\u00cencercam saptam\u00e2na trecuta sa spun c\u00e2te ceva despre nelinistile curatorilor si artistilor care s-au straduit sa expuna la Venetia tot ceea ce este mai reprezentativ pentru arta contemporana. E greu de spus daca aceasta arta are un gen anume. Nu i se mai spune, de multa vreme, plastica, ci mai degraba vizuala. Totusi, artistii \u00eencearca sa depaseasca toate granitele imaginabile si \u00een primul r\u00e2nd pe cele dintre arte. Imagini \u00een miscare, sunete, mirosuri, atingeri, oameni si masini, obiecte create anume sau ready made-uri, spectacole de tot felul ambitioneaza sa urce pe culmile artei totale si adeseori sa socheze vizitatorul. Vizitatorul pare, \u00eensa, din ce \u00een ce mai greu de socat. Da, vizitatorul fotografiaza \u00een suita, si pe femeia, si barbatul goi (\u00eentruchipari contemporane ale umanitatii adamice corespunz\u00e2nd, \u00eensa, actualelor standarde de \u201efrumusete\u201c stabilite de \u201ePlayboy\u201c si \u201ePlaygirl\u201c), urcati pe niste scaune din plastic \u2013 ce \u00eei faceau foarte usor de atins, dar pe care, evident, nu aveai voie sa \u00eei atingi -, si pe fauritorii de zgomote si fum \u2013 instalatie ce amintea, parca, de atmosfera de la Woodstock -, si masinaria lui Boltanski si, \u00een general, orice pare interesant (inclusiv pe barbatul care se plimba prin Giardini cu un capac de closet pe post de colier, pe care se putea citi opinia sa potrivit careia acum orice excrement poate fi ridicat la statutul de \u201earta\u201c). \u00censa nimic nu pare sa mai socheze pe cineva, nici macar gestul artistilor care au expus \u00een pavilionul Rom\u00e2niei din Giardini si care si-au \u201evandalizat\u201c propriile lucrari cu vopsea rosie, scriind \u00een limba engleza ceea ce parea un manifest privind relatia dintre artist si curator.
\nMesajul majoritatii artistilor care au expus la Bienala pare, mai degraba, unul trist, pesimist, \u00eengrijorat; revolta mocneste \u00eentre m\u00e2inile artistilor, supararea pe autoritati, pe firme, pe lume, pe oameni, pe Dumnezeu este tonul mai degraba dominant. Putinele raze de speranta, putinele iluminari ale umanismului asteptat de obicei din partea artei (pavilioanele Israelului si Poloniei sunt, probabil, cele mai reprezentative \u00een acest sens), sunt sufocate aproape \u00een vacarmul \u201econceptualizarilor\u201c de tot felul. Evident, nu exista, nu va exista si nici nu este normal sa existe unanimitate \u00een judecarea artei. Valoarea intrinseca a obiectelor sau valoarea mesajelor transmise sunt c\u00e2ntarite diferit de fiecare dintre noi. Ceea ce pare, \u00eensa, a fi dorinta limpede a multora dintre artistii care expun \u00een acest an la Venetia este nu doar cea a stergerii granitelor dintre arte si a eliberarii de limite si obstacole, \u00een toate sensurile imaginabile, ci si a granitelor dintre tari, pentru ca desigur granitele dintre state sunt cele pe care, oric\u00e2t am vrea, nu le putem uita. Chiar daca uneori suntem bucurosi sa fim paziti de granite pentru a-i tine departe pe cei pe care \u00eei consideram musafiri nepoftiti, de cele mai multe ori granitele sunt total antipatice si oricine a trecut, prima oara \u00een viata sa, un hotar va tine minte acel moment ca pe unul al exercitarii propriei libertati.
\nDar statele contemporane \u2013 desi cladite de catre natiuni sau (pentru cele mai multe dintre fostele colonii africane, de exemplu) cu speranta construirii unei natiuni, at\u00e2t etnice c\u00e2t si civice \u2013 \u00eesi delimiteaza teritoriile de influenta nu doar prin granite marcate fizic (acestea, din ce \u00een ce mai putin vizibile, cu exceptiile binecunoscute ale zonelor \u00een care razboaiele au fost \u00eenghetate de c\u00e2tiva ani sau de c\u00e2teva decenii, fara a fi \u00eencheiate \u00een realitate) sau pe harta, ci si \u2013 tot mai mult -, prin identitatile culturale asumate. Numai ca lumea contemporana este, mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd \u00een trecut, un spatiu \u00een care libertatile individuale sau colective se afirma cu forta, iar artistii \u2013 contestatari prin vocatie, adeseori -, nu mai sunt dispusi sa urmeze linii oficiale si directive de g\u00e2ndire. Pavilioanele nu mai gazduiesc, de fapt, \u00een foarte multe dintre cazuri, expozitii \u201enationale\u201c. Probabil ca daca operele ar fi expuse liber, fara etichete, cataloage, nume de pavilioane sau orice alte asemenea \u201eghidaje\u201c, ar fi dificil pentru multi vizitatori sa ghiceasca ce tara reprezinta unul sau altul dintre artisti \u2013 las\u00e2nd la o parte faptul ca foarte multi dintre ei au chiar oroare sa \u201ereprezinte\u201c o tara, consider\u00e2nd, pe buna dreptate, ca \u00eenainte de orice se reprezinta pe ei \u00eensisi. Visul comun al acestor artisti este sa \u00eesi regaseasca operele \u00een marile colectii ale lumii, nu neaparat din tarile lor. Probabil ca orice artist din Rom\u00e2nia, de exemplu, ar prefera sa v\u00e2nda lucrarile sale muzeelor Fundatiei Pianult de la Venetia dec\u00e2t Muzeului National de Arta Contemporana din Bucuresti, chiar daca (greu de crezut) muzeul bucurestean ar reusi sa ofere acelasi pret pentru aceeasi opera.
\n\u00cen aceste conditii ne putem \u00eentreba ce se va alege de instalatiile expuse la Bienala. Vor ajunge, oare, unele dintre ele, macar, \u00een muzee? Si, daca acest lucru s-ar \u00eent\u00e2mpla, ar mai fi ele ilustrative pentru vreo arta \u201enationala\u201c?
\nPentru un vizitator avizat lucrarile lui Ion Grigorescu sunt, dintr-un punct de vedere, reactia unui artist la un regim totalitar (ma refer la acele lucrari care dateaza din perioada de dinainte de 1990 si care sunt expuse \u00een pavilionul Rom\u00e2niei). Ceea ce expun, \u00eensa, tinerele artiste care \u00eencearca sa ofere o \u201ereplica\u201c actuala nelinistilor de acum c\u00e2teva decenii ale cunoscutului artist nu mai are conotatii nationale. De altfel, Anetta Mona Chisa, nascuta \u00een Rom\u00e2nia si Lucia Tkacov\u00e0, nascuta \u00een Slovacia, traiesc la Praga. Cel putin, \u00een momentul de fata; ceea ce nu \u00eenseamna ca nu s-ar putea muta, \u00een anii urmatori, la Milano sau Porto, \u00een Grecia sau \u00een Finlanda. Sunt probabil, din aceasta perspectiva, exponente ale unei viitoare Europe, aceea a Spatiului Schengen si a Zonei Euro, a viitoarei Uniuni, \u00een cur\u00e2nd cu 28 de state membre si nu peste foarte multa vreme cu 30. Pentru artistii din generatia lor, \u201etara\u201c va fi la un moment dat, probabil, pur si simplu Europa. Iar aceasta Europa va ram\u00e2ne una a natiunilor, dar foarte probabil nu asa cum le stim astazi. Ce vor expune muzeele nationale \u00een viitorul apropiat?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cencercam saptam\u00e2na trecuta sa spun c\u00e2te ceva despre nelinistile curatorilor si artistilor care s-au straduit sa expuna la Venetia tot ceea ce este mai reprezentativ pentru arta contemporana. E greu de spus daca aceasta arta are un gen anume. Nu i se mai spune, de multa vreme, plastica, ci mai degraba vizuala. Totusi, artistii \u00eencearca… Cite\u0219te mai mult »Tue paese non esiste (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2101,5846,5847,2794],"class_list":["post-8187","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-artisti","tag-curatori","tag-expozitie-venetia","tag-muzee"],"views":1305,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8187","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8187"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8187\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8187"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8187"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8187"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}