{"id":8199,"date":"2011-06-30T12:12:20","date_gmt":"2011-06-30T10:12:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8199"},"modified":"2011-06-30T12:14:03","modified_gmt":"2011-06-30T10:14:03","slug":"filme-coreene-la-tiff-2011","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filme-coreene-la-tiff-2011\/","title":{"rendered":"Filme coreene la TIFF 2011"},"content":{"rendered":"

Asia nu este doar cel mai intins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica isi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile cinematografice asiatice de ieri si de azi.<\/strong><\/em><\/p>\n

In fiecare an, Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) ofera cinefililor rom\u00e2ni o selectie reprezentativa de productii cinematografice sud-coreene recente. Daca anul trecut, la a noua editie, TIFF a prezentat, cu sprijinul Ambasadei Coreei de Sud, nu mai putin de zece lungmetraje coreene, editia aniversara de anul acesta (Cluj, 3-12 iunie) a inclus in program doar doua lungmetraje si un mediumetraj, insa toate semnate de nume importante ale acestei cinematografii asiatice.
\nMai int\u00e2i, in cadrul sectiunii necompetitionale \u201eSupernova\u201c, ce propune publicului filme selectionate si premiate la mari festivaluri ale lumii, a fost proiectata cea mai recenta creatie semnata de un important reprezentant al cinematografului de autor coreean, a carui opera este str\u00e2ns legata de Festivalul de la Cannes. Lee Chan-dong \u201eeste precum o insula izolata de toti ceilalti regizori de film contemporani cu el\u201c, scria criticul Kim Young-jin in monografia pe care i-a dedicat-o cineastului in 2007. Intr-adevar, acest autor, deopotriva traditionalist si avangardist, realist si reflexiv, nu are multe lucruri in comun cu ceilalti regizori sud-coreeni de azi, iar o posibila explicatie o gasim in background-ul sau. Nascut in 1954, el si-a inceput cariera artistica in lumea teatrului, apoi a debutat ca romancier in 1983. A patruns in industria cinematografica in 1992, ca scenarist si asistent de regie, apoi si-a lansat primul lungmetraj, \u201eGreen Fish\u201c, in 1996, la 42 de ani \u2013 v\u00e2rsta la care multi regizori au deja o filmografie bogata in spate. Primul film al lui Lee Chang-dong prezentat la Cannes a fost al doilea sau lungmetraj, \u201ePeppermint Candy\u201c (1999), selectionat in sectiunea paralela \u201eQuinzaine des R\u00e9alisateurs\u201c. Al treilea film al sau, \u201eOasis\u201c (2002), a fost prezentat in \u201eSemaine de la Critique\u201c, in cadrul unui program special FIPRESCI. Al patrulea, \u201eSecret Sunshine\u201c (2009), realizat dupa un scurt mandat de ministru al Culturii si Turismului, a intrat in competitia Festivalului, iar actrita principala, Jeon Do-yeon, a obtinut premiul de interpretare feminina. In fine, anul trecut, Lee Chang-dong a revenit in competitia canneza cu \u201ePoezie\u201c (\u201ePoetry\u201c \/ \u201eShi\u201c), al cincilea film al sau, cu care a si c\u00e2stigat premiul pentru cel mai bun scenariu.
\n\u201ePoezie\u201c, care a fost prezentat la TIFF dupa festivaluri precum cele de la Moscova, Karlovy Vary, Toronto, Busan, Londra, Tokio sau Troms\u00f8, este un veritabil poem cinematografic. Mi-ja (excelent interpretata de Yoon Jeong-hee, o actrita legendara in Coreea, una dintre marile dive ale anilor ’70) este o doamna cocheta si stilata de 66 de ani, care il creste singura pe Jong-wook (David Lee), nepotul ei de 15 ani, dupa ce fiica\/mama a divortat si a parasit localitatea de pe fluviul Han, pentru a munci la Busan. In plus, Mi-ja, care prezinta un inceput de Alzheimer si uita cuvinte uzuale, este nevoita sa aiba grija de un batr\u00e2n semiparalizat si nazuros. Nesatisfacuta de viata ei monotona, ea decide sa urmeze un curs de poezie. Mi-ja primeste tema de a scrie un poem pentru prima data in viata si se pregateste observ\u00e2nd cu atentie lucrurile din jurul ei, pe care p\u00e2na atunci le ignorase. Insa lumea i se da peste cap atunci c\u00e2nd afla ca dragul ei nepot si alti cinci baieti au violat-o pe colega lor Agnes, care apoi si-a luat viata arunc\u00e2ndu-se in apele fluviului. Cei cinci parinti, toti tati, nu sunt preocupati dec\u00e2t de musamalizarea cazului, pentru a nu le periclita viitorul odraslelor degenerate, asa ca sunt dispusi sa-i ofere mamei victimei o compensatie, ca ea sa nu depuna pl\u00e2ngere la politie. Mi-ja trebuie sa participe si ea cu o suma substantiala\u2026
\nTrebuie spus ca poezia este inca foarte populara in Coreea de Sud, desi multi ii anunta moartea (cum se int\u00e2mpla si in film): volumele poetilor cunoscuti se v\u00e2nd mii de exemplare, iar la lecturile lor de poezie pot participa sute de fani. Poezia clasica se scrie cu ideograme chinezesti, ceea ce o face si mai dificila. Nu e de mirare ca scrierea unui poem reprezinta o provocare imensa pentru protagonista filmului.
\nRegizorul-scenarist Lee Chang-dong a pornit de la intrebarea \u201eCum se mai pot scrie poeme atunci c\u00e2nd poezia este pe moarte?\u201c si ajunge la o alta, \u201eCum se mai pot face filme atunci c\u00e2nd cinematograful este pe moarte?\u201c. \u201ePoezie\u201c este un film inc\u00e2ntator, a carui imagine fluida, semnata de Kim Hyun-seok, reflecta curgerea fluviului de la inceput si sf\u00e2rsit, si, in acelasi timp, un film plin de substanta al unui mare autor de cinema.
\nInclus in sectiunea \u201eUmbre\u201c a TIFF-ului, \u201eL-am vazut pe Diavol\u201c (\u201eI Saw the Devil\u201c \/ \u201eAkma-reul Bo-at-da\u201c) este cel mai nou film al lui Kim Jee-woon si, totodata, cel mai dur din remarcabila filmografie a cineastului, ce mai include lungmetraje apartin\u00e2nd unor genuri diverse, inclusiv horror: \u201eThe Quiet Family\u201c, \u201eThe Foul King\u201c, \u201eA Tale of Two Sisters\u201c, \u201eA Bittersweet Life\u201c si \u201eThe Good, the Bad, the Weird\u201c. Chiar si spectatorii coreeni, obisnuiti in general cu violenta de pe ecran, au fost socati de brutalitatea filmului, astfel inc\u00e2t multi au parasit sala in timpul proiectiei (ceea ce acolo se int\u00e2mpla foarte rar). Totusi, povestea plina de s\u00e2nge este invelita intr-un ambalaj estetic convingator, stimul\u00e2ndu-ne reflectia asupra lumii in care traim. Kim Jee-woon reuseste sa faca violenta frumoasa si delectabila, ceea ce ar putea deveni ingrijorator. \u201eL-am vazut pe Diavol\u201c a fost lansat pe marile ecrane coreene intr-o versiune mai digerabila\/epurata, iar versiunea sa mai violenta, asa-numita director’s cut, a fost prezentata la festivalurile de la Busan, Toronto, San Sebasti\u00e1n, Stockholm, Torino sau Sundance.
\nFilmul este un thriller cu un asasin in serie, iar acest personaj \u201enegativ\u201c, in interpretarea lui Choi Min-sik (un actor fabulos, pe care-l stiti macar din \u201eOldboy\u201c), este mai infricosator dec\u00e2t monstruosii Anton Chigurh (Javier Bardem) din \u201eNo Country for Old Men\u201c al Fratilor Coen si Young-min (Ha Jung-woo) dintr-un alt thriller coreean notabil, \u201eThe Chaser\u201c de Na Hong-jin. Si mai nelinistitor este faptul ca personajul care ar fi trebuit sa fie \u201epozitiv\u201c (interpretat de Lee Byung-hun din \u201eA Bittersweet Life\u201c sau \u201eThe Good, the Bad, the Weird\u201c), se dovedeste la fel de violent si lipsit de scrupule ca si criminalul pe care el il haituieste.
\nIntr-o noapte alba si friguroasa de iarna, t\u00e2nara si frumoasa Ju-yeon este atacata cu bestialitate, apoi t\u00e2r\u00e2ta intr-o casa si practic transata in bucati, cu un sadism inuman, de catre Jang Kyung-chul (Choi Min-sik), soferul unui autobuz scolar. Victima il implora pe criminalul psihopat s-o crute, pentru ca este insarcinata, dar acesta ii despica trupul fara sa clipeasca. Ju-yeon e fiica politistului Jang, care s-a ocupat timp de 30 de ani de crime violente, dar acum s-a retras din activitate, precum si logodnica unui agent al fortelor speciale, Kim Soo-hyun (Lee Byung-hun), care inca nu aflase ca iubita sa este gravida. Tatal victimei ii ofera logodnicului datele celor patru suspecti principali ai politiei, iar Soo-hyun ii ia pe r\u00e2nd si ii tortureaza, dorind sa-l gaseasca pe criminal si sa-l faca sa sufere de mii de ori mai mult dec\u00e2t acesta o facuse sa sufere pe Ju-yeon.
\nKyung-chul este al treilea pe lista suspectilor si nu e greu de gasit, la fel ca si asasinul din \u201eThe Chaser\u201c. Totusi, agentul obsedat de razbunare nu il preda politistilor pe Kyung-chul, dupa ce il batuse mar, ci il elibereaza, ba chiar ii lasa si bani de cheltuiala. De fapt, Soo-hyun ii introduce in corp un dispozitiv de urmarire si de ascultare, astfel ca stie mereu unde se afla si ce face ucigasul. Razbunatorul vrea sa il terorizeze pe Kyung-chul si sa-i ia, cu cruzime, viata de abia atunci c\u00e2nd va atinge gradul maxim de durere.
\nScenariul nu este neaparat original, iar unele imagini mi-au adus aminte de filme celebre (de pilda, urechea gasita in iarba \u2013 de \u201eBlue Velvet\u201c al lui David Lynch, capul purtat intr-o cutie \u2013 de \u201eSe7en\u201c al lui David Fincher etc.), dar urmarirea ucigasului aduce numeroase secvente intense \u2013 si ultraviolente, desigur -, astfel inc\u00e2t tensiunea nu scade deloc (lucru remarcabil, pentru un film de 142 de minute). Kyung-chul ne este prezentat ca o intruchipare a Raului absolut, care ucide pur si simplu de placere si, dupa ce spinteca cu ghilotina o noua victima lipsita de aparare, se piaptana, se parfumeaza si c\u00e2nta linistit la chitara. Pe scurt, \u201eL-am vazut pe Diavol\u201c este un film greu de uitat.
\nIn fine, mediumetrajul \u201ePescuit nocturn\u201c (\u201eNight Fishing\u201c \/ \u201eParan-manjang\u201c) a fost selectionat in cadrul competitiei de scurtmetraje \u201eUmbre\u201c a TIFF-ului. Semnat de fratii Park Chan-wook (celebrul regizor al trilogiei razbunarii, alcatuita din \u201eSympathy for Mr. Vengeance\u201c, \u201eOldboy\u201c si \u201eSympathy for Lady Vengeance\u201c, dar si al altor filme importante, precum \u201eJSA\u201c si \u201eThirst\u201c) si Park Chan-kyong (visual artist care, din pacate, si-a anulat sosirea la Cluj), \u201ePescuit nocturn\u201c este primul film cunoscut realizat integral cu un iPhone 4 (de fapt, cu opt asemenea supertelefoane mobile) si a c\u00e2stigat Ursul de Aur pentru scurtmetraj la Festivalul de la Berlin de anul acesta. Metafora a mortii cu o naratiune ce mi-a amintit de prozele fantastice ale lui Vasile Voiculescu, \u201ePescuit nocturn\u201c are o imagine superba (in pofida modului in care a fost realizat, care a fost folosit si ca un eficient instrument de marketing) si o atmosfera crepusculara bine construita, prezent\u00e2nd si riturile funerare specifice culturii coreene (ceea ce i-a marit gradul de exotism pentru spectatorii occidentali). O experienta cinematografica cum, in Rom\u00e2nia, doar un festival ca TIFF-ul ti-o poate oferi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Asia nu este doar cel mai intins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica isi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile… Cite\u0219te mai mult »Filme coreene la TIFF 2011<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4011,5856],"class_list":["post-8199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinematografii-asiatice","tag-filme-sud-coreene-recentesud-coreene-recente"],"views":1462,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8199"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8199\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}