{"id":8193,"date":"2011-06-30T12:07:00","date_gmt":"2011-06-30T10:07:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8193"},"modified":"2011-06-30T12:07:30","modified_gmt":"2011-06-30T10:07:30","slug":"ambasadorul-ioan-holender","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ambasadorul-ioan-holender\/","title":{"rendered":"Ambasadorul Ioan Holender"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Serata de exceptie la Timisoara! Sala Capitol a Filarmonicii Banatul, arhiplina si entuziasta, a gazduit int\u00e2lnirea cu unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai orasului de pe Bega, Ioan Holender, al carui nume este pe veci legat de manageriatul de succes, de aproape doua decenii, la Opera de Stat din Viena, scena inscrisa intre cele mai renumite teatre lirice ale lumii. O performanta care l-a plasat in legenda. <\/strong><\/em><br \/>\nSub titlul \u201eConcert aniversar\u201c, manifestarea a fost integrata celei de-a XXXVI-a editii a Festivalului International Timisoara Muzicala. S-au sarbatorit, cu int\u00e2rziere de un an, retragerea din mandatul directorial vienez si, cu oarecare avans, aniversarea de 76 de ani ai lui Ioan Holender. Punctul central al serii a fost acordarea de catre primarul Gheorghe Ciuhandu a demnitatii de Ambasador onorific al municipiului pentru sustinerea si promovarea candidaturii Timisoarei la titlul de Capitala Culturala Europeana a anului 2020. Ioan Holender a primit cu recunostinta investitura, care a fost insotita de decernarea Insemnelor in Argint ale Timisoarei, distinctie ce se acorda celor mai prestigiosi dintre Cetatenii de Onoare ai orasului. In alocutiunea sa, directorul general al Filarmonicii, Ioan Coriolan G\u00e2rboni, a subliniat importanta demersurilor.<br \/>\n<strong>\u201eTimisoara este marea Viena\u201c<\/strong><br \/>\nM-as opri pentru c\u00e2teva momente la cuv\u00e2ntul celui sarbatorit. In cei nouasprezece ani de directorat, l-am ascultat vorbind in diferite ipostaze: prezent\u00e2nd concerte, evoc\u00e2nd mari artisti, rostind discursuri inaugurale, moder\u00e2nd talk-show-uri de elita, fac\u00e2nd fata tirului concentrat al pretentiosilor melomani vienezi, raspunz\u00e2nd intrebarilor jurnalistilor, discut\u00e2nd cu c\u00e2ntaretii etc. Eu insumi l-am intervievat, fiind poate criticul rom\u00e2n care a avut de cele mai multe ori aceasta sansa. Ei bine, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd l-am studiat. L-am vazut sever (cel mai des), imperativ, ironic, colocvial sarmant (intotdeauna), abil, distant, subtil, m\u00e2ndru, orgolios, cu modestie bine temperata in infatisarea indubitabilei sale valori&#8230; dar niciodata apropiat, asa cum s-a adresat timisorenilor in seara de 28 mai. Nu este vorba numai de continutul speech-ului, ci si de tonul cald cu care a invaluit sala. A fost pentru mine clar ca dragostea pentru orasul natal ii este mai presus de orice. Asa ca sintagmele cu care a amendat vechea zicere \u201eTimisoara este mica Viena\u201c au deplina acoperire, caci pentru Ioan Holender \u201eTimisoara este marea Viena\u201c, dupa cum \u201eViena este mica Timisoara\u201c si, chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u201eOpera din Timisoara este Opera Operelor\u201c. (Atentie, cel putin ultima asertiune ii obliga pe cei responsabili!) Insufletit, publicul a aplaudat, a ovationat prelung. In afara profesionalismului sau ireprosabil, Holender a aratat ca tot ceea ce face pentru concetatenii sai este incarcat de afectiune. Imi extind opinia revelata acum si pentru functia nationala, de director al Festivalului George Enescu.<br \/>\n<strong>Vocile<\/strong><br \/>\nIn prima parte, c\u00e2tiva valorosi tineri c\u00e2ntareti au interpretat secvente din opere. Remarca majora merge catre Anita Hartig, care a oferit o memorabila talmacire a ariei \u201eS\u00ec. Mi chiamano Mim\u00ec\u201c din primul act al \u201eBoemei\u201c pucciniene. In zilele noastre, rar se aude in lume o asemenea interpretare. Cu voce frumoasa de fermecator lirism, cu instinct artistic rascolitor, soprana mi-a evocat emotionalitatea si sensibilitatea Ilenei Cotrubas, minutiozitatea modelarii frazei proprie Renatei Scotto, caldura Mirellei Freni, puritatea sonora a Victoriei de los \u00c1ngeles&#8230; Toate la un loc si inca pe deasupra, intr-o complexa exprimare ce recomanda o mare personalitate. M-am g\u00e2ndit mult p\u00e2na sa scriu asemenea analogii si vreau sa fiu bine inteles. Valoarea nu asteapta numarul anilor. Anita Hartig nu le imita pe celebrele sale predecesoare, ci insumeaza cu maiestrie intreaga expresivitate picurata de maestrul de la Torre del Lago intr-o arie deseori inecata in platitudini interpretative, poate si pentru ca nu are o tesatura vocala foarte inalta, maximum La natural si se sf\u00e2rseste pe nesimtite, fara excese tipice de teatru liric, lin ca o boare. Ingenuitatea eroinei, simplitatea si calmul, naturaletea si sinceritatea, dulceata, insufletirea catre expansiva culminatie de spirit \u201eil primo sole \u00e8 mio, il primo bacio dell&#8217;aprile \u00e8 mio\u201c (moment extraordinar!) sunt stari pe care Anita Hartig le expune cu daruire si printre care strecoara nuante in fiecare masura, la fiecare pas. Perspectivele artistei sunt uriase. Deja va c\u00e2nta rolul la Scala, la Metropolitan si, se pare, la Covent Garden, asa inc\u00e2t la v\u00e2rsta ei, nici 28 de ani, bistriteanca se afla pe o spirala formidabil ascendenta.<br \/>\nIn duetul de la finele primului act din \u201eBoema\u201c l-a avut drept partener pe Teodor Ilincai, care a interpretat si aria lui Rodolfo \u201eChe gelida manina\u201c, a aceluiasi opus. Cu glas omogen, stralucitor si sigur in acute, tenorul s-a cantonat intr-o lectura \u2013 s-o numesc \u2013 cvasi-eroica, cvasi-liniara, fara rafinari sau poezie. Pun totul pe seama oboselii, Ilincai sosind in urgenta de undeva din Spania, unde cu o seara inainte sustinuse un concert in compania Angelei Gheorghiu.<br \/>\nSpectaculos a fost Cosmin Ifrim, Tonio in cavatina \u201eAh! mes amis, quel jour de f\u00eate!\u201c si cabaletta \u201ePour mon \u00e2me\u201c din \u201eFiica regimentului\u201c de Donizetti, pagina ce nu se afla la indem\u00e2na oricui, din cauza celor nu mai putin de noua note de Do acut. Pentru junele tenor au fost floare la ureche, puternice, eclatante si sper sa aiba ocazia sa le infatiseze pe c\u00e2t mai multe scene internationale. Observ cu bucurie preocuparea artistului pentru inmuierea sunetului, flexibilizare indispensabila frazelor de extractie belcantista.<br \/>\nCu glas robust, neguros si violent condus, baritonul Stefan Ignat a dominat in \u201eCredo\u201c din \u201eOtello\u201c o orchestra pe alocuri nemiloasa. Dupa tot sarcasmul si tumultul din pagina verdiana, surpriza a venit odata cu abordarea potrivita, moale si catifelata, a duetului \u201eL\u00e0 ci darem la mano\u201c din \u201eDon Giovanni\u201c. Pacat ca expresia facies-ului sau a ramas insa aceeasi cu cea a lui&#8230; Iago!?! Partenera in pagina mozartiana i-a fost muzicala soprana Simina Ivan, de multi ani apreciata solista a Operei de Stat din Viena, care a c\u00e2ntat cu voce lejera, cristalina, intr-un cuceritor simt al valsarii si aria Bertei din opereta \u201eLasati-ma sa c\u00e2nt\u201c de Gherase Dendrino.<br \/>\nLa sf\u00e2rsitul primei parti, artistii invitati i-au c\u00e2ntat \u201eMulti Ani traiasca\u201c lui Ioan Holender.<br \/>\nOrchestra Simfonica a Filarmonicii \u201eBanatul\u201c, dirijorul Radu Popa nu au asigurat numai acompaniamentul tuturor solistilor serii, dar au sustinut si c\u00e2teva piese din repertoriul lor curent, \u201ePreludiu la unison\u201c si \u201eMenuet\u201c din \u201eSuita I\u201c de Enescu, Intermezzo din \u201eCavalleria rusticana\u201c de Mascagni si Aria din \u201eSuita a III-a pentru orchestra\u201c de Johann Sebastian Bach. Sunt instrumentisti al caror profesionalism este evident. Viorile si violele suna compact si calitativ, ca si suflatorii. Bagheta lui Radu Popa a condus inspirat, atent si precis.<br \/>\n<strong>\u201eSpuse, traite, dorite\u201c<\/strong><br \/>\nO cariera ilustra ca a lui Ioan Holender, succint prezentata printr-un film documentar produs recent, nu putea sa nu ram\u00e2na imortalizata in scrieri. Amintesc aici doar cartea autobiografica \u201eDe la Timisoara la Viena\u201c, volumul \u201ePeste 6000 de reprezentatii la Opera \u2013 Ioan Holender si Wiener Staatsoper\u201c, somptuosul album \u201eCloseup \u2013 118 premiere\u201c. Serata timisoreana a prilejuit lansarea unui nou titlu, \u201eSpuse, traite, dorite. Amintiri\u201c, semnat de Ioan Holender, aparut in 2011 la Editura Universitatii \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201c din Iasi si prezentat de scriitorul Cornel Ungureanu, impreuna cu Gabriel Kohn, directorul adjunct al Institutului Cultural Rom\u00e2n din Viena. Cu c\u00e2teva clipe inainte, actorii M\u00f3nica Tar (Teatrul Maghiar de Stat \u201eCsiky Gergely\u201c), Colin Buzoianu (Teatrul National Timisoara) si Horia Savescu (Teatrul German de Stat) au interpretat texte cu caracter confesiv, selectate de Cornel Ungureanu din volumul \u201eDe la Timisoara la Viena\u201c, ce au evocat personalitatea distinsului sarbatorit.<br \/>\n<strong>Familia Holender<\/strong><br \/>\nIntr-adevar, asa cum a spus Ioan Coriolan G\u00e2rboni, cea mai emotionanta parte a serii a fost prezenta pe podium a Alinei Holender (13 ani) si a lui Liviu Holender (19 ani) ca solisti in partea a II-a a Concertului in do minor pentru violoncel si orchestra de Johann Christian Bach, respectiv in prima miscare a Concertului nr. 1 pentru pian si orchestra in Do major, op. 15 de Beethoven. Talentul si aplecarea catre arta, catre cultura nu au ramas departe de familia Holender, desi t\u00e2narul Liviu a ales studii de Drept, in timp ce Alina are deja un ton cald al arcusului care o recomanda catre o viitoare cariera violoncelistica. Vom vedea.<br \/>\nCei doi c\u00e2nta cu pasiune si ma g\u00e2ndesc deja la serile camerale pe care le vor organiza acasa si nu numai, bucur\u00e2ndu-i pe sotii Angelika si Ioan, pe invitatii lor. Asa cum a fost si acum. Ca o prefigurare, minunat a fost momentul c\u00e2nd Alina si Liviu, intr-o superba comuniune sufleteasca si artistica, i-au dedicat tatalui lor, in bis, unul dintre \u201eC\u00e2ntecele fara cuvinte\u201c de Mendelssohn-Bartholdy. Prin preocuparea inimoasei presedinte a Fundatiei Pro Philharmonia, Lorena Vlad, Alinei, lui Liviu si lui Ioan Holender le-au fost oferite statuete simbolice, creatii originale ale familiei de artisti plastici Ioan, Daniel si Nicolas Les.<br \/>\nAsa a fost la Timisoara in 28 mai 2011. Desfasurat sub egida Consiliului Local al Municipiului Timisoara si al Filarmonicii Banatul, concertul a fost exemplar si ca organizare, meritul revenind desigur energicului director general Ioan Coriolan G\u00e2rboni. Transmisia pe ecranul amplasat in piata Operei a permis unui mare numar de doritori sa urmareasca serata.<br \/>\nAs incheia cu pilduitoarele cuvinte-corolar ale scriitorului Cornel Ungureanu, care a afirmat profetic ca \u201eat\u00e2ta timp c\u00e2t Ioan Holender se afla cu noi, Timisoara este deja Capitala Culturala Europeana\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Serata de exceptie la Timisoara! Sala Capitol a Filarmonicii Banatul, arhiplina si entuziasta, a gazduit int\u00e2lnirea cu unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai orasului de pe Bega, Ioan Holender, al carui nume este pe veci legat de manageriatul de succes, de aproape doua decenii, la Opera de Stat din Viena, scena inscrisa intre&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ambasadorul-ioan-holender\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ambasadorul Ioan Holender<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5851,5850,2857],"class_list":["post-8193","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-concert-aniversar","tag-filarmonica-banatul","tag-ioan-holender"],"views":1657,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8193","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8193"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8193\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8193"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8193"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8193"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}