{"id":814,"date":"2009-12-17T14:15:51","date_gmt":"2009-12-17T12:15:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=814"},"modified":"2009-12-17T14:17:06","modified_gmt":"2009-12-17T12:17:06","slug":"criza-economica-si-romanii-imigranti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/criza-economica-si-romanii-imigranti\/","title":{"rendered":"Criza economica si rom\u00e2nii imigranti"},"content":{"rendered":"

Criza economica mondiala este evidenta; similitudinile cu marea depresiune economica din anii ’30 ram\u00e2n sa fie contabilizate odata cu trecerea timpului de catre analisti si statisticieni. Dar, ceea ce mi se pare evident, din aceasta ecuatie a economicului a disparut segmentul social-identitar.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

De la \u201econcertul natiunilor\u201c la Europa multiculturala<\/strong>
\nIn astfel de situatii de criza irumpe inevitabil sentimentul insecuritatii, comunitatea devine o cetate asediata ale carei ziduri trebuie fortificate, iar elementele maligne din interior trebuie extirpate.
\nMai putin discutata in termenii comparatiei cu perioada 1929-1933 este problema nationalismului. In Germania, sf\u00e2rsitul crizei interbelice a coincis cu ascensiunea nazismului hitlerist, Mussolini si-a consolidat regimul fascist in Italia, iar intreaga Europa asista la agonia regimurilor sale democratice. Anglia prefera sa se cantoneze in ceea ce a facut-o celebra in intreaga lume, splendida izolare, atitudine diplomatica ce refortifica imaginar caracterul insular al poporului britanic, iar francezii redescopereau intentiile ascunse ale vecinilor germani, de care erau despartiti prin linia fortificata Maginot \u2013 dovada clara a trainiciei pacii incheiate la Paris in 1919. Pacea de atunci se dovedea doar un ragaz. Intr-o Europa ce se dorea a fi un concert al natiunilor (conform romanticilor germani), in care minoritatile nationale insumau 30 de milioane de locuitori, rasp\u00e2nditi in salba de tari cu tendinte iredentiste, iar natiunea trebuia sa fie o mare familie, increderea lasa loc mefientei si mizantropiei.
\nAcest tablou sumbru poate parea de neimaginat pentru zilele noastre, intr-o societate a multiculturalismului (pe care il promovam at\u00e2t de mult, inc\u00e2t nici nu mai stim ce promovam), in care drepturile omului sunt fundamentul democratiei.
\nDar uitam sa readucem in discutie problema imigrantilor. Iar Rom\u00e2nia ar trebui sa se preocupe mai mult de aceasta problema, av\u00e2nd in vedere ca peste 2 milioane de rom\u00e2ni se afla prin Spania sau Italia sau aiurea, in speranta unui trai mai bun. Si e mai grav c\u00e2nd aflam ca acestia prefera sa ram\u00e2na someri acolo, dec\u00e2t sa incerce altceva aici. Da, sistemul social occidental le poate oferi subsidii, astfel inc\u00e2t sa traiasca decent, asta daca ne raportam la standardele din Rom\u00e2nia. Dar problema e ceva mai complicata.
\nDiaspora sau imigratie?<\/strong>
\nDiaspora reprezenta ab origine un termen ce desemna comunitatile de evrei care s-au rasp\u00e2ndit in lumea romana dupa ce imparatul Vespasian a pus capat in anul 70 d.Hr. rezistentei iudeilor saduchei, care interpretasera intr-un sens militar-politic mesajul christic. Extrapol\u00e2nd, acest termen desemneaza o comunitate care nu traieste in tara de origine, ci in exil, dar care da dovada de solidaritate, militeaza pentru autonomie culturala si isi pastreaza si cultiva identitatea etnica, lingvistica si religioasa.
\nIntrebare legitima: reprezinta rom\u00e2nii plecati in strainatate o diaspora sau sunt doar o masa inerta de imigranti, fara o identitate bine sedimentata, ce se axeaza pe dictonul latin ubi bene, ibi patria? Raspunsurile, diverse, converg, vom vedea, spre aceeasi concluzie: \u201eUitam nume si limba c\u00e2nd plecam din Rom\u00e2nia\u201c (Parazitii).
\nFrom rags to riches<\/strong>
\nLucrarea lui Giovanni Sartori, \u201eCe facem cu strainii? (pluralism vs multiculturalism)\u201c, Ed. Humanitas, 2007 reaminteste telul primordial al europenilor care au ales sa emigreze peste Ocean: acela de a infaptui, de a transpune in plan politic principiile iluministe, pentru a-l scoate pe om de sub orice forma de ingradire a ratiunii. Mai mult, etica muncii si a g\u00e2ndirii i-au facut pe imigrantii europeni sa dea nastere unui sistem economic al prosperitatii ce se redistribuia prin intermediul statului catre toti cetatenii (sistemul welfare-ului american de astazi). From rags to riches, adica de la zdrente la bunastare.
\nCam aceasta este tentatia principala ce duce la decizia de a emigra: o viata mai buna. Cum stau lucrurile cu rom\u00e2nii imigranti postdecembristi? Formati si educati intr-un sistem educational si economic defazat fata de Occident, disperarea rom\u00e2nilor s-a transformat in dorinta de a face orice. Sindromul, de fapt, al omului care nu stie sa faca nimic. De aici si segmentul economic pe care il ocupa in Occident: capsunarii edifica fara drept de apel aceasta problema. O munca cu un slab nivel de pregatire, prost platita, ce permite un trai de subzistenta (raport\u00e2ndu-ne la standardele din tara gazda, nu la cele din Rom\u00e2nia). Acestora li se adauga grupurile infractionale care dau de lucru Interpolului si care dau, de asemenea, apa la moara puseurilor nationaliste ale unor miscari radicale din statele gazda, cum a fost cazul Mailat din noiembrie 2007 din Italia. Iar acesti oameni, in contextul crizei economice, devin o povara pentru economia tarilor respective, dar si pentru cetatenii al caror sentiment de insecuritate se accentueaza.
\nRom\u00e2nii care au ales sa emigreze, cu putine exceptii, nu au reusit sa se emancipeze. Intr-o lume in care se cauta munca specializata, informatizata, in special in sectorul tertiar, al prestarii de servicii, ocupatiile lor se restr\u00e2ng in genere la munca fizica. Care este tot mai putin cautata. Sau care, spre deosebire de cea a hamalului din debutul secolului XX, a devenit una nu tocmai apreciata. Ocupatii predispuse somajului, care nu permit o avansare pe verticala in c\u00e2mpul muncii si care pot deveni sursa de segregatie, chiar nationala. Sa ne miram ca spaniolii ne catalogheaza capsunari? Mai mult, din cauza lipsei de integrare culturala prin alfabetizare, marginalizarea se va materializa prin ocuparea anumitor zone de saracie asemanatoare ghetourilor nord-americane sau soweto-urilor din Africa de Sud.
\nStafia secolului XX<\/strong>
\nOrasul nu inseamna numai o gama larga de cladiri adunate intr-un anumit loc. Orasul desemneaza un spatiu produs in urma intereactiunii anumitor institutii specifice acelui loc din punct de vedere istoric si geografic, inseamna o retea bine definita de relatii sociale de (re)productie, un set de practici de administrare si de comunicare. Numind aceasta diversitate \u201eoras\u201e nu facem altceva dec\u00e2t sa ii imprimam un caracter omogen, simbiotic. Daca pentru Benedict Anderson natiunea nu era altceva dec\u00e2t \u201eo comunitate imaginata\u201c, putem si noi conchide ca orasul nu este altceva dec\u00e2t \u201eun spatiu imaginat\u201c, incarcat de simboluri identitare, de metafore, de un anumit discurs identitar.
\nInvadarea orasului occidental de catre imigrantii est-europeni si magrebieni a dus la aparitia suburbiilor promiscue, cu un grad ridicat al criminalitatii, ce poate conduce la fenomene extreme, cum a fost criza ce a zguduit Franta in noiembrie 2005. Incapacitatea acestei mase de imigranti de a se integra, de a adera benevol la sistemul de reguli si valori al societatii-gazda va conduce in scurt timp la o tratare mai atenta a fenomenului imigratiei ilegale de catre democratiile occidentale.
\nNu este exclus ca aceasta era a diversitatii de dragul diversitatii sa apuna. Diversitatea ar putea insemna, in fond, chiar anularea valorii. Adica a nu mai crede in nimic. Si de la a nu crede in nimic la a crede in orice este un singur pas. Tolerarea imigrantilor poate deveni peste noapte renasterea etnonationalismelor europene. Stafia secolului XX nu a parasit batr\u00e2nul continent.
\nPentru rom\u00e2nii tranzitiei fuga a fost echivalentul rezolvarii rapide a problemelor personale. Dar nu poti niciodata sa sari mai departe de umbra ta. Alte popoare europene foste comuniste au reusit sa ia un start bun pe calea modernizarii, dupa ce in prealabil si-au asumat greselile si au reordonat ierarhia valorilor proprii. Noi preferam sa mergem in Occident, dar inca mai spunem, si aici, si acolo c\u00e2t de bine era pe vremea comunismului. Trimitem milioane de euro in Rom\u00e2nia, dar acuzam Occidentul ca ne secatuieste tara de tot ce e mai bun. Pretindem ca stim tot, dar inca nu ne cunoastem pe noi insine. Emigram ca sa muncim, nu ca sa ne emancipam. Criza ii va readuce pe multi acasa, la fel cum au plecat. Eventual cu fite si cu o masina periculoasa pentru vietile pietonilor, dar cu o g\u00e2ndire si atitudine pur rom\u00e2nesti, reinvent\u00e2nd vorba lui Creanga: \u201eDec\u00e2t in Occident codas\/ Mai bine acasa smecheras\u201e.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Criza economica mondiala este evidenta; similitudinile cu marea depresiune economica din anii ’30 ram\u00e2n sa fie contabilizate odata cu trecerea timpului de catre analisti si statisticieni. Dar, ceea ce mi se pare evident, din aceasta ecuatie a economicului a disparut segmentul social-identitar. De la \u201econcertul natiunilor\u201c la Europa multiculturala In astfel de situatii de criza… Cite\u0219te mai mult »Criza economica si rom\u00e2nii imigranti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[449,450,451],"class_list":["post-814","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-criza-economica","tag-imigranti","tag-imigratie"],"views":2729,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/814","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=814"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/814\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=814"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=814"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=814"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}