{"id":8173,"date":"2011-06-30T11:27:43","date_gmt":"2011-06-30T09:27:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8173"},"modified":"2011-06-30T11:38:59","modified_gmt":"2011-06-30T09:38:59","slug":"octavian-paler-%e2%80%9eviciul-memoriei%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/octavian-paler-%e2%80%9eviciul-memoriei%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Octavian Paler:  \u201eviciul memoriei\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Se vorbea in lumea literara si nu numai, indeosebi inainte de 1990, ca Octavian Paler, de la a carui nastere se vor implini peste ceva mai mult de o saptam\u00e2na 85 de ani, s-ar fi numarat printre cei care au calatorit foarte mult, calatoriile insemn\u00e2nd desigur experiente si repere importante in biografia oricui, darmite in biografia unui scriitor. Dar, de fapt, autorul \u201eCalatoriilor prin memorie\u201c este mai degraba un performer al drumurilor imaginare, al \u201ecalatoriilor interioare\u201c, un \u201esedentar\u201c, un \u201eimobil\u201c, cum singur se autodefineste, care introspecteaza spatiul si timpul de la un tarm al lui, cu toate ca \u201eintr-un fel toata viata ne aflam in larg\u201c. Mai ales in largul memoriei, obsesia sa. Memoria care, in viziunea lui Paler, e \u201esingura cale pentru a fi tu insuti\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>At\u00e2t calatoriile reale, c\u00e2t si cele imaginare au fost insa pentru scriitorul si eseistul Octavian Paler la fel de fecunde. Ele sunt inainte de toate dramatice confruntari cu sine. \u201eLa urma urmelor\u201c \u2013 noteaza el in \u201eCaminante. Jurnal (si contrajurnal mexican)\u201c \u2013 \u201ein Mexic, ca si aiurea, nu vom gasi sub pietrele ruinelor dec\u00e2t adevarurile pe care noi insine le-am ascuns acolo. Sau de care aveam nevoie\u201c. Iar in alta parte: \u201eE drept ca intre ruinele labirintului violate de soare imaginatia n-ar izbuti sa evite o intrebare deceptionata: acesta sa fie celebrul labirint? Nu, el nu e acolo. Labirintul exista in noi sau nicaieri\u201c.<br \/>\nDar a scris Octavian Paler literatura de calatorie? In intelesul consacrat al sintagmei ce denumeste in definitiv un gen (sau o specie) de frontiera, categoric nu. Nici \u201eDrumurile prin memorie\u201c (1972 si 1974), nutrite de calatoriile in Egipt, Grecia si, respectiv, Italia, nici deja amintitul \u201eCaminante\u201c (1980), nici \u201eAventuri solitare. Doua jurnale si un contrajurnal\u201c(1996), pe care le-am recitit recent in seria de autor de la Polirom, coordonata de Georgeta Naidin-Dimisianu \u2013 din care au aparut p\u00e2na acum 15 volume \u2013 nu sunt literatura de calatorie in sensul consacrat. De pilda, in \u201eCaminante\u201c, oric\u00e2t ar parea de ciudat, calatoria, reala, neindoios fabuloasa, pare mai mult pretext si prilej dec\u00e2t subiect, desi scriitorul se refera tot timpul la istoria, geografia, filosofia sau psihologia mexicanilor. Jurnalul este scris asa-zic\u00e2nd in act, notatia produc\u00e2ndu-se chiar in timpul observatiei, fara nici un ragaz intre ele. Impactul cu o realitate inedita, complexa, multimilenara este \u201econsemnat\u201c instant, cum s-ar zice azi cu un barbarism din romgleza snobilor si a semidoctilor. Cartea, cu exceptia unor contrapuncte ulterioare inserate cu caractere diferite, ia astfel forma unei confesiuni spontane. Scrierea ei incepe chiar din momentul decolarii avionului si continua in acelasi ritm p\u00e2na la intoarcerea acasa, cu o febrilitate si o incordare ce potenteaza discursul de o coerenta ireprosabila. Incursiunile in spatiile istoriei, filosofiei, literaturii, mitologiei, eleganta frazei si stilul impecabil \u2013 Octavian Paler este un mare stilist al limbii rom\u00e2ne \u2013 fac din lectura jurnalului si contrajurnalului mexican, ca si a altor carti ale sale, cum ar fi \u201eMitologii subiective\u201c, \u201eScrisori imaginare\u201c sau \u201eAutoportret intr-o oglinda sparta\u201c, ca sa ma limitez la aceste exemple, o pasionanta calatorie initiatica in ordinea spiritului.<br \/>\nO observatie care se impune este aceea ca, dincolo de noutatea experientei, inclusiv, repet, una privind timpul trairii si timpul scrierii, \u201eCaminante\u201c si celelalte jurnale ale sale fac asa-zic\u00e2nd corp comun cu intreaga-i eseistica, cu intreaga-i literatura. Cunosc\u00e2nd la fata locului vestigiile unor stravechi civilizatii, teritorii inestimabile ale memoriei umanitatii, preocupat sa inteleaga o anumita istorie, o anumita cultura, sa decripteze o neasemuita mitologie, dar sa cunoasca si aspecte ale civilizatiei Greciei, Italiei, Egiptului sau Americii secolului XX, Octavian Paler ram\u00e2ne credincios uneia din temele mari care este cea a conditiei umane, vorbind despre melancolie, speranta, iubire, violenta, tandrete, putere, ratare, morala, destin si, fireste, despre memorie. In consecinta, memorialele de calatorie \u2013 le numesc totusi asa, in lipsa altor termeni \u2013 sunt profund, dar si discret polemice. Polemici cordiale, cu o expresie ce-i apartine moralistului de tinuta europeana si care a facut cariera, incalzite de poezia austera si limpezimea latina a stilului, marca Paler, de at\u00e2tea ori remarcata de critica.<br \/>\nAtipic, cum il caracterizeaza in prefata la editia din seria de autor Radu Pavel Gheo, jurnalul mexican al lui Octavian Paler pare sa propuna si o noua paradigma, o putem numi si postmoderna, privind conditia memorialului de calatorie intr-o epoca de explozie a imaginii. Dar, in treacat fie zis, pentru ca nimeni , oric\u00e2t de silitor si bine intentionat ar fi, n-a invatat si nu va invata sa scrie de la altcineva \u2013 fiecare scrie si moare singur! \u2013 un jurnal precum \u201eCaminante\u201c nu poate eventual dec\u00e2t sa induca o benefica inhibitie celor care scriu despre o calatorie sau alta rememor\u00e2nd constiincios, dar superficial, cam tot ceea ce li se infatiseaza la o prima si fugara privire, crez\u00e2nd cu naivitate si suficienta ca un peisaj natural, un monument, un sit arheologic, nu asteapta dec\u00e2t redundantul, tautologicul lor epitet\u2026 pictural, adesea in exces.<br \/>\nUndeva in apropierea misterioasei jungle mexicane sau pe o plaja insorita, pe o via Romana ori pe Acropole, l\u00e2nga coloanele Parthenonului si at\u00e2t de aproape de zei, ba chiar si intr-un hotel new-yorkez, unde \u201esinguratatea p\u00e2ndeste cu ochi de cobra din aluminiu\u201c sau intr-o capitala nordica, la Veracruz ori la Florenta, orasul sf\u00e2nt al lui Michelangelo, oriunde te poti simti in centrul lumii, daca ai, precum Octavian Paler, constiinta acesteia, dar si speranta \u2013 sau macar iluzia \u2013 unui tarm care este numai al tau. Si spun\u00e2nd asta imi vine in minte o reflectie despre iluzie a lui Paler: \u201eDon Quijote nu sufera de ceea ce se crede, de o iluzie optica. Daca ar fi asa, cazul lui ar fi o problema de oftalmologie. In fapt, don Quijote stie ca-si face iluzii, dar nu poate trai fara ele. De aici sublima lui incapat\u00e2nare\u201c.<br \/>\nCitind, recitind \u201eCaminante\u201c \u2013 tulburatoare sunt \u201edialogurile interioare\u201c cu Tatle \u2013 nu stiu, asa cum marturiseam si intr-un comentariu din revista \u201eConvorbiri literare\u201c, in urma cu trei decenii, la aparitia cartii in prima editie, daca si ce sa citez din acest jurnal at\u00e2t de singular in literatura noastra. E ca si cum ai lua constiincios notite la o prelegere a lui<br \/>\nG. Calinescu, dintre cele tinute in plina forta la Universitatea din Iasi, ramase neegalate de nimeni, risc\u00e2nd astfel sa te privezi de intreaga splendoare a unui spectacol de idei, de imagini, de formule memorabile. Si totusi nu-mi pot reprima tentatia:<br \/>\n\u201eCuiva care mi-ar spune ca ma interesez mai ales de trecutul Mexicului, i-as raspunde ca nu-i adevarat. Se insala. Chiar intre ruine nu traim dec\u00e2t in prezent. Si exista o singura elegie cu adevarat cutremuratoare: cea a unui prezent care n-ar fi trait. In definitiv, ce inseamna trecut? Imi aduc aminte c\u00e2teva versuri dintr-un c\u00e2ntec aztec, mi se pare. \u201eAm venit numai sa dormim\/ Am venit numai sa visam\/ Nu-i adevarat, nu-i adevarat\/ Ca am venit sa traim pe pam\u00e2nt\u201c. Ba da, pentru asta am venit! P\u00e2na la urma, nimeni nu ne-a dovedit ca avem ceva mai bun de facut cu viata dec\u00e2t s-o traim\u2026 C\u00e2ndva, la Florenta, in Capela Medici, am int\u00e2lnit un personaj care perora foarte sigur de sine ca \u00ablui personal\u00bb nu-i place Noaptea lui Michelangelo. Numai ca el arata cu degetul spre peretele opus, spre Aurora! Vr\u00e2nd sa-i arat greseala, am primit un raspuns stupefiant: \u00abEu nu-mi schimb parerile\u00bb. Lucrurile nu se pot rezolva insa at\u00e2t de simplu. Am fost pe punctul sa-mi transform memoria in viciu si numai lacomia de prezent m-a salvat\u201c. <em><strong>(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Se vorbea in lumea literara si nu numai, indeosebi inainte de 1990, ca Octavian Paler, de la a carui nastere se vor implini peste ceva mai mult de o saptam\u00e2na 85 de ani, s-ar fi numarat printre cei care au calatorit foarte mult, calatoriile insemn\u00e2nd desigur experiente si repere importante in biografia oricui, darmite in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/octavian-paler-%e2%80%9eviciul-memoriei%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Octavian Paler:  \u201eviciul memoriei\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5837,5836,5838,2781],"class_list":["post-8173","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-calatorii-prin-memorie","tag-lumea-literara","tag-memoriale-de-calatorie","tag-octavian-paler"],"views":3922,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8173","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8173"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8173\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8173"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8173"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8173"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}