{"id":8158,"date":"2011-06-30T11:12:47","date_gmt":"2011-06-30T09:12:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8158"},"modified":"2011-06-30T11:21:09","modified_gmt":"2011-06-30T09:21:09","slug":"mircea-iorgulescu-sau-criticul-in-actualitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-iorgulescu-sau-criticul-in-actualitate\/","title":{"rendered":"Mircea Iorgulescu sau criticul in actualitate"},"content":{"rendered":"

C\u00e2nd am primit vestea mortii lui Mircea Iorgulescu terminasem de putina vreme un articol de dictionar despre activitatea criticului. Il reproduc in continuare, socotindu-l mai nimerit dec\u00e2t un articol circumstantial. Desi Mircea Iorgulescu nu mai este, am lasat la prezent verbele care incercau sa il descrie, nu fara a simti o str\u00e2ngere de inima in fata unor cuvinte precum \u201eactualitate\u201c, \u201eprezent\u201c si altele, ce trimiteau la arena pe care Mircea Iorgulescu a parasit-o pentru a intra in prezentul lung, dar fara viata, al istoriei literare. (m.i.)<\/strong><\/em><\/p>\n

Intre calitatile care individualizeaza critica lui Mircea Iorgulescu se disting pasiunea pentru politic, legatura str\u00e2nsa dintre interesul pentru actualitate si istorie literara, fervoarea dialectica, mijloacele tin\u00e2nd de un jurnalism superior. Format nu la scoala criticii universitare, ci la aceea a publicisticii, criticul e conectat in mod spontan la actualitate si la foileton. Fara a fi un relativist, el aproximeaza critica mai putin prin fictiunea unui adevar estetic ce ar urma sa fie descoperit si mai mult prin \u201eangajarea\u201c fata de epoca, adica fata de \u201eun public concret, cu anume caracteristici schimbatoare in timp, care a evoluat si evolueaza continuu\u201c.
\nDesi \u201ecritica este totdeauna situata in actualitate\u201c, Mircea Iorgulescu nu ezita sa caute actualitatea in trecut. Bunaoara, m\u00e2nat de interesul pentru fenomenul politicului, pune la cale campanii, purtate cu aceeasi usurinta in veacul al XIX-lea timpuriu al lui Dinicu Golescu sau t\u00e2rziu al lui Mircea Iorgulescu L. Caragiale si C. Dobrogeanu-Gherea ori in zorii socialisti ai secolului al XX-lea din care a iesit Panait Istrati, totul\u00a0 pentru a culege roadele in arena celei mai stricte actualitati. Destinatiile nu sunt alese la int\u00e2mplare. Golescu este citit in complementaritate cu Tudor Vladimirescu, autorul primei revolutii moderne din istoria rom\u00e2neasca; Caragiale este autorul politic prin excelenta, cel in raport cu care tot politicul autohton trece prin drama de a fi doar\u00a0 imitatio Caragialis; iar Gherea formeaza cu Istrati un cuplu caracterologic identificabil in panteonul comunismului autohton drept Parintele Fondator si Marele Schismatic.
\nSe observa miza politica a investigatiilor, relatia dintre tema textului critic, care cerceteaza originile intelectuale ale comunismului, si contextul comunist in care acest text apare. Subversivitatea implicita este transparenta, dat fiind monopolul Partidului Comunist in chestiuni tin\u00e2nd de propria-i istorie. Criticul nu uita de altfel sa aminteasca de faptul ca Gherea nu a fost editat intre 1948 si 1956, sa trimita sageti catre criticii partinici angajati pe frontul Istrati ori sa-l instrumenteze pe acelasi critic de la \u201eContemporanul\u201c impotriva taberei nationalist-protocroniste printr-un citat aparent nevinovat din parintele fondator: \u201escoala nationalista n-a produs dec\u00e2t lucruri sarbede, neartistice, deseori ridicule\u201c.
\nAcestei strategii care, sub numele de \u201ecritica de implicare\u201c, rejoaca partide din trecut pentru a da sah in prezent, pun\u00e2nd toata miza pe rutinele si folosul actualitatii, i se poate gasi punctul nevralgic in \u201eEseu despre lumea lui Caragiale\u201c (1988; abia editia a doua, din 1994, va putea recupera titlul initial \u201eMarea trancaneala\u201c, respins de cenzura). Desi s-a impus de la inceput in bibliografia esentiala a lui Caragiale, ca antiteza la ipoteza lui Mihai Ralea privind caracterul idilic al lumii imaginate de parintele d-lui Goe, scrierea pare rezultatul unei operatiuni de simplificare extrema, al carei interes va fi stat indeosebi in plasarea de sop\u00e2rle in lumea reala dinspre sf\u00e2rsitul comunismului. Reduc\u00e2nd literatura lui Caragiale la prostia si limbutia personajelor care o populeaza (\u201eLumea lui Caragiale este o prostocratie, in sistemul careia prostia reala, autentica se confunda indiscernabil cu simularea prostiei\u201c; \u201eOcupatia cea mai rasp\u00e2ndita in lumea lui Caragiale e statul de vorba\u201c), Mircea Iorgulescu ignora tocmai acea dominatie subtila a vocii lui Caragiale asupra vocii personajelor lui. Unde Caragiale scrie \u201ePrudenta si amicitia au oprit pe d. Turtureanu sa nu-i dreseze cuvenitul proces-verbal pentru insulta adusa autoritatii in exercitiul functiunii, si poate ca tot i l-ar fi dresat, daca, asupra ultimelor cuvinte, d. Lefter n-ar fi iesit in fuga mare ca un nebun, strig\u00e2nd ca se duce sa reclame la Parchet\u201c, criticul comenteaza: \u201eCa un nebun: iesirea domnului Lefter Popescu impotriva autoritatii este intr-adevar curat nebuneasca in lumea lui Caragiale, care de obicei stie foarte bine p\u00e2na unde ii este ingaduit sa ajunga cu vorba\u201c. Astfel, orice urma de intentie a textului se pierde in favoarea intentiei interpretului, care urmareste de fapt sa releve doar autoritarismul politienesc din comunism, nu subtilitatile lui Caragiale.
\nPrimele volume ale lui Mircea Iorgulescu pareau sa duca inspre acel Eldorado al criticului rom\u00e2n care este istoria literara. \u201eRondul de noapte\u201c si \u201eAl doilea rond\u201c (1976) isi asuma doar ca punct de plecare foiletonismul ce le furnizeaza materia, propun\u00e2ndu-si sa-l depaseasca prin desenul sumarelor, care este acela al unor panorame ale literaturii de dupa \u201eeliberare\u201c. \u201eScriitori tineri contemporani\u201c (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) trece catre formatul fisei de dictionar, si el o etapa pregatitoare (cum a fost cazul si lui Marian Popa, autor unui dictionar si mai apoi al unei istorii). Cartea, \u201eghid critic\u201c cu \u201edublu caracter, evaluativ si de informare\u201c, efectueaza o arhivare de etapa, distribuita pe genuri literare, a scriitorilor \u201enascuti de la 1936 incoace\u201c, nedepasind 40 de ani in momentul intocmirii cuprinsului. O sectiune cuprinz\u00e2nd scriitori tineri (optzecistii Adina Keneres, Gheorghe Craciun, Cristian Teodorescu, Ioan Lacusta s.a.) va cuprinde si \u201ePrezent\u201c (1985), ultima culegere de foiletoane de dinainte de a parasi Rom\u00e2nia.
\nDupa primele trei volume, interesul pentru o istorie a prezentului face treptat loc interesului, mai defocalizat, pentru istoria literara din perspectiva prezentului. Culegeri de foiletoane in buna parte, \u201eFirescul ca exceptie\u201c (1979), \u201eCritica si angajare\u201c (1981), \u201eCeara si sigiliul\u201c (1982; Premiul Academiei Rom\u00e2ne) si \u201ePrezent\u201c contin dense incursiuni problematizante in domeniul clasicilor, de la Titu Maiorescu, N. Iorga sau G. Ibraileanu p\u00e2na la Camil Petrescu. In \u201eFirescul ca exceptie\u201c se afla si studiile despre Dinicu Golescu si Gherea. Biografiei primului, cu material de roman, i se organizeaza festivitatea unei naratiuni spectaculoase, deschise prin revolutia lui Tudor Vladimirescu. In partea de lectura critica a operei, Mircea Iorgulescu argumenteaza teoria (formulata in trecut si de Ion Pillat) dupa care \u201eInsemnare a calatoriei mele\u201c e mai mult o fictiune, o scriere cu cheie si cu \u201esop\u00e2rle\u201c, prin care boierul luminat urmarea cu program reformarea tarii lui si mai putin transcrierea genuina a impresiilor turistice traite de un neo-huron. Eseul despre Gherea urmareste dubla reabilitare a acestuia: in fata partidei estetice, pro-Maiorescu, si in fata partidei oficiale, care fie il tinuse la popreala, fie il ignorase. Se reconstituie un portret al unui Gherea \u201ereformator\u201c si \u201einnoitor\u201c si intemeietor la noi, de facto, al criticii moderne.
\n\u201eSpre alt Istrati\u201c (1986), reluat si augmentat in \u201eCelalalt Istrati\u201c\u00a0 (2004), e nu at\u00e2t un eseu biografic, desi revelatiile documentare nu lipsesc, c\u00e2t un eseu despre biografia braileanului: adevaratul roman este aici problematizarea pe marginea vietii lui Panait Istrati.
\nIn general, perspectiva lui Mircea Iorgulescu este aceea a istoricului literar bine familiarizat cu diversele contexte istorice. Ii displac excesele interpretative, voiajele in transcendenta textelor, prefer\u00e2nd sa extraga, dintr-un set de fapte, documente, scrieri minimul interpretativ si maximul in problematizare. El preia, intr-un loc, comparatia facuta de E. Lovinescu intre critic si cosar: \u201eCriticul, ca si cosarul: c\u00e2ti dintre noi acceptam umilitatea unei asemenea comparatii, fie ea si facuta in numele artei, al talentului, al constiintei profesionale?!\u201c Valorile in care crede tin de un canonic echilibrat, fara excentricitati, de miza pe o traditie solida si nestridenta. Foiletonistul e suspicios fata de metode, banuindu-le ca l-ar dezimplica pe critic. Strategia pe baza careia isi construieste textele este una de tip detectivistic; la fel ca in prozele cu detectivi (insi care cauta sa identifice adevarul cel mai verosimil dintr-un set de fapte inc\u00e2lcite sau neclare), recurge, cu o impecabila arta a scenariului, la simplificarea succesiva, prin rationamente c\u00e2t mai plauzibile, intemeiate pe fapte indiscutabile, a pozitiei pieselor pe tabla de sah a \u201ecazului\u201c. Alte trasaturi sunt stilul taios si fluent, amintind pe alocuri de retorismul sacadat al lui B. P. Hasdeu din \u201eIoan Voda cel Cumplit\u201c, verva polemica impotriva imposturilor si a extremismelor intelectuale, impotriva prostiei \u2013 o marota a criticului, ca si la Alexandru Paleologu \u2013 si a oportunismului, informatia meticuloasa si gustul de cele mai multe ori riguros.
\nIn conditiile mutatiilor de paradigma post-1989, Mircea Iorgulescu, ram\u00e2n\u00e2nd acelasi, ar fi fost un critic mai bine pregatit dec\u00e2t multi altii sa faca fata schimbarilor \u2013 abandonarea coconului estetic, deschidere a criticii catre fenomenul politic si catre public. In schimb, a practicat specii ale jurnalismului precum foiletonul politic sau general cultural, antologat partial in \u201ePostalionul cu boi\u201c (2010), ori precum interviul radiofonic (\u201eConvorbiri la sf\u00e2rsit de secol\u201c, 2006). Intre noiembrie 2001si februarie 2004 a reluat totusi cronica literara, in revista \u201e22\u201c, redevenind unul dintre cei mai acuti critici ai actualitatii. O \u201eselectie tematica\u201c a activitatii de aici a fost facuta in volumul \u201eTangentiale\u201c, grup\u00e2nd cronici la carti despre figuri centrale ale culturii rom\u00e2ne (M. Eminescu, G. Calinescu, Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian), precum si recenzii la volume de Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Gabriel Dimisianu, Augustin Buzura, Florin Manolescu, Sanda Cordos etc. Este vorba despre carti a caror miza traverseaza at\u00e2t culturalul, c\u00e2t si contextele mai largi, socio-politice, trecute sau prezente, in care acesta exista: antisemitismele (reale sau imaginare) din Rom\u00e2nia interbelica si contemporana, optiunea pentru extrema dreapta din tineretea lui Mircea Eliade si Emil Cioran, legitimitatea interpretarii operei literare a lui Mircea Eliade in cheie legionara, politizarea operei lui Ionesco, simetrizarea primilor ani de literatura sovietica cu inceputurile literaturii realist socialiste in Rom\u00e2nia, exilul rom\u00e2nesc, \u201ecomplexele\u201c literaturii rom\u00e2ne. Principiul in numele caruia vorbeste Mircea Iorgulescu este acela al adevarului. In amplul text despre cartea produsa de Alexandra Laignel-Lavastine (\u201eCioran, Eliade, Ionesco: L’oubli du fascisme\u201c, Paris, 2002), principalul accent critic este pus pe neonestitatea intelectuala a constructiei, pe masluirea surselor documentare \u2013 prin scoatere din context, interpretare tendentioasa etc. \u2013 in vederea unei finalitati scontate de la bun inceput (\u201edeconspirarea\u201c pe baza de dosar trucat): un adevarat discurs despre metoda si etica actului critic.<\/p>\n

 <\/p>\n

Mircea IORGULESCU (23.VIII,1943, catunul Scheau, comuna Valea Calugareasca, jud. Prahova), critic si istoric literar,\u00a0 a fost fiul Zoei (n. Stavri) si al lui Nicolae Iorgulescu, podgoreni. Urmeaza liceul din Urlati, absolvit in 1961, si Facultatea de Limba si Literatura Rom\u00e2na a Universitatii din Bucuresti (1961-1966). Mai int\u00e2i redactor la \u201eMunca\u201c (1968-1970), pentru o lunga perioada de timp va lucra in redactia de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (1971-1989). Din 1989 se stabileste in Franta, devenind colaborator (1989-1992), redactor (1992-1995) si director adjunct al serviciului in limba rom\u00e2na (1996-1999) la postul de radio Europa Libera (1989-1999) si colabor\u00e2nd la Radio France Internationale (1989-1992, 1995, 2000-2008). Debuteaza in 1966 la \u201eRevista noua\u201c din Ploiesti. A mai scris la \u201eLuceafarul\u201c, \u201eRamuri\u201c, \u201eArges\u201e, \u201eConvorbiri literare\u201c \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eAstra\u201c, \u201eAteneu\u201c, \u201eCronica\u201c, \u201eTribuna\u201c, \u201eTomis\u201c, \u201eRom\u00e2nia libera\u201c, \u201eDilema\u201c, \u201e22\u201c, \u201eVatra\u201c, \u201eCultura\u201c, \u201eJurnalul National\u201c s.a.<\/p>\n

 <\/p>\n

SCRIERI: \u201eRondul de noapte\u201c, Bucuresti, 1974; \u201eAl doilea rond\u201c, Bucuresti, 1976; \u201eScriitori tineri contemporani\u201c, Bucuresti, 1978; \u201eFirescul ca exceptie\u201c, Bucuresti, 1979; \u201eCritica si angajare\u201c, Bucuresti, 1981; \u201eCeara si sigiliul\u201c, Bucuresti, 1982; \u201ePrezent\u201c, Bucuresti, 1985; \u201eSpre alt Istrati\u201c, Bucuresti, 1986; \u201eEseu despre lumea lui Caragiale\u201c, Bucuresti, 1988; ed. 2 (\u201eMarea trancaneala. Eseu despre lumea lui Caragiale\u201c), Bucuresti, 1994; \u201eCelalalt Istrati\u201c, Iasi, 2004; \u201eTangentiale\u201c, Bucuresti, 2004; \u201eConvorbiri la sf\u00e2rsit de secol\u201c, Bucuresti, 2006; \u201ePostalionul cu boi\u201c, Ploiesti, 2010. Antologii: \u201eC. Dobrogeanu-Gherea interpretat de\u2026\u201c, pref. edit., Bucuresti, 1975; \u201eArhipelag. Proza scurta contemporana\u201c, pref. edit., Bucuresti, 1981. Editii: C. Dobrogeanu-Gherea, \u201eAsupra criticei\u201c, postfata edit., Bucuresti, 1973; Dinicu Golescu, \u201eInsemnare a calatoriii mele\u201c, postfata edit., Bucuresti, 1977; Panait Istrati, \u201eMediterana\u201c, pref. edit. Bucuresti, 2001; Florin Mugur, \u201eScrisori de la capatul zilelor\u201c, pref. edit., Bucuresti, 2002. Traduceri: Panait Istrati, \u201eRasarit de soare\u201c, in Panait Istrati, \u201eMediterana\u201c, Bucuresti, 2001<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2nd am primit vestea mortii lui Mircea Iorgulescu terminasem de putina vreme un articol de dictionar despre activitatea criticului. Il reproduc in continuare, socotindu-l mai nimerit dec\u00e2t un articol circumstantial. Desi Mircea Iorgulescu nu mai este, am lasat la prezent verbele care incercau sa il descrie, nu fara a simti o str\u00e2ngere de inima in… Cite\u0219te mai mult »Mircea Iorgulescu sau criticul in actualitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5824,5823,1720,5825],"class_list":["post-8158","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-lui-mircea-iorgulescu","tag-istoria-literara","tag-mircea-iorgulescu","tag-miza-politica-in-textul-critic"],"views":1450,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8158","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8158"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8158\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8158"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8158"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8158"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}