{"id":8248,"date":"2011-06-30T13:26:42","date_gmt":"2011-06-30T11:26:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8248"},"modified":"2011-06-30T13:27:24","modified_gmt":"2011-06-30T11:27:24","slug":"intrebari-pentru-dreapta-conservatoare-romaneasca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intrebari-pentru-dreapta-conservatoare-romaneasca\/","title":{"rendered":"\u00centrebari pentru dreapta conservatoare rom\u00e2neasca"},"content":{"rendered":"

Cristian Patrasconiu, \u201eRepere Intelectuale ale Dreptei Rom\u00e2nesti\u201c<\/em>, Editura Humanitas, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Cu c\u00e2teva luni \u00een urma a fost lansata la Hotel Marriott, \u00eentr-un cadru somptuos, o culegere de interviuri cu c\u00e2teva personalitati ale lumii intelectuale rom\u00e2nesti declarate adepte ale unei viziuni de dreapta, cu tendinta conservatoare. Numele celor intervievati nu au nevoie de prezentari: Andrei Plesu, Al. George, Virgil Nemoianu, Neagu Djuvara, Vladimir Tismaneanu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia. O buna parte dintre cei numiti mai sus au fost sau sunt membri activi ai societatii civile, sustin\u00e2nd si prima reorientare politica si ideologica din societatea rom\u00e2neasca, ce a avut loc \u00een 1996. De altfel, Valeriu Stoica \u00eei asaza \u00een postura de \u201emaestri\u201c ai unei noi \u201escoli de g\u00e2ndire a dreptei\u201c (p. 7).
\nConservator \u00eentr-o Rom\u00e2nie \u00een care aproape totul trebuie schimbat<\/strong>
\nMajoritatea celor intervievati \u00eencearca sa delimiteze si sa defineasca viziunea de dreapta a societatii \u00een raport cu oferta st\u00e2ngii. Andrei Plesu deschide seria de interviuri cu o necesara distinctie \u00eentre doctrina si ideologie. Doctrina este o \u00eencercare de \u00eentelegere a lumii si de proiectare a unei viziuni asupra ei, cu un scop preponderent creator, \u00een timp ce ideologia este o forma de g\u00e2ndire birocratizata, redusa la minim, nascuta din dorinta de putere. Desigur, \u00een practica politica cele doua dimensiuni sunt inevitabile, caci doctrina nu poate fi sustinuta \u00een afara vointei de putere, \u00een timp ce ideologia, \u00een lipsa doctrinei, risca sa perverteasca politicul. Este ceea ce \u00eentr-o mare masura s-a \u00eent\u00e2mplat la noi \u00een perioada comunista.
\nSpre deosebire de st\u00e2nga, dreapta are o orientare conservatoare, pune accentul pe educatie, pe persoana umana si pe libertate, valorizeaza sfera religiosului si nu crede \u00een salturi sociale sau \u00een revolutii spectaculoase. Domnul Plesu explica aparitia spiritului de dreapta \u00een perioada postcomunista \u00een primul r\u00e2nd prin necesitatea unei reactii fata de ororile regimului comunist. De aici si natura reactiva a dreptei contemporane rom\u00e2nesti: \u201eNu am avut o dreapta ofensiva, o dreapta care sa construiasca, ci am avut o dreapta strict reactiva. A fi de dreapta \u00eensemna pur si simplu a fi anticomunist. Sigur ca, istoric vorbind, era de \u00eenteles.\u201c (p. 28)
\nO buna parte dintre cei intervievati evidentiaza multiplele dificultati ridicate azi de identificarea unor politici de dreapta, \u00een opozitie cu cele de st\u00e2nga. Aceste dificultati sunt cauzate de faptul ca exista tot mai multe partide de dreapta care aplica politici de st\u00e2nga, precum si partide de st\u00e2nga care pun \u00een practica politici de dreapta. La asta se adauga, dupa cum observa N. Manolescu, faptul ca \u201est\u00e2nga si dreapta sunt \u00een Rom\u00e2nia postcomunista niste concepte \u00eemprumutate de la altii, fara acoperire \u00een realitate.\u201c (p. 178).
\nMai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Andrei Cornea remarca un paradox fundamental, specific societatii postcomuniste rom\u00e2nesti: dreapta, care \u00een mod traditional are o orientare conservatoare, la noi este de partea reformelor, \u00een timp ce st\u00e2nga, identificata cu FSN-ul mostenitor al Partidului Comunist si apoi cu PSDR-ul, tinde spre conservarea statu-quo-ului si a propriilor privilegii. Paradoxul este completat apoi cu o \u00eentrebare care este cu siguranta mai mult dec\u00e2t un artificiu retoric: \u201eCum poti fi conservator \u00eentr-o Rom\u00e2nie \u00een care mai totul trebuie schimbat? Explic astfel de ce e greu uneori sa te decizi daca esti de dreapta sau de st\u00e2nga.\u201c (pp. 216-217)
\nSeria de interviuri se \u00eencheie cu istoricul Lucian Boia. Pe l\u00e2nga deosebirile enumerate si de altii, \u00eentre viziunea de dreapta si cea de st\u00e2nga, Lucian Boia face c\u00e2teva precizari interesante referitoare la extrema dreapta. Daca \u00een mod traditional dreapta este individualista si st\u00e2nga este comunitarista, atunci extrema dreapta, totalitarista fiind, nu se poate \u00eencadra, pe o linie imaginara, mai la dreapta dreptei moderate, ci mai degraba la st\u00e2nga st\u00e2ngii moderate. Pornind de la acest paradox Lucian Boia emite ipoteza existentei unui amalgam ideologic \u00een cazul extremei drepte: aceasta \u00eemprumuta din partea dreapta a spectrului politic dimensiunea conservatoare si nationalista, \u00een timp ce accentul pus pe comunitate si totalitarism \u00eei apartine st\u00e2ngii: \u201eCa vorbim de rasa, \u00een cazul Germaniei naziste, ca vorbim de statul fascist, \u00een Italia, peste tot avem de-a face cu comunitatea \u2013 o comunitate coerenta ordonata, organizata.\u201c (p. 309). Totodata, Boia nu exclude posibilitatea ca notiunea de \u201eextrema dreapta\u201c sa fie o inventie a st\u00e2ngii, din dorinta defaimarii adversarilor politici.
\nDreapta vs st\u00e2nga \u2013 de la Revolutia Franceza la <\/strong>Edmund Burke<\/strong>
\nDintre toti autorii intervievati mi se pare ca H.-R. Patapievici ofera, din punct de vedere istoric si doctrinar, cea mai completa fundamentare pentru optiunea sa de dreapta. Este motivul pentru care ma voi opri si voi discuta mai \u00eendeaproape ideile domniei sale. Domnul Patapievici considera ca exista trei momente istorice esentiale pentru dihotomia dreapta-st\u00e2nga, definitorie pentru modernitatea politica. Este vorba despre Revolutia Americana, Revolutia Franceza si despre cariera politica a lui Edmund Burke.
\nRevolutia Franceza este cea care introduce si consacra opozitia dintre monarhie si republica. \u201eSeria monarhica e caracterizata prin termenii: Vechiul Regim, Biserica, ierarhie sociala, ordine divina, restaurarea traditiei. Seria republicana e caracterizata prin termenii: Republica, revolutie, anticlericalism, egalitate, ordine rationala, a face tabula rasa cu traditia.\u201c (p. 245). \u00cen Revolutia Franceza avem, asadar, originea\u00a0 opozitiei dreapta-st\u00e2nga, st\u00e2nga fiind de partea revolutiei, pe c\u00e2nd dreapta este conservatoare. Spre deosebire de Franta, \u00een America antagonismele revolutiei se discuta \u00een termeni usor diferiti: aici este vorba de impunerea unui regim republican independent, \u00een schimbul unei colonii exploatate de o monarhie, a domniei legii si controlului puterilor \u00eentr-un regim electiv, \u00een schimbul abuzului si arbitrarului sub monarhia ereditara etc. Din punctul de vedere al domnului Patapievici, Revolutia Americana e cea care consacra valorile modernitatii clasice: domnia legii, controlul puterilor \u00een stat, libertatea cetatenilor garantata printr-un regim democratic bazat pe proprietate privata.
\nDar, spre deosebire de Revolutia Franceza, cea Americana nu bulverseaza ordinea existenta, ci este o miscare conservatoare. Deci, conform grilei dreapta-st\u00e2nga, produsa de Revolutia Franceza, modernitatea clasica ce apare \u00een urma Revolutiei Americane este una de dreapta. Din perspectiva unui european, \u00een America si progresistii sunt tot de dreapta. Prin aceasta asumare a valorilor democratiei americane \u00eesi justifica domnul Patapievici adeziunea sa la viziunea de dreapta: \u201edin punct de vedere european, tot sistemul politic american s-a dezvoltat \u00een interiorul unor optiuni de dreapta. Ceea ce \u00eenseamna ca modernitatea clasica \u00eensasi este, asa-spun\u00e2nd, de dreapta. Ca principiu, st\u00e2nga, revolutionara \u00een esenta ei, este o anomalie a modernitatii.\u201c (p. 248)
\n\u00cen numele acelorasi valori ale modernitatii clasice, Edmund Burke va respinge excesele Revolutiei Franceze, devenind prototipul oricarui conservator. Burke critica zelul revolutionar si dorinta revolutionarilor francezi de a impune o ordine sociala care nu se poate justifica prin apelul la traditia societatii. El condamna excesele Revolutiei, care doreste sa impuna \u00een mod tiranic o noua ordine si sa distruga tot ce tine de vechea or\u00e2nduire (Vechiul Regim), \u00een numele evolutiei progresive a societatii, \u00een limite care tin cont de trecutul si de specificul acesteia.
\n\u00cen concluzie, principiul revolutionar aplicat societatii reprezinta dimensiunea tipica pentru st\u00e2nga, \u00een timp ce principiul conservator si progresiv reprezinta aspectul esential al dreptei. Acestea sunt caracteristicile care, din punctul de vedere al lui H.-R. Patapievici, sunt definitorii pentru raportul st\u00e2nga-dreapta: \u201eToate trasaturile care pot migra, \u00een functie de conjunctura istorica, de la st\u00e2nga la dreapta si invers sunt conjuncturale. Singurele trasaturi esentiale sunt cele care privesc raportul st\u00e2ngii si dreptei cu traditia constituita \u2013 iar aceste trasaturi sunt definitorii pentru ca nu pot migra din definitia uneia la definitia alteia.\u201c
\n(p. 250).
\nUnde sunt conservatorii rom\u00e2ni? <\/strong>
\nAsadar, un conservator de dreapta respinge \u00eentotdeauna excesele revolutionare de st\u00e2nga \u00een numele valorilor modernitatii clasice. Dar care sunt aceste valori? Pentru H.-R. Patapievici modernitatea clasica se reduce \u00een principiu la cinci termeni: rationalismul, capitalismul, spiritul stiintific, secularizarea si domnia legii. Rationalismul este dat de preponderenta pe care o capata facultatea rationala \u00een cadrul facultatilor sufletului omenesc, o data cu sf\u00e2rsitul Evului Mediu. Capitalismul denumeste acea ordine a economiei libere, bazata pe proprietatea privata individuala. Spiritul stiintific apare \u00een urma exercitiului facultatii rationale, conduc\u00e2nd la aparitia stiintei moderne si a unei viziuni de tip rational-stiintific asupra lumii. Secularizarea e definita ca retragere a dimensiunii religioase din spatiul public si neutralitate a statului fata de religia cetatenilor. Secularismul cunoaste diverse forme \u00een statele Europei sau \u00een America. Si, \u00een fine, statul de drept este rezultatul unui anumit echilibru \u00eentre libertatea cetatenilor si institutiile statului, garantia sa fiind data de domnia legii asupra tuturor cetatenilor.
\n\u00cen urma acestei prezentari succinte a ideilor expuse de H.-R. Patapievici as dori sa interoghez viziunea de dreapta ce se degaja de aici. O prima \u00eentrebare se refera la modalitatea legitimarii conservatorismului. De ce sa facem apel, atunci c\u00e2nd vrem sa fim conservatori, la evenimentul fondator al Revolutiei Americane si la conservatorismul anglo-saxon, mai degraba dec\u00e2t la Revolutia Franceza si la un anume conservatorism european? \u00centrebarea \u00eemi pare cu at\u00e2t mai legitima, cu c\u00e2t \u00eenceputurile modernizarii \u00een Tarile Rom\u00e2ne se leaga \u00een mod direct de Revolutia Franceza. Majoritatea pasoptistilor nostri sunt modelati de spiritul revolutionar parizian, iar unii participa cu entuziasm la evenimentele din capitala Frantei. Principiile \u201eProclamatiilor\u201c citite \u00een Tarile Rom\u00e2ne la 1848 sunt inspirate direct din \u201eDeclaratia drepturilor omului si cetateanului\u201c adoptata de Adunarea Nationala a Frantei \u00een august 1789. La fel stau lucrurile si cu Constitutia noastra din 1866, care o are ca model pe cea belgiana, inspirata si ea din principiile aceleiasi \u201eDeclaratii\u201c. Deci, cel putin din punct de vedere istoric, mi s-ar parea mai legitima o \u00eencercare de justificare a conservatorismului av\u00e2nd ca punct de plecare Revolutia Franceza, mai degraba dec\u00e2t pe cea Americana. Apoi, diferentele \u00eentre felul de desfasurare a celor doua Revolutii, precum si critica conservatoare a lui Burke la adresa Revolutiei Franceze cred ca pot fi explicate \u00eentr-o oarecare masura prin apelul la contextul istoric, la mentalitatea individualista tipic anglo-saxona sau la spiritul liberal de origine protestanta. Mai sunt \u00eensa valabile aceste explicatii atunci c\u00e2nd vine vorba de istoria cu totul particulara a Tarilor Rom\u00e2ne, de mentalitatea rural-arhaica predominanta la noi sau de un anumit etos de extractie crestin-ortodoxa?
\nForme fara fond<\/strong>
\n\u00centr-un paragraf al interviului sau, domnul Patapievici remarca faptul ca raportarea la traditie este definitorie pentru orice conservator: \u201enu poti cunoaste dec\u00e2t \u00een interiorul unei traditii de cunoastere, la care sa te poti raporta, pe care sa o poti critica, \u00een orizontul careia sa poti g\u00e2ndi\u201c (p. 253). Or, ceea ce devine surprinzator \u00een contextul acestei afirmatii este lipsa aproape totala de referinte la traditia conservatoare din Rom\u00e2nia. \u00cen afara de pomenirea \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri a numelor lui A. Saguna, Maiorescu, Eminescu, P. P. Carp, A. Popovici, Marghiloman, Maniu etc., nu gasim la nici unul dintre cei intervievati referiri la ideile, viziunea sau doctrina celor pomeniti mai sus. Este \u00eensa, \u00een acest context, justificata referinta la o traditie conservatoare anglo-saxona fara a aminti nimic despre conservatorii rom\u00e2ni? Oare nu ideile propriei noastre traditii ar fi cele care ar trebui sa conteze primele pentru un conservator? Caci ce anume conservam, daca nu ceea ce ne apartine? Nu seamana oare acest \u201eimport\u201c al ideilor conservatoare americane, aproape fara nici o contextualizare, cu celebra, deja, teorie a formelor fara fond?
\nDaca ne raportam la valorile modernitatii clasice pe care H.-R. Patapievici le apara, ne putem de asemenea \u00eentreba \u00een ce masura sunt acestea specifice modernitatii rom\u00e2nesti. Societatea rom\u00e2neasca a secolelor XIX-XX pare mai degraba dominata de o mentalitate arhaica, de inspiratie rurala, care idealizeaza \u00een buna masura lumea satului, si nu de spiritul rational sau stiintific. Capitalismul produce la noi, cel putin \u00een a doua jumatate a secolului XIX, o depreciere a starii generale a societatii rom\u00e2nesti. De aici si numeroasele critici la adresa ordinii capitaliste si a institutiilor moderne, venite mai cu seama din partea conservatorilor rom\u00e2ni. Secularismul, asa cum apare si este cunoscut \u00een Occident, nu e specific societatii noastre. Dimpotriva, la noi religia nu numai ca nu este expulzata din spatiul public, dar contribuie \u00een mod esential la construirea unui discurs politic referitor la identitatea nationala. Si, \u00een cele din urma, referitor la statul de drept, acesta este instituit prin crearea institutiilor necesare, multe dintre ele fiind \u00eensa vazute ca \u201eforme fara fond\u201c. De altfel, functionarea deficitara a statului de drept \u00een perioada interbelica a facut posibila si ascensiunea unei formatiuni extremiste precum Miscarea Legionara.
\nDupa cum vedem deci, trasaturile definitorii ale modernitatii clasice, asa cum le \u00eentelege H.-R. Patapievici, se regasesc destul de vag \u00een cazul societatii rom\u00e2ne moderne. Iar acestea, at\u00e2t c\u00e2t au existat, au fost mai degraba rezultatul actiunilor \u201erevolutionarilor\u201c pasoptisti si nu a conservatorilor, care, de cele mai multe ori, s-au dovedit critici radicali ai modernitatii (e suficienta trimiterea doar la Eminescu, Iorga sau Nae Ionescu).
\nAsadar, \u00een urma acestor remarci sumare, \u00eenchei vaz\u00e2ndu-ma nevoit sa fac din nou apel la \u00eentrebarea domnului A. Cornea, careia, marturisesc, nu i-am gasit \u00eenca un raspuns: \u201eCum poti fi conservator \u00eentr-o Rom\u00e2nie \u00een care mai totul trebuie schimbat?\u201c<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristian Patrasconiu, \u201eRepere Intelectuale ale Dreptei Rom\u00e2nesti\u201c, Editura Humanitas, 2010   Cu c\u00e2teva luni \u00een urma a fost lansata la Hotel Marriott, \u00eentr-un cadru somptuos, o culegere de interviuri cu c\u00e2teva personalitati ale lumii intelectuale rom\u00e2nesti declarate adepte ale unei viziuni de dreapta, cu tendinta conservatoare. Numele celor intervievati nu au nevoie de prezentari: Andrei… Cite\u0219te mai mult »\u00centrebari pentru dreapta conservatoare rom\u00e2neasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5890,5889,3655,5891,3370],"class_list":["post-8248","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-repere-intelectuale-ale-dreptei-romanesti","tag-cristian-patrasconiu","tag-editura-humanitas","tag-practica-politica","tag-teorii-politice"],"views":2801,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8248","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8248"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8248\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8248"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8248"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8248"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}