C\u00e2ti prieteni credeti ca puteti avea, la un moment dat? 5 000, c\u00e2t este limita maxima impusa de Facebook? Poate chiar mai multi? Biologul evolutionist Robin Dunbar e de parere ca limita obiectiva, fixata chiar de capacitatile noastre cognitive, e de 150 de prieteni. Iar faptul ca am reusit sa ajungem la aceasta cifra e o performanta a evolutiei umane. \u201eCreierele noastre mari \u2013 in special neocortexurile exagerat de mari ale speciei noastre \u2013 au evoluat in pas cu aptitudinea de a gestiona grupuri sociale din ce in ce mai numeroase\u201c, scrie Michele Pridmore-Brown in \u201eLos Angeles Review of Books\u201c. Brown recenzeaza un volum recent semnat de Robin Dunbar, intitulat \u201eDe c\u00e2ti prieteni are cineva nevoie?\u201c
\nUna dintre povestile de la care pornesc cercetarile lui Dunbar este cea a Expeditiei Donner \u2013 c\u00e2tiva pionieri, porniti spre California in 1846, au fost nevoiti sa-si petreaca iarna sub zapezi, in muntii Sierra Nevada, in trecatoarea care avea apoi sa primeasca numele expeditiei. Din cei 87 de pionieri porniti la drum, doar 46 au supravietuit iernii, iar cei care au scapat cu viata au fost, se pare, nevoiti sa recurga la canibalism. Interesant e, in special, cine a supravietuit: contrar asteptarilor, nu barbatii tineri, in putere, porniti la drum fara a fi insotiti de rude, au scapat cu viata. Sansele cele mai mari de supravietuire le-au avut cei care au calatorit impreuna cu familiile. \u201eBarbatii tineri, porniti pe cont propriu, despre care am fi inclinati sa credem ca erau mai puternici si mai rezistenti in fata privatiunilor dec\u00e2t ceilalti, au avut soarta cea mai rea, chiar mai rea dec\u00e2t aceea a batr\u00e2nilor si a copiilor\u201c, scrie Pridmore-Brown, cit\u00e2ndu-l pe Dunbar.
\nRetelele de legaturi sociale, formate pe baza relatiilor de rudenie, sunt, se pare, un atu c\u00e2nd vine vorba de supravietuire \u2013\u00a0 si acesta ar fi motivul pentru care oamenii se intrec in a-si construi noi relatii de rudenie: ce altceva sunt nasii, de botez sau de casatorie, dec\u00e2t rude pe care te poti baza la nevoie? Un alt exemplu ales de Dunbar este cel al primilor colonisti englezi, de pe corabia Mayflower: din 103 oameni, au pierit 53, la sf\u00e2rsitul primei ierni petrecute in Noua Anglie. Cea mai mare mortalitate s-a inregistrat in r\u00e2ndul celor veniti pe cont propriu, fara familii. In sf\u00e2rsit, c\u00e2teva cercetari citate de Robin Dunbar arata ca acei copii inconjurati de familii cu multi membri se vor imbolnavi mai rar dec\u00e2t cei care cresc in familii mai mici. \u201eConcluzia lui Dunbar nu e doar cea evidenta \u2013 ca membrii familiilor isi folosesc in comun resursele, si astfel au un avantaj fata de indivizii mai competitivi, dar cu mai putine relatii sociale \u2013 ci si ca a te afla in centrul unei retele de rubedenii e un fapt cu o valoare terapeutica indeajuns de puternica pentru a face fata bolilor si oricarui alt fel de amenintari existentiale.\u201c<\/p>\n
In perioade in care rata mortalitatii e foarte ridicata, relatiile de rudenie se dovedesc, astfel, extrem de importante pentru supravietuire. Rezulta ca am evoluat, ca specie, in directia cultivarii acestor relatii \u2013 si ne vom simti foarte prost daca nu vom face acest lucru. \u201eChiar si intr-o societate postindustriala precum a noastra, 76% dintre americani sustin ca familia e cel mai important lucru pentru ei\u201c, scrie Michele Pridmore-Brown.
\nStudiul biologului Robin Dunbar porneste de la premisa ca felul in care ne comportam \u2013 si in special comportamentul instinctual \u2013 nu e, in sine, rational sau irational, nu e nici bun sau rau, ci e rezultatul adaptarilor care le-au permis stramosilor nostri sa c\u00e2stige cursa supravietuirii, in fata rivalilor. Relatiile sociale ar putea fi cea mai importanta piesa a competitiei, cu o importanta centrala pentru ingrijirea celor tineri si pentru suprematia in fata altor specii de primate.
\nAici intra in scena \u201enumarul lui Dunbar\u201c. Extrapol\u00e2nd marimea populatiei unui sat din Neolitic, a unei comunitati Amish, a companiilor din cele mai multe armate, de-a lungul istoriei omenirii, Robin Dunbar a ajuns la concluzia ca o persoana medie poate avea maxim 150 de prieteni si ca acest numar e, mai mult sau mai putin, limita unei retele sociale stabile deoarece el reprezinta si limita capacitatilor noastre cognitive. \u201eNumarul e, in sens larg, contestabil, scrie recenzentul Michele Pridmore-Brown, dar se pare ca, las\u00e2nd deoparte Facebook-ul, o persoana normala are in jur de 150 de prieteni \u2013 oameni pe care el sau ea ar putea sa-i recunoasca si de care ar fi recunoscut(a) pe un aeroport oarecare, sunt 150 oamenii de la care ai putea sa ceri, fara retinere, 5 dolari cu imprumut.\u201c
\nC\u00e2t despre prietenii apropiati, carora le putem face, de pilda, confidente, Dunbar e de parere ca cei mai multi dintre noi avem, in medie, intre 3 si 5 prieteni apropiati cu care vorbim cel putin o data pe saptam\u00e2na, si inca 10-15 prieteni ale caror disparitii ne-ar marca profund. Din acest cerc pot face parte si rudele: cu c\u00e2t pastram legatura cu mai multi indivizi de care ne leaga relatii de rudenie, cu at\u00e2t se pare ca vom avea mai putini prieteni. Uimitor e felul in care cercul prietenilor apropiati se poate modifica, de-a lungul timpului: in vreme ce prietenii pot iesi din acest cerc, daca nu pastram legatura cu ei, cei de care ne leaga relatii de rudenie sunt mult mai stabili: o sa ne putem baza pe faptul ca o matusa de-a noastra ne va oferi hrana si adapost, daca ii vom cere, chiar daca noi o tot neglijam, de c\u00e2teva zeci de ani \u00eencoace.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2ti prieteni credeti ca puteti avea, la un moment dat? 5 000, c\u00e2t este limita maxima impusa de Facebook? Poate chiar mai multi? Biologul evolutionist Robin Dunbar e de parere ca limita obiectiva, fixata chiar de capacitatile noastre cognitive, e de 150 de prieteni. Iar faptul ca am reusit sa ajungem la aceasta cifra e… Cite\u0219te mai mult »De c\u00e2ti prieteni avem de fapt nevoie?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[5868,2194,5867,1665,5869,5870],"class_list":["post-8216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-comportament-instinctual","tag-comportamente-sociale","tag-confidente","tag-prieteni","tag-relatii-sociale","tag-studiul-biologului-robin-dunbar"],"views":1651,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8216"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8216\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}