e2rtie.
\n\u201e\u00cent\u00e2mplari \u00een irealitatea <\/strong>
\nimediata\u201c. Varianta fem<\/strong>
\nDar acesta e doar \u00eent\u00e2iul \u201eFEM\u201c. Autoarea ne promite cel putin doua continuari, \u00een functie de v\u00e2rstele feminitatii pe care le va trai de acum \u00eencolo. Deocamdata, volumul I ar putea purta ca subtitlu o sintagma simptomatica inclusiv pentru lexicul utilizat: \u201ecarnea si bulboana launtrica\u201c. De la derapaje hormonale si nimfomane, de pubertate \u00eent\u00e2rziata, la pasaje incandescent-erotice si pseudonime pentru sexul masculin, textul ajunge sa vizioneze corpurile trecute ale naratoarei, cele de fetita, fata si t\u00e2nara femeie, \u201e…ca spet niste exuvii de pupa sau larva…\u201c ss.m.; p. 157, pentru conformitatet. Ceea ce la Simona Popescu marseaza implicit, Magda C\u00e2rneci masluieste prin explicitare \u2013 asta las\u00e2nd la o parte simili-plagiatul. Oricum, parcursul initiatic e dublu: gratificarea de ordin pur sexual devine treptat satisfactie cosmica, pentru a simti si cuprinde si \u00eentelege \u201eviata, \u00een toata feminitatea ei \u00een sf\u00e2rsit \u00eemplinita\u201c. Pentru a intra \u00een contact cu A treia prezenta. Si, mai ales, pentru a-si atinge si g\u00e2dila sinele.
\nMai departe, romanul nu e dec\u00e2t o avalansa de momente intense, ciudate, febrile. Dar iluminarile Magdei C\u00e2rneci nu tin de un suprarealism facil si oarecum autist, ci de un hiperrealism vizionar: \u201eSa reconstitui \u00een detaliu un pumn de senzatii iesite din scara, o serie de perceptii largite, stari ciudate \u00eentre veghe si somn si hipertrezie, coincidente uluitoare, c\u00e2teva vise maiestuoase, c\u00e2teva viziuni coplesitoare, la at\u00e2t se reduce finalmente tot ceea ce cu adevarat am trait\u201c. Prin urmare, cam la at\u00e2t se reduce si textul. Arhetipal \u00een cel mai concret sens, colajul din \u201eFEM\u201c contine mostre de vis abisal-fantasmatic pe care Jung le-ar analiza dupa metoda cvasifreudiana din \u201eSimbol si libido\u201c; mai mult, avem figura mamei teribile cu corp \u201earomal\u201c, anamnetic-oniric, amplificata grotesc \u00een capitolul \u201eFemeia enorma\u201c, sau copilul divin ca simbol al sinelui, \u00een capitolul \u201eOmuletul\u201c. \u00cen fond, aceste clipe de gratie sunt manifestari ale unui mundus imaginalis imens, un imaginal supra-sau-arhi-sau-pur-in-constient, un \u201eregn al imaginilor esentiale\u201c, si nu al simulacrului ce desfiinteaza realul pentru\u00a0 Baudrillard; o realitate metafizica, definita cu litera si spiritul unui Henry Corbin: \u201eo realitate paralela si totusi adevarata, la fel de adevarata ca lumea de afara. O realitate intensa si plina, as zice vitala. Un fel de ad\u00e2nc al meu mai \u00eenalt. svs. Augustin, cu al sau c(in)eva \u201ecare se afla mai ad\u00e2nc \u00een mine dec\u00e2t eu \u00eensumi\u201ct Un fel de subterana stelara. \u00cen acel punct din mine ascuns \u00een spatele sternului, care se trezeste din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si \u00eencepe bl\u00e2nd sa pulseze, sa iradieze. Acel punct, ca un minuscul soare din piept…\u201c ss.a.t Cu alte cuvinte, acel sine jungian, daca vrem cu orice pret o psihanaliza. Daca nu, prefac\u00e2ndu-ne ca mai putem rezona la metafora lumii ca hiperteatru, la muzica sferelor (o \u201eauzenie\u201c \u201eca o transpiratie sonora a noptii\u201c) sau la sah(-mat)ul cu moartea, putem sa ne limitam la constatarea ca romanul se transforma lent \u00een varianta fem a \u201e\u00cent\u00e2mplarilor \u00een irealitatea imediata\u201c: frunza ca un evantai, caz\u00e2nd lent, \u00eenca \u201ede la \u00eenceputul lumii acesteia\u201c; bujorii s\u00e2ngeriu-\u00eenchegati, \u00een ad\u00e2ncul si catifeaua carora survine teama de-a nu cadea; castana crap\u00e2nd \u00een forma de cruce, din care t\u00e2sneste un fluture viu colorat.
\nApoi, nu de putine ori, Magda C\u00e2rneci are senzatia ca tinteste sacrul. Indicibil si feminin, \u201etotul e viu, totul e identic \u00een esenta sa, e, nu stiu cum, vibrant, frisonant, adica e, cum sa spun, sacru, caci e plin de o bucurie imensa si de o spaima ad\u00e2nca\u201c. Fireste, despre sacru nu se poate vorbi dec\u00e2t cliseistic, \u00een locuri comune, tocmai pentru ca ne priveste pe toti. \u00censa divinitatea vocii narative se reprezinta panteist \u00een arhetipul jungian al animei, forta vitala ce \u00eensufleteste totul: \u201eDar daca lumea \u00eentreaga e chiar dumnezeu?\u201c \u2013 preambul pentru clipa mareata c\u00e2nd personaja se va interoga sarman-dionisic si pueril-narcisist, ca un copil batr\u00e2n care \u00eenca mai spera, candid, la puteri magice: \u201edaca si eu, si eu, si eu sunt, sunt, sunt, si eu sunt cumva, \u00eentr-un fel, \u00eentr-un fel misterios, un mic. un mic dumnezeu, care-a uitat ca e dumnezeu?\u201c Dincolo de concordanta fractalica microcosm-macrocosm, desueta sau poate uitata, se \u00eentrevede un autocentrism aproape viril. Si la fel de insuportabil.
\nUn roman putin convingator<\/strong>
\n\u00cen fond, romanul are virtuti vindecatoare, tamaduitoare chiar, \u00eensa e foarte greu sa le primesti ca atare, si nici nu prea poti. Etichete ca purificare, eliberare, descarcare, exorcizare, sau pur si simplu retraire, autodescriere \u00een vederea comprehensiunii de sine, la o v\u00e2rsta crizata, fac din toate aceste halucinante si hiperadevarate viziuni o literatura prea personala, prea departe de cititorul pe care narator-autoarea doreste sa-l converteasca la un fel de religie proprie, noua si veche de c\u00e2nd Eva si pam\u00e2ntul, cu titlul de noblete ca toti ceilalti am fi cam incapabili sa privim ce stravede, totusi, o poeta, nicidecum o prozatoare. Poate asa s-ar explica de ce romanul e ca un cristal diferit luminat \u00een functie de cum ajunge lumina pe el, \u00een el. Citit \u00een pat, duminica dimineata, citit pe scaun, la geam, duminica dupa-masa, \u201eFEM\u201c-ul Magdei C\u00e2rneci \u00eesi modifica unghiul de refractie si poate parea diamant sau doar dolomit. \u201eConstienta\u201c, culoarea bronzului \u00eencalzit, \u201esorbul\u201c, soarele ca un galbenus \u00eencetosat, adjectivul \u201eatavic\u201c, vata si multe alte fetisuri textuale fac din aceasta \u201e(i)magi(n)e coerenta a lumii\u201c doar un discurs. Aluvionar, alungit \u00een toate directiile posibile, rotit, rotit \u00een cercuri concentrice, ametit, sufoca(n)t. La final ai revelatia ca revelatia nu poate fi produsa cu forta, ca poate nici dervisii nu reusesc.
\n\u00cen fine. Per total, avem \u00een \u201eFEM\u201c un roman putin convingator, \u00eenchistat \u00een stereotipii cuantificabile mai mult psihanalitic dec\u00e2t estetic, mereu cuprinse de retorismul \u2013 sau terorismul? \u2013 aproape romantic. \u00cen fond, explicitarea si hiperbola haosmica, repetitiile presarate la tot pasul, nu fac dec\u00e2t sa submineze toata placerea si posibila desfatare a textului. Cu alte cuvinte, prea multe cuvinte pentru cuv\u00e2ntul din titlu. Magda C\u00e2rneci ram\u00e2ne o poeta cu intuitii remarcabile, fapt dovedit de numeroasele poeme \u00een proza \u2013 multe net superioare chiar volumelor anterioare de poezie \u2013 detasabile din corp(us)ul \u201eFEM\u201c-ului ca niste insule \u00eenca virgine, ca niste animale endemice, ca niste femei-bibelou. Dar asta nu-i o cronica de poezie, ci de roman. Care specimen, pe l\u00e2nga intuitie, cere constructie. Poezia ram\u00e2ne o cale, poate chiar Calea, dar, astfel, ea bareaza calea prozei. \u201eThe stairway goes to nowhere, and not to heaven\u201c.
\nDuc\u00e2nd-o spre nicaieri \u00een acest caz.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Magda C\u00e2rneci, FEM, I, prefata de Simona Sora, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 208 p.   Fac\u00e2nd un salt vital, acrobatic si fara plasa de siguranta direct \u00een rasa poetelor ajunse prozatoare (cum ar fi, la noi, Simona Popescu sau, mai nou, Marta Petreu), nu trebuie sa ne grabim a stabili ca Magda C\u00e2rneci respecta snobismul… Cite\u0219te mai mult »Poezia din calea prozei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5893,5894,5892,5895,2990],"class_list":["post-8251","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-fem","tag-i","tag-magda-carneci","tag-prozatori-romani-de-azi","tag-roman-actual"],"views":2783,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8251","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8251"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8251\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8251"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8251"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8251"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}