{"id":8132,"date":"2011-06-30T10:41:46","date_gmt":"2011-06-30T08:41:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8132"},"modified":"2015-01-15T17:06:17","modified_gmt":"2015-01-15T15:06:17","slug":"mai-exista-oare-romani-in-romania","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mai-exista-oare-romani-in-romania\/","title":{"rendered":"Mai exist\u0103, oare, rom\u00e2ni \u00een Rom\u00e2nia?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ma obsedeaza o intrebare exasperanta pe care o aud in fiecare zi: \u201eDoamne, ce se int\u00e2mpla cu noi?\u201c Daca rom\u00e2nii nu ar astepta ca de obicei o salvare din afara, de la altii, ar descoperi ca raspunsul il stie fiecare, in ipoteza ca ar avea curajul sa-si cerceteze fara prejudecati propriul suflet. Caci, din pacate, c\u00e2nd e vorba de rau, se int\u00e2mpla ceea ce permitem sa se int\u00e2mple. Oamenii, obisnuiti cu dictatura, au renuntat imediat la libertatea dob\u00e2ndita las\u00e2ndu-si soarta in seama smecherilor si ignorantilor. Prin urmare, au ales minciuna pentru ca cei ce o manevrau la perfectie nici macar nu pretindeau sa fie iubiti, precum inaintasii lor, ci aveau nevoie pur si simplu de niste voturi. Pe termen lung, aceasta alegere a fost fatala, ca o int\u00e2lnire cu un sarpe boa din a carui \u201eimbratisare\u201c nimeni nu a mai reusit sa scape. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>De multi ani, nu ne mai impresioneaza nimic: semeni de ai nostri isi dau foc, se sinucid, intra in greva foamei, mii de copii mor de cancer sau de alte boli incurabile, se desfiinteaza spitale, scoli, analfabetismul face ravagii, dispar orase care altadata insemnau mult pentru economia si prestigiul tarii, dar, cu toate acestea, singurul lucru ce i se ofera\u00a0 natiunii este \u201ejocul politic\u201c: o zbenguiala primitiva, tribala sau mafiota, greu de diferentiat. Uneori acestuia i se spune modernizare, alteori, reforma. In realitate, este doar o lupta pentru diverse posturi. Intotdeauna, insa, in loc de hrana, salarii, locuri de munca, sunt aruncate pe piata doua, trei diversiuni pe saptam\u00e2na, cum ar fi: schimbarea Constitutiei, reorganizarea administrativa a tarii si, in general, cam tot ce poate scorni o imaginatie mediocra, smechereasca. Doi oameni si jumatate au ajuns sa asigure necesarul de b\u00e2rfe si de adrenalina al natiei si nimanui nu pare sa-i pese de consecinte.\u00a0 Reforme fara logica, fara bani si, mai ales, fara omenie. Iar apoi, nu stiu cum se face ca numeroasele propuneri si initiative, dar mai ales atmosfera de suspiciune si judecatile aberante\u00a0 amintesc de g\u00e2ndirea comunistilor primitivi de dupa razboi. La doua decenii de la Revolutie, tara a intrat iarasi in agonie dupa ce a fost v\u00e2nduta la fier vechi. Rom\u00e2nia a ajuns la m\u00e2na unor incapabili datori iredentistilor maghiari iubitori de bantustane si lagare etnice care nu inceteaza sa ameninte: \u201eIesim in strada fara arme, a declarat unul dintre ei, Tam\u00e1s S\u00e1ndor, presedintele Consiliului judetean Covasna. Apoi o sa vedem!\u201c P\u00e2na la urma, speriat de propria-i sinceritate, a renuntat la arme, dar nu si la nesupunere civica, cea mai noua amenintare dintr-un arsenal stravechi. L\u00e1szlo T\u00f6kes, profetul lor si prietenul apropiat al presedintelui nostru, simte mai demult gust de Kosovo. Si nimeni nu il trimite unde ii este locul, caci, prin grija reformatorului Cseke Atilla, unele spitale de profil s-au desfiintat. Mai mult, in semn de recunostinta pentru ponegrirea ei, patria rom\u00e2na, prin vointa presedintelui, i-a acordat cea mai mare decoratie a sa. Si, fireste, l-a propulsat la Bruxelles, unde apara cu succes interesele patriei maghiare, aceleasi de la Trianon incoace.\u00a0 In ceea ce ma priveste, astept cu nerabdare diversiunea urmatoare care sa fie in masura nu numai sa acopere improvizatia de prost-gust referitoare la reorganizarea administrativa, ci si sa atenueze\u00a0 agitatia separatistilor uitati de istorie\u00a0 in acel mereu pomenit an 1867. Din pacate, am putea intelege si asta daca ne-ar respecta cultura, istoria, daca ar recunoaste discriminarea pozitiva pe care fraierii de rom\u00e2ni au acceptat-o. In aceasta logica, a discriminarii, omul nr. 2 in guvern precum si ministrul culturii apartin celui mai nedreptatit partid care conduce Rom\u00e2nia. Cine va raspunde de valul de nationalism care mocneste? Este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna mai ales discriminatii. Pentru ca nici Diktatul de la Viena, nici Revolutia si nici acel martie\u00a0 de la T\u00e2rgu Mures nu au lasat amintiri peste\u00a0 care se poate trece usor. Cu toate acestea, nu ungurii \u2013 nici macar cei mai agresivi \u2013 sunt dusmanii nostri, ci ignoranta si lichelismul celor ce ne conduc.<br \/>\nIn toate imprejurarile, acestia bat in retragere, de parca ar sta cu chirie si ilegal intr-o alta tara. Acum, nici Marea Neagra nu ne mai este singurul nostru prieten, cum spunea odinioara Gheorghe Bratianu. Malurile dinspre noi sunt tot mai ostile, la fel si apele ei cotropite de alge si de plante marine puturoase. Am avut si mai avem inca mari valori pe care, din nefericire, natia noastra le descopera, cu eterna ei mirare, abia c\u00e2nd ele se afla pe catafalc. Si poate nici atunci.\u00a0 Cultivarea lor ar fi foarte necesara mai ales in\u00a0 acest moment\u00a0 c\u00e2nd, iarasi, se incearca din rasputeri stergerea memoriei si a identitatii poporului rom\u00e2n. P\u00e2na si unele harti lansate pe piata cu noile regiuni reflecta aceasta intentie si, fireste, dimensiunea stupiditatii celor ce le-au g\u00e2ndit.Un cetatean\u00a0 care locuieste in Maramures, de exemplu, daca ar face parte din Regiunea de Nord-Vest, ar fi maramuresean sau nordvestist? Caci, inculti si iresponsabili, noii internationalisti nu sunt capabili sa-si asume trecutul, istoria si cultura acestui popor. Un fel de pitecantropi rataciti sau conservati in marea gradina a Europei si, in particular, in tarcul\u00a0\u00a0 izolat care a devenit tara. Nu stiu p\u00e2na unde se va putea merge, dar sigur este ca nu ai incotro, este imposibil sa eviti o dureroasa intrebare: mai exista, oare, rom\u00e2ni in Rom\u00e2nia?\u00a0 Mai exista in aceasta tara oameni de carte pe care sa-i revolte starea educatiei, a sanatatii si a culturii, sau numai angajati cu ziua la trasura dictaturii ce pare sa fi prins aripi solide? Oameni care sa nu se lase intimidati de minciunile si de presiunile la care sunt supusi cei ce ies din r\u00e2nd. Se int\u00e2mpla in jurul nostru lucruri foarte triste, dar nu le vedem din cauza intunericului cu care, din pacate, ne-am obisnuit. Iata, nu ma pot obisnui cu g\u00e2ndul ca a plecat dintre noi criticul, istoricul literar si jurnalistul Mircea Iorgulescu. A fost, neindoielnic, cel mai bun cunoscator al lui Dinicu Golescu, Panait Istrati si, mai ales, al lui Caragiale. Cartea sa, \u201eMarea trancaneala\u201c, este esentiala in bogata si substantiala serie de studii consacrate operei\u00a0 celui ce nu inceteaza sa fie inegalabilul\u00a0 biograf al natiunii noastre. A fost un critic emblematic al \u201egeneratiei de aur\u201c a \u201eRom\u00e2niei literare\u201c si un polemist de mare forta. Judecatile de valoare, luciditatea, informatia vasta si bunul-gust au facut din cartile sale repere importante ale criticii rom\u00e2nesti din ultimele patru decenii. Nu a facut politica literara in acceptiunea incetatenita in Balcanii nostri, a scris cum i-a dictat constiinta si, spre deosebire de alti confrati, nu si-a revizuit parerile in functie de interesele unor grupuri galagioase de influenta, dar fara valoare. Cartile lui Mircea Iorgulescu isi asteapta exegetii, caci ele sunt fundamentale pentru cunoasterea literaturii rom\u00e2ne din ultimele patru decenii. Dupa ce a ales calea exilului, a lucrat\u00a0 la Europa Libera si la Radio France Internationale unde a avut si importante responsabilitati.\u00a0 Analizele lui temeinice, comentariile convingatoare, bazate pe o solida informatie erau modele greu de ignorat. Indiferent de imprejurari, a ramas el insusi. P\u00e2na si necrutatoarea boala a int\u00e2mpinat-o cu proiecte literare si cu o furie teribila de a trai, de a-i smulge mortii c\u00e2t mai mult timp.\u00a0 A fost lovit si acuzat chiar si pe patul de moarte de catre prieteni pe care ii crezuse oameni. Din pacate, n-a mai avut timp sa restabileasca adevarul. Dar, oricum, la noi, unde practic nu exista prezumtia de nevinovatie si nici urma de respect pentru valori, adevarul este o notiune tot mai goala si mai straina firii si obiceiurilor din aceasta trista epoca. De altfel, nu putini lasi de ieri si-au creat dupa Revolutie biografii eroice, dupa care au inceput sa suspecteze pe toata lumea ca n-a fost cum isi inchipuie ca sunt ei. Mai mult, nimic nu i-a tulburat in acesti ani, fie ca era vorba de soarta culturii, a educatiei si asa mai departe. Revolutia i-a lasat exact unde i-a gasit si, ca in bancul cu ardeleanul si neamtul, continua sa faca flotari, desi femeia a plecat demult. Contaminati de manierele\u00a0 activistilor vechi si noi, se ind\u00e2rjesc sa numere pacatele altora, semn ca nimic nu s-a pierdut din ceea ce a creat Securitatea, ci doar s-a dezvoltat. Am avut privilegiul ca Mircea Iorgulescu alaturi de alti patru mari critici de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c sa scrie despre romanul meu de debut, \u201eAbsentii\u201c. Si tot lui Mircea Iorgulescu i s-a cerut sa prefateze editia definitiva a \u201eFetelor tacerii\u201c, roman aparut nu demult in Biblioteca pentru toti. Dar nu acestea ne-au legat, ci multe alte int\u00e2mplari care alcatuiesc o viata.\u00a0 In ultimii ani, c\u00e2nd boala se dovedise imposibil de oprit, \u201evorbeam\u201c prin e-mail aproape zilnic. Am toate motivele sa sustin ca un om poate fi cel mai bine cunoscut in asemenea imprejurari, c\u00e2nd moartea este o prezenta concreta dict\u00e2ndu-i fiecare gest. Si, trebuie sa spun ca a fost nu numai un intelectual de mare clasa, ci si un luptator extraordinar. P\u00e2na in ultima clipa a vietii, c\u00e2nd a fost nevoit sa-mi\u00a0 scrie \u201eUf! Nu mai pot\u201c, a trait printre proiecte literare obsedat de adevarul sau,\u00a0 de tara de care nu s-a despartit nicio clipa. Din nefericire, tara se desparte treptat de tot ce inseamna valoare, educatie, cultura. La fel ca in anii de dupa razboi, propagandistii au murdarit totul. Drumul de intoarcere spre adevarata cultura va fi extrem de dificil, dar nu imposibil daca,\u00a0 in sf\u00e2rsit, rom\u00e2nii isi vor\u00a0 lua in primire tara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ma obsedeaza o intrebare exasperanta pe care o aud in fiecare zi: \u201eDoamne, ce se int\u00e2mpla cu noi?\u201c Daca rom\u00e2nii nu ar astepta ca de obicei o salvare din afara, de la altii, ar descoperi ca raspunsul il stie fiecare, in ipoteza ca ar avea curajul sa-si cerceteze fara prejudecati propriul suflet. Caci, din pacate,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mai-exista-oare-romani-in-romania\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mai exist\u0103, oare, rom\u00e2ni \u00een Rom\u00e2nia?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[5801,3291,4,5800,5799],"class_list":["post-8132","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-comportamente-sociale-in-comunism","tag-dictatura","tag-editorial","tag-ignoranti","tag-smecheri"],"views":1757,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8132","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8132"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8132\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8132"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8132"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8132"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}