{"id":8177,"date":"2011-06-30T11:42:44","date_gmt":"2011-06-30T09:42:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8177"},"modified":"2011-06-30T11:43:06","modified_gmt":"2011-06-30T09:43:06","slug":"identitatea-romaneasca-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/identitatea-romaneasca-ii\/","title":{"rendered":"Identitatea rom\u00e2neasca (II)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>In continuarea discutiei din numarul anterior, reiau, aici, c\u00e2teva insemnari despre identitatea rom\u00e2neasca. Ce-o poate defini mai bine, mai drept, dincolo de acele clisee care, repetate de la o generatie la alta, paralizeaza spiritul si incarca sufletul nostru cu o dezamagire masiva?&#8230; Ce inseamna sa fii, rom\u00e2n, azi, si cum poti sa fii rom\u00e2n liber si drept intr-o lume care se contesta cu o voluptate sinucigasa? Daca aplic criteriile folosite de Curtius, Fernand Braudel si, dupa ei, de multi istorici, psihologi si sociologi de azi p\u00e2na la Max Gallo, ce constat?<\/strong><\/em><br \/>\n1. Ca rom\u00e2nii au ca si verii lor occidentali sentimentul ca sunt \u201emai mult dec\u00e2t o rasa, sunt o natiune\u201c si ca sentimentul lor national se bazeaza pe ceea ce Max Gallo numeste \u201ele droit du sol\u201c (cuv\u00e2nt care vine din latinescul \u201esolum\u201c)&#8230; Rom\u00e2nii ii spun pam\u00e2nt, si sentimentul ca au un pam\u00e2nt al lor, adica o tara unica, inconfundabila este puternic, dupa cum foarte puternica, hotar\u00e2toare, este convingerea taranului ca a avea pam\u00e2nt si a munci pam\u00e2ntul este menirea lui si punctul de referinta in definirea statutului sau social. Acest sentiment si acest criteriu au functionat p\u00e2na c\u00e2nd procesul colectivizarii impus de sistemul bolsevic a facut din taranul-proprietar un salahor la oras sau, daca n-a parasit satul, un muncitor cu ziua, un fel de argat intr-o comunitate haotica si paguboasa unde ti se cere sa muncesti si nu primesti, in schimb, dec\u00e2t ceea ce reusesti sa furi&#8230; Patruzeci de ani de \u201ecolectiv\u201c (cum ii spuneau batr\u00e2nii tarani) au distrus, nu sentimentul proprietatii, ci sentimentul ca pam\u00e2ntul (tarina) este o valoare sacra. A disparut si convingerea ca a fi taran este un mod acceptabil, demn ca oricare altul, cu sanse egale de existenta. Dupa 21 de ani de la caderea comunismului constatam ca, practic, nu mai sunt tarani, exista doar o populatie care traieste (prost) la tara&#8230; Putini tineri nascuti la tara mai vor sa ram\u00e2na tarani si sa-si lege destinul de pam\u00e2nt&#8230; Au pierdut, odata cu \u201ele droil du sol\u201c, sentimentul ca apartin unui spatiu sacru si ca pentru el poti sa-ti jertfesti chiar si viata.<br \/>\n2. Dar cealalta acceptie a pam\u00e2ntului originar, unic, sacru, pe care nu-l poti uita si parasi niciodata, chiar daca viata te duce in alta parte? C\u00e2t de puternic este, intreb, sentimentul ca esti rom\u00e2n si aparitii rom\u00e2nitatii?&#8230; Convingerea mea este ca sentimentul rom\u00e2nitatii este inca puternic in lumea rurala si din ce in ce mai putin in marile aglomerari urbane cosmopolite&#8230; Asa se int\u00e2mpla peste tot in Europa post-industriala, post-comunista, post-umanista etc. Lumea europeana se misca si se amesteca repede. Proces firesc, nu este prima data c\u00e2nd se int\u00e2mpla asa ceva in Europa si, in genere, in lume. Grecii numeau \u201ebarbari\u201c pe toti cei care veneau din afara Greciei antice. Azi \u201ebarbarii\u201c sunt oamenii din Est care merg sa munceasca in Vest sau nord africanii din Sud care \u201eurca\u201c in Nordul bogat (european). Cum se comporta rom\u00e2nii in aceasta noua migratie? In chip diferit. Unii se adapteaza repede si vor sa uite ca sunt rom\u00e2ni, mai mult: nu mai vor sa fie rom\u00e2ni, cu argumentul ca tara nu le-a dat nimic si nu le ofera, in continuare, nicio certitudine materiala. Se adauga, la toate acestea, imaginea proasta pe care o au rom\u00e2nii in tarile europene din cauza infractorilor, cersetorilor de origine rom\u00e2neasca&#8230; Mai este ceva alarmant: spiritul national este din ce in ce mai mult contestat de intelectualii \u201eelitisti\u201c, convinsi ca ruralismul, traditiile, mentalitatile (evident detestabile, \u201eprimitive\u201c!) impiedica progresul material si moral&#8230; Acestia cer, cum s-a vazut, dobor\u00e2rea miturilor nationale pe care le considera false, cer demistificatoare istoriei si a literaturii nationale, care \u2013 dupa ei \u2013 au fost abuzate, mistificate de o retorica veche si aberant encomiastica.<br \/>\nPe scurt: rom\u00e2nii n-au pierdut in istorie sentimentul spatiului unic si sacru, dar dupa cincizeci de ani de totalitarism, douazeci de ani de tranzitie haotica si, in prezent, datorita unei intelighente care, pe motiv ca regimul lui Ceausescu a incurajat \u201enational-comunismul\u201c, respinge valorile nationale, dupa toate acestea, zic, sentimentul identitatii rom\u00e2nesti bazat pe ideea de spatiu (tara, pam\u00e2nt), neam, traditie, mod de-a fi etc. este in declin&#8230; A fi rom\u00e2n nu este totdeauna, se observa, un sentiment de m\u00e2ndrie, pentru unii este chiar un sentiment de culpabilitate.<br \/>\n3. Dar sentimentul egalitatii? Nu cred ca rom\u00e2nii au avut un prea mare sentiment al egalitatii, nici in trecut, nici azi. In trecut, pentru ca au trait cinci sute de ani sub stap\u00e2niri straine (turca, rusa sau austro-ungara) si intr-o medievalitate salbatica in care a fi \u201erum\u00e2n\u201c echivala cu a nu fi aproape nimic in ordine sociala. De o egalitate de sanse si de un respect al individului in aceasta lume int\u00e2rziata in prejudecati si injustitii sociale nu poate fi vorba. Putinii intelectuali (cu precadere scriitorii) au agitat, e adevarat, ideea egalitatii nationale si sociale, dar t\u00e2rziu, in secolul al XIX lea in Valahia si Moldova, si mai inainte (in secolul al XVIII-lea in Transilvania prin actiunea \u201eScolii ardelene\u201c. Asa ca rom\u00e2nii n-au, ca rudele lor franceze sau italiene, un sentiment puternic al egalitatii si nu aseaza, in consecinta, egalitatea la temelia identitatii lor nationale. Traind at\u00e2ta vreme sub ocupatie straina, ei pun in prim plan dorinta de afirmare a identitatii lor nationale. Ideea ca noi de la R\u00e2m ne tragem, formulata de cronicarii moldoveni si fundamentata de Cantemir, a dus la formarea constiintei nationale bazata pe ideea de neam (\u201es\u00e2nge\u201c), istorie, limba, credinta. Dintre acestea, limba este elementul de referinta cel mai puternic. Rom\u00e2nii rasp\u00e2nditi peste tot in dreapta si in st\u00e2nga Dunarii, dincoace si dincolo de Carpati, ajunsi \u2013 ca pastori \u2013 p\u00e2na in zonele Caucazului \u2013 si-au pastrat limba si au imbogatit-o din contactul cu alte popoare. Prin limba, ei si-au revendicat apartenenta la marea familie a latinitatii. Latinitatea a fost si este, in continuare, dimensiunea esentiala al identitatii rom\u00e2nesti&#8230; Timp de c\u00e2teva secole, istoricii si filologii nostri au dus si duc inca si azi o veritabila batalie pentru recunoasterea latinitatii si a continuitatii noastre in spatiul nord-dunarean&#8230; Ca si in alte locuri, limba este nu numai un instrument de comunicare, este si un semn de recunoastere si unitate nationala. Unirea Principatelor Rom\u00e2ne, in 1859, si apoi Marea Unire din 1918, a avut ca argument principal limba&#8230; Limba ram\u00e2ne si azi un factor esential de coeziune nationala, desi rom\u00e2nii nu acorda o mare importanta cultivarii ei&#8230; Paturile culte ba o \u201efrantuzesc\u201c, ba o impestriteaza inutil \u2013 cum se int\u00e2mpla acum \u2013 cu cuvinte parazitare din engleza (lingua franca a postmodernitatii), iar pe strada \u2013 limba este \u201ejupuita\u201c, bolborosita, ur\u00e2tita intr-un mod insuportabil. Cioran este de parere ca limba rom\u00e2na este, totusi, creatia cea mai de seama a noastra, dovada fiind faptul ca Biblia si scrierile lui Shakespeare suna bine in rom\u00e2neste, in timp ce in franceza par niste traduceri neindem\u00e2natice&#8230; Scepticul Cioran are, la acest punct, dreptate.<br \/>\nCu limba, asadar, rom\u00e2nii stau bine si, in anii &#8217;30 tinerii filosofi (Mircea Vulcanescu, Constantin Noica) au incercat sa deduca din vocabularul ei o filosofie a fiintei sau, cum ii spune unul dintre ei, o dimensiune spirituala a lumii rom\u00e2nesti, pe urmele lui Nietzsche si Heidegger&#8230; O tema noua in filosofia rom\u00e2neasca reluata de Noica, trei-patru decenii mai t\u00e2rziu, intr-o carte admirabila, \u201eCreatie si frumos\u201c&#8230;<br \/>\n4. Dar scoala, cetatenia, laicitatea, egalitatea femeilor, credinta (religia) de care vorbesc, am vazut, istoricii si sociologii straini c\u00e2nd este vorba de mitologia si identitatea lor nationala?&#8230; Scoala este si pentru noi un element important si de ea s-au ocupat mereu oameni eminenti ca Maiorescu si Spiru Haret, dar p\u00e2na in 1940 scoala n-a fost accesibila tuturor, iar dupa 1945 a fost politizata. In 1938, anul de referinta pentru economia si bunastarea rom\u00e2neasca, Rom\u00e2nia era intr adevar, gr\u00e2narul Europei si, in acelasi timp, tara cu cel mai mare numar de desculti si analfabeti. Este asta un model pentru democratie? Sub comunism, analfabetismul a fost, zice-se, eradicat, iar dupa 1990, scoala rom\u00e2neasca a intrat in zodia reformelor succesive. Chiar azi, c\u00e2nd discutam despre acest subiect, exista o reforma in desfasurare, reforma g\u00e2ndita de Dl. Miclea si executata de Dl. Funeriu. Ea prevede desfiintarea scolilor rurale care nu au 300 de elevi (mai putin scolile din satele locuite de minoritari) si predarea istoriei si a geografiei Rom\u00e2niei (in scolile minoritarilor), nu in limba rom\u00e2na, cum s-ar cuveni, ci in limba minoritarilor. Desfiintarea (ma rog comasarea, retragerea statutului juridic) a scolilor rurale cu mai putin de 300 de elevi mi se pare o masura \u2013 va rog sa ma scuzati \u2013 iresponsabila, ca sa nu spun anti-nationala. Ea va duce la desfiintarea satului rom\u00e2nesc pentru ca, va intreb, care este viitorul unei comunitati fara scoala si biserica?&#8230;<br \/>\nRevin la tema noastra: scoala rom\u00e2neasca nu este, deocamdata, un element de referinta pentru identitatea noastra sau, daca vreti, este un punct de referinta, dar nu pozitiv. A devenit de multe ori o fabrica de diplome si un factor de discriminare sociala, ceea ce este absurd. Cei care pot isi trimit copiii sa invete in strainatate, tinerii instruiti parasesc Rom\u00e2nia si nu se mai intorc, tinerii mai putin instruiti merg sa culeaga capsuni in Spania sau sa lucreze in domeniul constructiilor, in fine, egalitatea de sanse ram\u00e2ne la meridianul nostru o vorba in v\u00e2nt.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>In continuarea discutiei din numarul anterior, reiau, aici, c\u00e2teva insemnari despre identitatea rom\u00e2neasca. Ce-o poate defini mai bine, mai drept, dincolo de acele clisee care, repetate de la o generatie la alta, paralizeaza spiritul si incarca sufletul nostru cu o dezamagire masiva?&#8230; Ce inseamna sa fii, rom\u00e2n, azi, si cum poti sa fii rom\u00e2n liber&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/identitatea-romaneasca-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Identitatea rom\u00e2neasca (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5839,5841,5840],"class_list":["post-8177","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-identitatea-romaneasca","tag-pamantul-ca-valoare-sacra","tag-sentimentul-national"],"views":2274,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8177","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8177"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8177\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8177"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8177"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8177"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}