{"id":8245,"date":"2011-06-30T13:22:46","date_gmt":"2011-06-30T11:22:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8245"},"modified":"2011-06-30T13:23:14","modified_gmt":"2011-06-30T11:23:14","slug":"nicio-revista-de-cultura-fara-absorbante","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nicio-revista-de-cultura-fara-absorbante\/","title":{"rendered":"Nicio revista de cultura fara absorbante!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Acum c\u00e2teva zile un coleg \u00eemi reprosa mai \u00een gluma, mai \u00een serios ca mi-a citit un text care l-a enervat (\u201eZa HR and za PR. Catering cultural\u201c), un text care, dupa spusa lui, \u201esapa groapa establishmentului\u201c. Eu i-am raspuns mai \u00een gluma, mai \u00een serios ca n-are cum sa sape o astfel de groapa si ca daca totusi o face, atunci ea nu poate fi dec\u00e2t propria-mi groapa&#8230; ca doara nu moare establishmentul dintr-at\u00e2ta. Dar povestea abia \u00eencepe. <\/strong><\/em><br \/>\nCu ocazia unui eveniment cultural de mare amploare (vreo 15-30 de oameni care beau bere bimensual \u00eentr-un anumit loc din Cluj) am descoperit enervarea nemaipomenita a unui reprezentant al cateringului cultural, care, asemeni unui preot de tara, a \u00eencercat sa ma moralizeze cu violenta specifica noului val liberalo-fascist care cuprinde si tinerele noastre generatii cu o viteza demna de \u00eengrijorare. Fara sa reiau argumentele pe care le-am folosit cu alte ocazii, constat numai ca cei trei dusmani de moarte ai oricarei g\u00e2ndiri critice \u2013 testosteronul, economia de piata (adaptata la cea de specula) si un dezastru profund al \u00eenvatam\u00e2ntului \u2013 \u00eesi spun cuv\u00e2ntul din plin \u00een toate c\u00e2mpurile, cel cultural nefac\u00e2nd exceptie. \u00cen privinta testosteronului (daca e sa ram\u00e2n la c\u00e2mpul cultural) pot spune ca exista tehnici milenare de combatere a lui: de la filosofia greaca p\u00e2na la orice mare autor al secolului al XX-lea care a renuntat la \u201eomniscienta\u201c si la \u201evocea personala\u201c.<br \/>\nOricum, discutia m-a facut sa patrund \u00eenca o data \u00een profunzimea actului de PR si HR. Mie mi se parea p\u00e2na acum ca oamenii alegeau sa faca asta pentru ca aveau o \u00eentretinere de platit. Dar nu, nici pe departe! E vorba de salvarea culturii prin evenimentele de cultura si eventual prin v\u00e2nzarea ei (chestie care cu greu le reuseste unor cotidiene cu tiraj mare de genul \u201eAdevarul\u201c sau \u201eJurnalul National\u201c). Totusi, cred ca violenta liberalo-fascista a producatorilor de catering cultural se poate explica relativ simplu \u00een termeni psihologici. E vorba de banala \u201edisonanta-cognitiva\u201c sau, ca sa vorbim neaos si sa nu facem pe nimeni sa \u00eesi paraseasca fotoliul intelectual ca sa ia dictionarul \u00een m\u00e2na, e vorba de faptul ca acestor luptatori \u00een prima linie pe c\u00e2mpul pietei le este imposibil sa nu stea cu cele doua emisfere \u00een doua barci: pe de o parte \u00een cea a valorii fara de care nu se vinde nicio manea si pe de alta parte \u00een cea a v\u00e2nzarii fara de care, conform noilor \u00eendoctrinari pavloviene, pe piata nu exista nicio valoare. \u00cen afara de dialectica asta oarba care duhneste cel putin a plictiseala, noul val liberalo-fascist-cultural nu poate imagina nicio alternativa (nici macar daca PR-ii \u00eensisi au veleitati de prozator). Daca sistemul functioneaza asa, atunci hai si noi dupa el. Daca sistemul spune ca si cultura se poate \u00eendesa pe g\u00e2tul individului prin v\u00e2nzare, atunci asa sa facem (ca doar si pe vremuri existau defilari&#8230; c\u00e2ntari ale Rom\u00e2niei si alte alea). Repet, daca respectivii \u00eesi \u00eenchipuie ca ceea ce fac ei este un job care le plateste facturile mi se pare onest, sanatos si admirabil (si eu vreau un job platit ca sa ma pot mentine la ala neplatit), dar daca \u00eesi \u00eenchipuie ca salveaza pe cineva sau ceva (de genul culturii) atunci&#8230; Huston, we have a problem! Si spun asta nu numai pentru ca tin \u00een mod anacronic sa despart valoarea de v\u00e2nzare (si sunt convinsa ca peste c\u00e2tiva zeci de ani cel putin unii dintre PR-i \u00eemi vor da dreptate c\u00e2nd o sa zacem cu totii prin spitale si o sa ne tratam \u00een functie de v\u00e2nzarile realizate), ci mai ales pentru faptul ca am avut onoarea de a mi se aplica discursul din seria Tot mai citesti, maica? si La c\u00e2te evenimente culturale ai participat? (daca vi se pare ca suna a maraton sa stiti ca asa si este).<br \/>\nCel mai mare soc l-am produs nu \u00een momentul \u00een care mi-am aratat suspiciunea fata de suprapunerea v\u00e2nzarii de cultura cu \u00eensasi cultura, ci \u00een momentul \u00een care am declarat ca cea mai mare parte a muncii mele consta \u00een a merge la biblioteca si a citi. Asta era inacceptabil! Pentru asta si pentru faptul ca Pam\u00e2ntul se roteste \u00een jurul Soarelui ar mai trebui rotisati c\u00e2tiva pe rug. Pentru cateringul si maratonul cultural a citi \u00eenseamna a nu face nimic (stiu, draga cititorule, pare incredibil ca discutiile se poarta la asa un nivel \u00eenalt si cu asa subiecte rasuflate). Pentru aceasta a doua disonanta cognitiva explicatiile pot fi doar doua: oamenii care au ajuns sa fie nici macar niste ornamente, ci niste functionari ai obiectelor v\u00e2ndute traiesc \u00een nostalgia vremilor \u00een care nu erau \u00eentr-at\u00e2t de obositi de munca lor mecanica \u00eenc\u00e2t sa nu se mai poata bucura de o lectura buna. O alta explicatie ar consta \u00een faptul ca \u00eensusi conceptul de a citi s-a transformat \u00eentr-at\u00e2t de radical pentru ei \u00eenc\u00e2t la o adica n-ar putea explica de ce un student sau un elev nu poate fi acuzat ca pierde vremea citind \u00een timp ce un publicist cultural poate fi pus la zid pentru asta. Ceea ce alta data se producea \u00een ineptele discutii si diferentieri \u00eentre cei care produc fara sa munceasca si muncesc fara sa produca se reitereaza \u00een \u00eensusi s\u00e2nul unui c\u00e2mp cultural dezbinat.<br \/>\nAdeptii cateringului cultural uita ca nu exista actiune umana care sa nu fie cel putin precedata de un joc de limbaj sau chiar desfasurata \u00eentr-un joc de limbaj (p\u00e2na si o actiune precum datul cu sapa necesita un proces de \u00eenvatare care include identificarea obiectului sapa, a obiectului c\u00e2mp si a modului lor de utilizare&#8230; fara sa mai punem la socoteala ca \u00een vremuri imemoriale cineva a pierdut timpul g\u00e2ndindu-se, invent\u00e2nd un instrument mai util de scormonire dec\u00e2t unghiile). Dar \u00een \u00eensusi c\u00e2mpul jocurilor de limbaj, dupa cum observa Ricoeur, se instituie o deosebire, unele dintre ele raspunz\u00e2nd la exigenta cauzei\/ cauzalitatii, altele la cea a motivatiei. Astfel, am gasi \u201eo scara care ar avea la unul dintre capete o cauzalitate fara motivatie si la celalalt o motivatie fara cauzalitate\u201c. \u00cen prima categorie ar intra actele sav\u00e2rsite sub constr\u00e2ngere (fie ea si inconstienta), iar \u00een a doua jocurile intelectuale. Textul ar apartine mai degraba ultimei categorii, practic\u00e2nd un mod special de a muncii \u00een\/ cu lumea, deposed\u00e2nd-o de finitudinea ei. \u201eFunctia culturii este aceea de a combate obiectivitatea prin reflectie, de a compensa adaptarea omului muncitor la o munca finita\u201c. Daca nu ar exista aceasta combatere si aceasta compensare niciun PR cultural de pe lume n-ar mai avea ce sa v\u00e2nda. Numai faptul de a fi fost nevoit din motive de supravietuire sa renunte la acest tip de munca poate sustine (destul de slab de altfel) denigrarea ei. Ram\u00e2ne un mister felul \u00een care nostalgia devine sufocata de dispret v\u00e2rtos.<br \/>\nOricum, orice specialist \u00een catering cultural \u00eeti poate explica ca traiesti \u00een mod naiv crez\u00e2nd ca un redactor trebuie sa citeasca si sa scrie, ori, mai rau!, culme a nesimtirii si a irosirii banului public, crez\u00e2nd ca el trebuie sa petreaca o buna bucata de timp nefac\u00e2nd nimic \u00een timp ce citeste la biblioteca pentru a-si scrie propriile texte. Reprezentantii cateringului cultural (la fel ca orice proletar cu un dispret sanatos pentru orice munca ce nu necesita folosirea motocoasei sau a oricarui securist deposedat de forta pumnului) cred ca oamenii care scriu texte o fac \u00een mod magic, adica iau pixul \u00een m\u00e2na si el (pixul), \u00een mod spontan, \u00eencepe sa scrie necontenit, la fel cum vrajitoarele de pe OTV sau Dan Diaconescu \u00eensusi pot \u00eemprastia \u00eentelepciune cel putin vreo 12 ore fara oprire. Asta da livrare! Presupun ca la fel fac si prozatorii sau poetii care n-au timp de pierdut cu citirea de carti. De fapt, ar putea fi chiar analfabeti. Victoria Beckham ar trebui sa fie idealul tuturor si declaratia ei cum ca n-ar fi citit nicio carte \u00een viata ei, nici macar cea pe care a scris-o (besteseller) ar trebui sa \u00eenflacareze generatii si generatii de scriitori de acum \u00eenainte. Cu siguranta ca \u00een scurt timp se va descoperi si formula de a scrie cronici si recenzii fara a citi cartile&#8230; asa&#8230; cum se mai face la lansari si la alte evenimente culturale (vorba unui critic: daca volumul pe care trebuie sa-l lansezi e prost? Atunci \u00eeti deranjezi ideile citindu-l.) La \u00eentrebarea liberalo-fascisto-culturala: dar la c\u00e2te evenimente culturale ai participat?, iarasi am dat un raspuns eronat, crez\u00e2nd, din nou, ca meseria mea e de a citi cartile (iar timp pierdut la biblioteca!) si nu de a face colectie de autografe. Recunosc slabele mele capacitati de a ma \u00eenscrie \u00een maratonul cultural, \u00eent\u00e2lnirile cu autorul la care aleg sa merg fiind subiective si rare (asta e! cateringul cultural \u00eenca nu poate sa manipuleze cumparatorul la nivel hormonal asa cum fac marile companii de tenisi sau McDonalds-ul). Pot sa spun ca la \u00eent\u00e2lnirile cu autori precum Toiu sau Tepeneag sau Terian&#8230; lumea putea fi numarata pe degete (or fi scris si astia prea mult si n-a avut nimeni vreme de pierdut prin biblioteci). E adevarat ca \u00eent\u00e2lnirea cu Cartarescu a debutat asemeni unui congres de partid. Nici n-a apucat bine omul sa intre \u00een sala sau sa spuna ceva ca a si fost podidit de urale (l-or fi citit? or fi auzit la televizor de el? o fi de vina iubirea de femei?). Oricum, o \u00eent\u00e2lnire cu autorul (care, se stie, e un \u201eaccident\u201c al textului) nu a adaugat niciodata nimic \u00eent\u00e2lnirii cu cartea (cel putin nu pentru un cititor constant de carti, adica un pierde-vara). Nici nu ar avea cum. Lansarile de carte, prin excluderea oricarei dimensiuni critice a discursurilor, transforma si bietul autor si bietul cititor (\u00een caz ca nu pierde vremea citindu-i cartea dupa ce a cumparat-o) \u00eentr-o \u00eent\u00e2lnire de domnisoare de pension a caror unica preocupare e sa nu se calce una pe alta pe tivul fustei si sa nu se pateze cu gustarile. Dar nu asta este problema.<br \/>\nSunt unii oameni care se bucura sincer de orice ocazie de a socializa, ceilalti fiind desigur meniti flacarilor iadului sau cel putin unor c\u00e2mpuri de concentrare culturala (sa vada si ei ce e aia munca). Lansarea de carte poate sa fie o ocazie de a mari v\u00e2nzarea de carte. Daca autorul are si ceva carisma grupurile de groupies se vor largi, depasind numarul celor trei care au lansat-o. Dar a spune ca prin asta salvezi o cultura e ca si cum ai spune ca ai ajuns sa cunosti o limba straina dupa ce ti-ai luat manualul de \u00eenvatare rapida \u00een 30 de zile, 30 de ore, 30 de secunde&#8230; Ca cititorul de masa ia cartea si o citeste \u00een locurile fara televizor, \u00een baie sau pe tren (si asta, recunosc, e un motiv de bucurie) nu face sa fie cultura salvata, ci contribuie la transformarea ei milenara \u00eentr-o ornamentica superficiala, lipsita de orice dimensiune critica. Cultura devine cu adevarat un loisir, care \u00een mod paradoxal, nu poate fi perceput de catre expertul de catering cultural ca pierdere de vreme. El nu poate sa faca fata unui concept de cultura care, ca orice alt proces de \u00eenvatare, se acumuleaza \u00een zeci de ani printr-o munca constanta (tocmai munca pentru care el nu mai are timp) pentru ca un astfel de concept \u00eel exclude de pe piata. Singurul lucru pe care el poate sa-l faca este sa \u00eenmulteasca mecanic si pavlovian cultura de loisir, plimb\u00e2nd autorii ca pe urs prin tara, fac\u00e2nd afise si, daca \u00eel sustine un talent logoreic magic si producator de \u00eentelepciune politicoasa instantanee, prezent\u00e2nd c\u00e2t mai multe carti pe luna cu extrema atentie la porumbeii care \u00eei scoate pe gura. Sincer, am admiratie fata de oamenii care pot face munca asta, la fel cum am admiratie fata de oamenii care pot face bine orice munca. Exista moderatori cu talent. Daca un adolescent reuseste sa petreaca 5 minute citind un volum de poezie \u00een loc sa faca orice altceva, atunci slava PR-ului. Deranjante sunt numai discursul mesianic (pe l\u00e2nga dispretul pe care \u00eel au fata de alte tipuri de munca) si o anume naivitate paguboasa: daca e \u00eendeajuns de devotat sufleteste si crede ca munca lui are scopul de a m\u00e2ntui (si nu e o simpla munca pentru patron), \u00een scurt timp va ajunge sa creada si ca rafturile librariilor sau Uniunea Scriitorilor e plina de scriitori. Si asta nu o sa faca bine neuronilor nimanui.<br \/>\n\u00cen \u00eencheiere, nu pot sa nu mentionez ca minunatul meu interlocutor a cobor\u00e2t din maretia muncii lui p\u00e2na la a publica \u00een revistele culturale \u201ede cacat\u201c (tin sa mentionez ca toate erau \u201ede cacat\u201c) care nu se v\u00e2nd si nu produc \u00eendeajuns de multe evenimente culturale fiind sustinut de prietenii lui care nu pot fi dec\u00e2t de cacat din moment ce lucreaza la o revista de cacat si pierd vremea citind carti, asociindu-se \u00een cadrul revistei cu alte nume de \u201ecacat\u201c de genul Foarta, Soviany si Lefter (nu citez dec\u00e2t numele de \u201ecacat\u201c din c\u00e2mpul literar pentru ca asta e specialitatea lui de PR, paginile dedicate istoriei, eseului sau filmului fiind din start cele mai de cacat, pentru ca nu intra \u00een interesele lui). P\u00e2na una alta, revista \u201ede cacat\u201c a reusit sa-si plateasca drepturile sindicale din venituri proprii si niciodata banii bagati nu au depasit banii scosi de pe urma ei, bani pe care nu \u00eei poate reinvesti, ci doar oferi statului care o \u00eentretine (de fapt, \u00eei da dreptul sa se \u00eentretina) \u00een masura \u00een care \u00eel \u00eentretine. Nici nu mentionez sumele \u201efabuloase\u201c pe care le toaca un redactor. Am st\u00e2rnit destule hohote de r\u00e2s cu asta. Astfel, acuza ca el, PR-ul, m-ar sustine pe mine si alti nenorociti de bugetari este total nejustificata, fiind suspecta ocultarea faptului ca anual marilor concerne culturale li se sterg \u00een mod extrem de comod si at\u00e2t de \u201eprofitabil\u201c pentru cultura si piata datorii uriase la stat. \u00cen timp ce orice lucrator cultural recunoaste ca nu vinde \u00eendeajuns de mult, ca abia poate justifica chiriile si salariile, exista patroni culturali care se \u00eentrec \u00een mertane (alea se justifica \u00een mod misterios). Asta nu e amenintator sau suparator pentru nici un angajat catering. Nici macar nu li se pare lipsit de logica.<br \/>\nAsa ca, domnilor PR-i, mai lasati-ma cu morala asta animalica a supravietuitorului&#8230; Cui \u00eei place \u00een jungla n-are dec\u00e2t. Dar at\u00e2ta timp c\u00e2t mai exista un minim acces la alegere sustinuta de niste drepturi ale omului care \u00eemi dau dreptul sa nu v\u00e2nd, consider ca \u00eenca nu am ajuns la gradul de \u00eendobitocire intelectuala care sa ma faca sa-mi cer scuze ca merg la biblioteca, ca n-am si nu fac bani sau ca am astm. \u00cen plus mie niciodata nu mi-a trecut prin cap sa ma revolt \u00eempotriva oricarei femei de serviciu care c\u00e2stiga mai mult dec\u00e2t mine, g\u00e2ndindu-ma ca eu as \u201e\u00eentretine-o\u201c, ca as fi un cetatean mai valoros dec\u00e2t ea (sau dec\u00e2t PR-ii). Am o vaga banuiala ca ea n-ar privi la fel lucrurile. La fel, domnii PR-isti pot sa \u00eesi aroge dreptul animalic de a-i \u00eenregimenta pe altii \u00een c\u00e2mpurile \u00een care ei au fost \u00eenregimentati (desi nu vad de ce munca pentru un salar e musai sa te si spele pe creier). Si nu e vorba aici de teoria alienarii si a falsei constiinte. Gramsci e singurul care a \u00eenteles rolul profund pe care cultura trebuie sa-l joace \u00een orice revolutie, a \u00eenteles ca mai \u00eenainte de falsa constiinta trebuie facut rost de o constiinta.<br \/>\nAsa ca nu o sa-mi cer niciodata scuze ca am ales un parcurs academic fara sa-mi doresc sa ma fac moderator, PR-ist, angajat de catering. Pot fi un prost om de cultura dar nu pot fi un prost v\u00e2nzator de cultura pentru ca nici nu mi-am propus asta. \u00cen plus, nu s-a descoperit nici un mecanism de v\u00e2nzare a culturii \u00een calitate de cultura (chestia aia care \u00eeti ia o viata). Exista un motiv pentru care \u00eenvatarea nu se poate vinde, desi \u00eenvatam\u00e2ntul nu pare sa aiba probleme cu asta. Cultura \u00een calitate de cultura nu a supravietuit niciodata datorita unui numar nelimitat de analfabeti care au cumparat-o si nici datorita unui numar limitat de alfabetizati care au v\u00e2ndut-o, ci prin c\u00e2tiva care au \u00eenteles-o sau au \u00eencercat sa \u00eenteleaga, care si-au vazut limitele cu ironie si daca si le-au depasit au facut-o tot cu ajutorul ironiei de care nu s-au despartit nici c\u00e2nd au baut cucuta.<br \/>\nCultura beneficiaza exact de trasaturile opuse pietei: e lenta si \u00eesi recunoaste ironic limitele. Mai are rost sa amintesc de faptul ca PR-ul cultural uita comod ca revistele culturale \u201ede cacat\u201c fac parte din extrem de putinele publicatii care \u00eesi platesc colaboratorii \u201ede cacat\u201c, revistele culturale mai \u201evizibile\u201c nefiind preocupate de plata oamenilor care pierd vremea citind carti, textele fiind superflue \u00een raport cu look-ul. Ca revistele culturale au probleme de imagine nu contesta nimeni si orice revista culturala deschizi gasesti si neghina pe l\u00e2nga genialul bob. Oricum, daca problemele de imagine persista s-ar putea ca ele sa fie produse de incapacitatea de a se adapta culturii de loisir, precum si presiunilor de productie (a umple pagini, a avea o frecventa a aparitiei etc.); si se pare ca cele doua genii pe metru patrat (dintre care 99% sunt autori fara a fi scriitori) mai mult dauneaza dec\u00e2t fac bine acestei minunate productii. \u00cen plus, si asta e la mintea oricarui capitalist mesianic, revistele culturale de loisir se \u00eentretin cu publicitate si sponsorizari si nu cu v\u00e2nzarea, la fel cum o face si \u201ePlayboy\u201c (p\u00e2na una alta revista \u201ede cacat\u201c \u00een care publica si PR-istul si-a suplimentat veniturile prin v\u00e2nzarea de albume si carti). Pretul de v\u00e2nzare a unei reviste e prea mic si chiar daca s-ar epuiza la chioscuri n-ar putea sustine costurile de productie, daramite salariile at\u00e2tor pierde-vara care citesc si scriu. Si daca am ajuns cu totii sa ne preocupam pavlovian de v\u00e2nzare, eu as spune ca nici n-ar fi asa de greu.<br \/>\nE clar ca unii dintre noi nu mai pot urmari nici macar simpla logica a capitalului, conforma careia un produs care nu se vinde nici n-ar trebui v\u00e2ndut (nu ajunge ce i se \u00eent\u00e2mpla \u00eenvatam\u00e2ntului integrat pe piata? Cunosc o revista indexata ca la carte \u00eentru glorioasa fuga dupa puncte a doctoranzilor si doctorilor, care publica orice at\u00e2ta timp c\u00e2t autorul \u00eesi plateste aparitia articolului cu o suma consistenta. Important e ca produce, nu ca produce cacat). Ma \u00eendoiesc ca peste 10 ani \u00een librarii se va vinde \u00een mod capitalist-satisfacator altceva dec\u00e2t biografia lui Hannah Montana cu tricou atasat. Ca sa-ti dai seama ca spatiul acordat culturii scade nu e nevoie sa citesti tone de Marx. Ajunge sa porti niste ochelari c\u00e2nd intri \u00een librarii. Traim \u00eentr-o societate de consum \u00eendeajuns de avansata si putem spune ca piata a reusit sa pauperizeze intelectual o mare masa de oameni, fac\u00e2nd-o sa-si \u00eenchipuie ca nu poate trai fara o serie vitala de lucruri inutile pe care le cumpara. Asa ca eu una propun sa nu ne mai prezentam la nicio taraba cu reviste de cultura care nu ofera cel putin un tampon sau un rimel si nu au \u00een compozitia primei pagini cel putin o inimioara roz sau o fata nuda si cu dantura perfecta. Si daca scriitorii nu fac v\u00e2nzare, eu zic sa-i punem \u00een acelasi prezervativ de plastic cu revista \u201eSpy\u201c sau alte tabloide. Nu i-ar sta bine \u201eRadacinii de bucsau\u201c l\u00e2nga \u201eAsul verde\u201c? Ca doar tot de radacini binefacatoare e vorba. S-ar putea de asemenea sustine ca Dos Passos e lectura preferata a Madonnei, ca nu se desparte la niciun concert de el si mai citeste c\u00e2te o fraza la fiecare schimbare de costum de scena. Redactorii sunt rugati sa nu mai piarda vremea cu cititul. Ar fi mult mai util sa se faca sandwich men(i) pe strada sau chiar sa-si tatueze pe frunte numele autorilor preferati (scriitorii sunt exclusi). Ca, vorba aia, \u201edegeaba ai capul pe umar daca el, de fapt, e gol\u201c. Se recomanda cumpararea masiva de carti si reviste asociata cu participarea la c\u00e2t mai multe evenimente culturale cu continut ridicat de grasimi si alcool. \u00cen caz de reactii adverse, de senzatie gretoasa de \u00eembuibare concomitenta cu senzatia de gol si inutilitate, adresati-va Culturii! Disconfortul s-ar putea sa persiste, dar macar o sa \u00eencepeti sa aflati de la ce vi se trage. O sa scapati de iluzia mesianic-PR-ista cum ca rezolvarea pentru revistele si cartile de \u201ecacat\u201c sta \u00een \u00eenzestrarea \u201ecititorului\u201c cu acelasi epitet.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Acum c\u00e2teva zile un coleg \u00eemi reprosa mai \u00een gluma, mai \u00een serios ca mi-a citit un text care l-a enervat (\u201eZa HR and za PR. Catering cultural\u201c), un text care, dupa spusa lui, \u201esapa groapa establishmentului\u201c. Eu i-am raspuns mai \u00een gluma, mai \u00een serios ca n-are cum sa sape o astfel de groapa&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nicio-revista-de-cultura-fara-absorbante\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nicio revista de cultura fara absorbante!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[5887,5885,5886,5888],"class_list":["post-8245","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-activisti-culturali","tag-catering-cultural","tag-evenimente-culturale","tag-pr-cultural"],"views":1455,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8245","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8245"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8245\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}