Ca scenariul unei veritabile drame in trei acte pare a fi conceput sumarul numarului 20 (mai, 2011) al revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c: un numar exceptional si tulburator prin forta de a evoca marirea si decaderea unei lumi de-a lungul unui secol si jumatate din istoria Rom\u00e2niei. In actul int\u00e2i al acestei drame, pe scena apar eroii sai action\u00e2nd in lumina unor idealuri de prefacere a unei tari smulg\u00e2ndu-se miraculos dintr-un \u201eintunecat ev mediu\u201c ce parea predestinat. Este int\u00e2i Tudor Vladimirescu, cel ce-a dat, scrie Dan Berindei, \u201esemnalul declansarii extraordinarului proces istoric al fauririi unei Rom\u00e2nii moderne. In Principate a avut loc un proces progresiv de \u00abtrezire\u00bb, ca urmare a evenimentelor revolutionare din 1821, dar si a incadrarii spatiului rom\u00e2nesc teritoriilor natiunilor din centrul si Occidentul Europei. Semne ale modernizarii au aparut, desi modest, in vremea domniilor pam\u00e2ntene. Nu int\u00e2mplator un vizitator francez nota: \u00abCu putin inainte de 1828 nu mai era trebuinta de a avea felinar spre a iesi seara din casa… Da, sub Grigore Ghica se putea respira, se traia intr-o viata noua, barbaria se retragea aspir\u00e2ndu-se din ce in ce la un viitor mai bun\u00bb\u201c. In acelasi act int\u00e2i intra in scena pasoptistii, \u201eoamenii inceputului de drum\u201c, cum i-a numit intr-o carte memorabila profesorul Paul Cornea. \u201ePasoptistii. Ei credeau in idealuri\u201c \u2013 sub acest titlu, Cornel Constantin Ilie trece in revista familia, studiile, ocupatiile si functiile acestor oameni exceptionali \u201ecalare pe doua veacuri\u201c (folosesc titlul memoriilor lui Sextil Puscariu): \u201eCine erau pasoptistii? In ce mediu au crescut? Ce pregatire aveau? Care a fost activitatea lor in anii premergatori revolutiei? Ce rol au avut in timpul miscarii de la 1848 si cum s-au implicat in devenirea Rom\u00e2niei moderne?\u201c. Autorul exceptionalului tablou uman pasoptist porneste in intreprinderea lui av\u00e2nd in minte si parafraz\u00e2nd cunoscutul vers aspru al lui Eminescu din Epigonii: \u201eVoi credeati in scrisul vostru, noi nu credem in nimic\u201c. Asadar: din ce familii veneau acesti oameni neobisnuiti, mari entuziasti, contradictorii si generosi p\u00e2na la uitarea de sine? Dan Berindei ii atribuie, in majoritate, boierimii: \u201eFruntasii lor, in general tineri intelectuali, majoritatea dintre ei in Principate apartin\u00e2nd boierimii si dovedindu-se capabili de a-si jertfi interesele categoriei lor sociale pe altarul statului national si modern, iar in Transilvania ei ridic\u00e2ndu-se mai ales din lumea satelor…\u201c \u201eIn ceea ce priveste ascendenta \u2013 scrie Cornel Constantin Ilie, pasoptistii provin din r\u00e2ndul unor categorii sociale diverse\u201c. Daca parintii unor revolutionari au detinut functii in stat (mare vornic sau mare logofat, in cazul Golestilor), altii sunt preoti, negustori, tarani, invatatori, dar si proprietari de mine de aur (Ioan Sterca-Sulutiu), dar si mesteri iconari (din care provine Barbu Iscovescu). Tatal lui Heliade fusese capitan de potera, al lui Andrei Muresanu morar, al lui Ioan Catina cafegiu. In orice caz, observa cu justete autorul, sunt \u201eoameni cu o anumita stare materiala (unii chiar foarte avuti), ceea ce nu face dec\u00e2t sa confirme faptul ca actiunile lor nu au fost determinate de vreun fel de disperare generata de saracie sau neajunsuri, ci ca au fost nutrite de credinta in idealuri si dragostea pentru popor\u201c. Cu alte cuvinte, spiritul lor revolutionar nu confirma ideea simplista a marxistilor vulgari potrivit careia respectivul \u201espirit\u201c e hranit exclusiv de saracie si neajunsuri, ci de idealurile celor din poemul eminescian. Studiile pasoptistii le fac, multi dintre ei, in strainatate: Parisul este destinatia principala pentru studiile superioare (Alecsandri: drept si inginerie; I. Ghica: litere, stiinte matematice; I. C. Bratianu, Petrache Poenaru: politehnice; Al. G. Golescu: inginerie, istorie si economie; Cuza: litere, drept si medicina etc.), dar si Berlinul (Mihail Kogalniceanu) sau Elvetia (Nicolae si Stefan Golescu). Ardelenii au \u201ecentrele\u201c lor: Cluj, Blaj, dar si Budapesta (Ion Maiorescu) ori Viena (August Treboniu Laurian). Sunt printre ei si autodidacti de exceptie: Timotei Cipariu invatase 12 limbi, iar pasoptistul Ion Codru-Dragusanu, \u201eperegrinul transilvan\u201c plecat in cautarea \u201erotundului lumii\u201c, stia si el 8 limbi straine! Asadar, ascendenta si studiile \u2013 at\u00e2t de diverse \u2013 spun ceva despre inclinatiile, curiozitatile si pasiunile acestor idealisti \u201eoameni ai inceputului de drum\u201c. Idealisti, dar ocup\u00e2nd inainte de revolutie functii de raspundere (unele inalte) in stat: \u201eAr fi fost foarte usor pentru ei \u2013 scrie Cornel Constantin Ilie \u2013 sa se complaca in pastrarea acestor locuri \u201ecaldute\u201c. Este insa inca o dovada ca acesti oameni au pus interesul tarii mai presus de interesul personal\u201c. Urmeaza exemplificarile: Alecsandri e comis, spatar, \u201esef de masa\u201c la serviciul scutelnicilor si al pensiilor din departamentul Finantelor, Aristia, actorul, participa alaturi de eteristi la luptele cu turcii de la Dragasani, devine profesor de greaca si franceza la Sf. Sava, dar si membru al societatii secrete Fratia, Bolintineanu e copist la Secretariatul statului si pitar, Bolliac e pomojnic la \u201emasa rangurilor\u201c din Secretariatul statului si procuror la Tribunalul Bucuresti. Petrache Poenaru e mare comis, mare clucer, membru al Adunarii obstesti, C. A. Rosetti a fost aghiotant al domnitorului, iar pasoptistul Al. D. Ghica a fost sef al Politiei din Pitesti, presedintele Tribunalului Comercial Bucuresti, dar si membru al societatii Fratia, Avram Iancu e cancelist la \u201eTabla regeasca\u201c de la Tg. Mures si Cuza presedinte al judecatoriei Covurlui. Nicolae Golescu ajunsese colonel in 1839, aghiotant al domnitorului Al. D. Ghica, loctiitor de aga al Politiei, director la Departamentul Trebilor din Launtru, iar Gheorghe Magheru fusese \u201ehaiduc\u201c, participant la revolutia lui Tudor, capitan de panduri, decorat de tarul Rusiei! Asadar, functiile pasoptistilor nu i-au impiedicat sa-si sacrifice cariera, fructific\u00e2ndu-si in stil autohton, privilegiile: au jucat totul, inclusiv libertatea si viata, pe cartea idealului pasoptist. Dupa ce idealul i-a dus in exil, \u201eacolo au continuat sa lucreze pentru idealurile in care credeau\u201c \u2013 noteaza laconic autorul excelentului tablou de familie din \u201eIstorie si civilizatie\u201c. Este tabloul unei lumi disparute. Actul al doilea din drama reprezentata de sumarul revistei e semnat de acelasi autor: \u201eFinal de poveste\u201c, adica sf\u00e2rsitul revolutionarilor si moartea sperantelor care i-au insufletit pe acestia. \u201eUnora le-a fost harazit sa traiasca p\u00e2na la ad\u00e2nci batr\u00e2neti. Altora \u2013 scrie Cornel Constantin Ilie \u2013 sa piara rapusi de \u00abboala secolului\u00bb, prin strainataturi. Multi au sf\u00e2rsit in mizerie sau au fost uitati…\u201c Uitati p\u00e2na azi. Alecsandri moare in timp ce face corecturile la \u201eOvidiu\u201c (exilatul de la Tomis), Balcescu la Palermo, ingropat in cimitirul capucinilor, in groapa comuna, mor departe de tara Ion Negulici, Barbu Iscovescu, \u201epictorii revolutiei\u201c, pentru ca al treilea dintre acestia, Constantin Daniel Rosenthal sa piara intr-o temnita din Budapesta in urma torturilor imperiale. Fostul membru in Comisia Europeana a Dunarii, fostul ministru de Externe si ministru al Cultelor si Instructiunii Publice, membrul Consiliului de Stat si fostul efor al spitalelor, Dimitrie Bolintineanu, este internat la ospiciul de pe l\u00e2nga biserica Sf. Pantelimon Tamaduitorul, in a carei condica de intrare s-a scris: \u201eDimitrie Bolintineanu, fost ministru, intrat fara haine\u201c! C\u00e2nd Cezar Bolliac l-a interpelat la Camera, in 1871, pe I. C. Bratianu spun\u00e2nd ca \u201ear fi o crima sa-l lasam sa moara in mizerie\u201c, fostul ministru si prim ministru i-a raspuns prompt: \u201eCe sa-i facem?\u201c! \u201eParintele literaturii rom\u00e2ne\u201c, Ion Heliade Radulescu, a murit alienat pe 27 aprilie 1872, si tot Cezar Bolliac ne spune ca \u201eabia prin tocmeli silite cu ministerul s-au putut smulge 2 500 lei, at\u00e2t c\u00e2t sa poata ajunge la ingroparea unui om de r\u00e2nd, sf\u00e2rsit in mizerie\u201c. Despre sf\u00e2rsitul tragic al lui Avram Iancu, cel ce-i asigura pe martorii existentei lui sf\u00e2rsite ca \u201eEu nu-s Iancu. Eu sunt umbra lui Iancu. Iancu a murit\u201c \u2013 ce sa mai spunem? A murit pe 10 septembrie 1872, in casa brutarului Ion Stupina: \u201eAvea asupra lui o naframa mototolita, un fluier si o scrisoare catre imparatul Franz Josef\u201c. Scrisori neexpediate si neajunse la adresantii lor au ramas, p\u00e2na azi, multe din actele si dorintele exemplare ale acestor mari eroi, victime ale ingratitudinii si uitarii celor pentru care au trait si au murit. Incap cu totii intr-o fraza din testamentul lui C. A. Rosetti: \u201eAm luptat cu tarie pentru nationalitate si pentru libertate, dar fara cea mai mica ura pentru nimeni. Rog dar ca cei pe cari i-am combatut sa ma ierte, daca aspru am fost in lupta, asigur\u00e2ndu-i ca nu ura, ci iubirea m-a facut sa combat\u201c. Sf\u00e2rsitul \u201eoamenilor inceputului de drum\u201c este actul al doilea din scenariul dramatic in cheia caruia am citit cu sufletul la gura acest numar emotionant din Istorie si civilizatie. Scenariul contine si un al treilea act, mai degraba, un epilog in doua tablouri. Primul tablou e compus dintr-un document extraordinar descoperit si prezentat de Ilie Gheres, respectiv, un studiu cu privire la ocuparea Clujului in septembrie 1940, vizita si discursul regentului Horthy cu ocazia respectivei operatiuni. Al doilea tablou: \u201e1940: Presa sovietica si cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord\u201c, un articol de Mihai-Daniel Gheorghe din care aflam, intre altele, ca in \u201ePravda\u201c din iunie 1940 \u201ese aprecia ca, in sf\u00e2rsit, basarabenii, inruditi etnic cu sovieticii, au scapat de jugul rom\u00e2n\u201c si \u201ese vorbea despre lacrimile de bucurie din ochii basarabenilor eliberati, soldatii Armatei Rosii fiind int\u00e2mpinati cu flori, poporul aclam\u00e2nd pe eliberatorii sai\u201c! Ne-am \u201eeliberat\u201c de at\u00e2tea ori inc\u00e2t, ajunsi la capatul acestor eliberari, putem spune cu Jules Romains in \u201eOameni de buna-vointa\u201c ca suntem, in fine, \u201eo specie de popor cucerit\u201c: una din numeroasele specii pe cale de disparitie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ca scenariul unei veritabile drame in trei acte pare a fi conceput sumarul numarului 20 (mai, 2011) al revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c: un numar exceptional si tulburator prin forta de a evoca marirea si decaderea unei lumi de-a lungul unui secol si jumatate din istoria Rom\u00e2niei. In actul int\u00e2i al acestei drame, pe scena apar… Cite\u0219te mai mult »O specie de popor cucerit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5876,5875,5877],"class_list":["post-8232","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istorie-si-civilizatie","tag-cornel-constantin-ilie","tag-dan-berindei"],"views":1675,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8232","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8232"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8232\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8232"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8232"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8232"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}