{"id":8196,"date":"2011-06-30T12:10:35","date_gmt":"2011-06-30T10:10:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8196"},"modified":"2011-06-30T12:11:13","modified_gmt":"2011-06-30T10:11:13","slug":"pe-locuri-fiti-gata-start","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pe-locuri-fiti-gata-start\/","title":{"rendered":"Pe locuri, fiti gata&#8230; start!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Se apropie vacanta si absolventii facultatilor de teatru se pregatesc <\/strong><\/em><em><strong>sa-si ia la revedere de la anii de curs. Nu oricum, ci sarbatoreste, cum le sta bine artistilor, printr-o adevarata Gala in care isi pun in valoare talentul si deprinderile celor trei ani de studiu pe br\u00e2nci. Cel putin asa s-a int\u00e2mplat la Galactoria de la Universitatea \u201eBabes-Bolyai\u201c Cluj, unde actorii de la clasa domnului conf. dr. Mikl\u00f3s B\u00e1cs, asistat de Irina Wintze si Camelia Curutiu, alaturi de colegii lor regizori indrumati de Laurian Oniga, au demonstrat, fiecare pe masura propriei structuri, ca stiu sa faca spectacole adevarate. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Una dintre productiile cele mai reusite, in care studentii au gasit contextul potrivit pentru a-si verifica acumularile ultimilor ani, a fost \u201eRaza de soare\u201c, dupa \u201eFurtuna\u201c lui Ostrovsky, in regia britanicilor Katya Kamotskaia si Mark Stevenson. Spectacolul a concentrat buna parte din fortele actorilor absolventi, dezvolt\u00e2ndu-se clasic, prin relatii care le-au oferit tinerilor ocazia sa-si probeze at\u00e2t stiinta de a interactiona cu partenerii de scena c\u00e2t si stralucirea individuala. In capul distributiei, \u201eraza de soare\u201c a spectacolului a fost Ioana Predescu. Ca si in excelentul \u201e(H)eden Garden\u201c, actrita a cucerit publicul prin feminitatea ludica, prin forta zglobie, prin captivanta sa prezenta de scena si prin\u00a0 sinceritatea care pare sa-i vina natural in orice context (talentul, bata-l vina!). Personajul ei ingenuu se macina expresiv, cu multiple nuante, in conflictul dintre dragostea pe viata si pe moarte\u00a0 \u2013 dublata de o onestitate funciara\u00a0 \u2013 si datoria conjugala. In ambele spectacole interpretarea actritei a surprins prin\u00a0 amestecul de prospetime si seriozitate care atrage, inevitabil, simpatia publicului. Partenerul sau, George B\u00e2rsan, menit parca pentru rolurile de june prim, practica o ingenuitate naturala, miz\u00e2nd pe o anumita delicatete in jocul curat, care ii asigura complicitatea spectatorilor. In Kabanova, Raluca Lupan etaleaza o forta de Bernarda Alba in personajul construit in jurul unui imens complex al puterii. Actrita e deopotriva credibila si savuroasa in duplicitatea innascuta, rautatea si impietrirea afectiva a mamei de familie.<br \/>\nDe altfel, toate rolurile sunt bine sustinute prin resorturi interioare, de la nebuna exotica jucata de Fulvia Folosea la Feklusha, interpretata de Florina Florian, cumnata perfida, care toarna discursuri apocaliptice. La fel de credibil se dovedeste si Petre Ancuta, perfect pliat tipologic pe Tikhon, sotul slab, care nu-si poate rezolva conflictul intre dragostea fata de sotie si supunerea fata de mama. In rolul lui Dikoi, Andrei Stehan, cu forta si o prezenta buna pe scena, reuseste mitocanul absolut, dispus sa-si exercite puterea asupra oricui. Pasiunea sa acaparatoare pentru bani ii submineaza si asa slabele urme de omenie. Un personaj de tinut minte este Kulygin in care Catalin Vieru se dovedeste savuros in savantul captivat de stiinta, idealist prin structura, uman suta la suta si interesat de binele celor din jur. La antipodul sau sta Varvara, un personaj caruia Daria Tinca pare sa-i fi gasit remarcabil datele, model\u00e2nd o t\u00e2nara f\u00e2sneata, in stare sa recurga la toate tertipurile prin care poate insela vigilenta si cruzimea mamei. Partenerul sau, Olimpiu Blaj, imagineaza un baiat dintr-o bucata, un indragostit care nu-si pierde masculinitatea.<br \/>\nDincolo de productiile de grup ca \u201eRaza de soare\u201c, opera rock \u201eJesus Christ Superstar\u201c sau \u201eFlori pentru Algernon\u201c, care au canalizat toate energiile clasei, Galactoria a gazduit o suita de one-man-show-uri unde fiecare student s-a prezentat in fata publicului cu talentul, acumularile si farmecul scenic personal. In sala unde totul e ascuns in negru, iar pe scena e pam\u00e2nt, de la \u201eFormele compuse ale inimii\u201c, dupa P\u00e9ter Esterh\u00e1zy, publicul care intra cu foiala obisnuita dupa locuri se vede apostrofat de o fata cu expresie austera: \u201eLiniste! Va rog sa ma respectati!\u201c. Imbracata in negru, Alexandra Odoroaga impune prin sobrietatea rece a personajului ciufut p\u00e2na la limita agresivitatii. Actrita are prezenta de scena si o personalitate care controleaza bine spectacolul construit ca meditatie asupra dialecticii viata-moarte. Monologul Alexandrei Odoroaga curge cu voce buna si plina intr-un elogiu la adresa mamei: \u201eNimic nu exista. O singura mama exista!\u201c. Durerea fata de pierderea parintelui declanseaza discutia despre cruzimea sau, mai mult, inexistenta lui Dumnezeu. Subiectivitatea personajului dependent de figura materna impregneaza intreaga perceptie a lumii. Odata cu moartea mamei, totul se descompune, mirosurile se revarsa, chiar si asfaltul incalzit se dovedeste insuportabil. Cu un asemenea text dificil, actrita c\u00e2stiga prin concentrare si prin folosirea inteligenta a momentelor de pauza care dau ad\u00e2ncime personajului.<br \/>\nIn \u201eCu usile inchise\u201c, Ioana Decianu construieste un personaj de tipologie clasica, femeia prin excelenta, blonda, rujata aprins, indragostita de ea insasi. Textul lui Sartre e decupat si redus la monologul personajului feminin. Spectacolul se desfasoara intr-un spatiu extrem de mic in care publicul se sufoca in aceeasi masura cu personajul, captivi cu totii intr-o identica senzatie de claustrare. Registrul abordat de Ioana Decianu e divers, de la feminitate intoarsa asupra ei insesi la asteptare si spaima. Actrita se arata c\u00e2nd un entertainer pentru lumea cealalta, interaction\u00e2nd cu publicul, c\u00e2nd in plina fram\u00e2ntare tradata de gesturile discrete ale m\u00e2inilor. Partitura ei se bucura de concentrare si de o tensiune care acapareaza atentia spectatorilor.<br \/>\n\u201eTrei minute\u201c de Alexa Bacanu, in regia lui Andrei Majeri, are avantajul unui actor capabil sa destinda atmosfera si sa reclame din primul moment complicitatea afectuoasa a publicului st\u00e2rnindu-i simpatia: Rares F. Stoica. Textul colegei dramaturge e construit simplu, in limbajul de azi. Baiatul de pe scena isi marturiseste preferintele in ceea ce priveste culorile sau cartile \u2013 \u201eMickey Mouse\u201c \u2013 si isi asuma cu gratie si naturalete superficialitatea. Tonul sau confesiv, ca si invitatiile repetate ca spectatorii sa se serveasca din alunele si crantanelele de pe masa stabilesc imediat legatura cu publicul. In fond, acesta a fost invitat sa imparta cu personajul ultimele sale momente dinaintea mortii. Ocazie cu care t\u00e2narul isi trece in revista viata. Din c\u00e2nd in c\u00e2nd confesiunea e intrerupta de accentele naturaliste dictate de suferinta fizica. Rares F. Stoica joaca un pusti adorabil care capteaza bunavointa, interaction\u00e2nd cu publicul ori de c\u00e2te ori e nevoie. Exista totusi o nelamurire cu care spectatorul pleaca. Ea se refera la vetustul de ce?. De ce e totul at\u00e2t de simplu si agreabil pentru muribund? De ce nimic nu pare sa evolueze de la inceputul monologului p\u00e2na la sf\u00e2rsit, c\u00e2nd personajul moare? Nu ca motivatia interioara sau gradarea discursului ar mai constitui in acest moment pietre de hotar fara de care actul artistic nu poate trai. Doar ca intreruperea fluxului lor firesc, impam\u00e2ntenit de secole in orizontul de asteptare, reclama optiunea asumata pentru o forma alternativa. Or, in \u201eTrei minute\u201c, optiunea aceasta nu a parut sa se manifeste foarte clar.<br \/>\n\u201eIarna\u201c de Jon Fosse, cu Em\u00f6ke P\u00e1l si Lucian Rad, in regia Elenei Butusina mizeaza pe empatia publicului fara sa-i ofere c\u00e2rje de sprijin. Regizoarea completeaza prezenta celor doi actori pe scena cu proiectii video. E adevarat ca textele at\u00e2t de fluide si de destructurate ale lui Fosse sunt greu de montat, reclam\u00e2nd o atmosfera si un halou speciale. Dar in aceasta \u201eIarna\u201c pare sa nu se int\u00e2mple chiar nimic, in afara de vreo doua situatii mari si late, plus prezenta sexi a actritei cu fustita mini, pantofi rosii si miscari lascive. Spectacolul avanseaza lent, cu momente lungi care treneaza si care fac cu at\u00e2t mai dificil de inteles intentia regizoarei.<br \/>\n\u201eOximoron\u201c, montat de Alexandra Sofonea pe textul scris de o alta colega dramaturg, Br\u00e2ndusa Ban, reia problema traumatismelor lasate de genocidul nazist in supravietuitorii de la Auschwitz. Pe scena se intretaie o batr\u00e2na care si-a pierdut copilul si un t\u00e2nar pictor care si-a pierdut inspiratia din cauza suferintei in dragoste. Regimul personajelor e oarecum dezechilibrat caci spectacolul pare mai degraba o monodrama pe care actrita Ramona Atanasoaie o interpreteaza cu un dramatism ca la carte, expresiv, la pachet cu doza patetica aferenta. Monologul ei e intrerupt c\u00e2nd si c\u00e2nd de mici schimburi de replici cu t\u00e2narul jucat de Andrei Bradean, cu o prezenta buna, capabil sa retina privirile asupra sa.<br \/>\nO trecere in revista at\u00e2t de sumara nu poate etala dec\u00e2t putine dintre trasaturile spectacolelor prezentate in Galactoria. Ceea ce ram\u00e2ne este vitalitatea tinerilor la inceput de cariera care pornesc pe un drum at\u00e2t de complicat si de sensibil, dispusi sa munceasca serios. Galactoria a dovedit-o. Abia astept sa scriu sau sa citesc c\u00e2t mai cur\u00e2nd despre viitoarele lor mari creatii de pe scenele profesioniste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Se apropie vacanta si absolventii facultatilor de teatru se pregatesc sa-si ia la revedere de la anii de curs. Nu oricum, ci sarbatoreste, cum le sta bine artistilor, printr-o adevarata Gala in care isi pun in valoare talentul si deprinderile celor trei ani de studiu pe br\u00e2nci. Cel putin asa s-a int\u00e2mplat la Galactoria de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pe-locuri-fiti-gata-start\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Pe locuri, fiti gata&#8230; start!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5854,5852,5855,5853,77],"class_list":["post-8196","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-absolventi-teatru","tag-conf-dr-miklos-bacs","tag-gala-facultati-de-teatru","tag-irina-wintze","tag-laurian-oniga"],"views":1509,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8196","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8196"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8196\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8196"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8196"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8196"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}