{"id":8117,"date":"2011-06-16T14:38:04","date_gmt":"2011-06-16T12:38:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8117"},"modified":"2011-06-16T14:38:04","modified_gmt":"2011-06-16T12:38:04","slug":"roland-garros-mon-amour-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-6\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (6)"},"content":{"rendered":"<p>Toata lumea iubitoare de tenis stie ca Pistol Pete Sampras l-a supranumit pe francezul Fabrice Santoro \u201ele Magicien\u201c. Asta se \u00eent\u00e2mpla prin anii 1990. Putini mai stiu \u00eensa ca adevaratul \u201eMagician\u201c (departe de mine g\u00e2ndul de a-l defaima pe Battling Fab, este doar o ordine cronologica aceasta!) a fost Henri Cochet, eroul \u201emuschetar\u201c al anilor 1930. Acel Cochet care, alaturi de Ren\u00e9 Lacoste, Jean Borotra si Tot Brugnon, aducea Cupa Davis la Paris vreme de sase ani la r\u00e2nd, \u00eentre 1927 si 1932. A fost cea mai stralucita perioada din istoria sportului alb din Hexagon, iar aportul lui Cochet la gloria tenisului francez nu a fost deloc unul minor. Dimpotriva. Iar rezultatele \u201eNasului\u201c, dupa cum i se mai spunea \u00een epoca lui monsieur Henri st\u00e2rnesc invidia chiar si campionilor erei open.<br \/>\nHenri Cochet s-a nascut la 14 decembrie 1901 la Villeurbanne si s-a stins la 1 aprilie 1987 la Saint-Germaine-en-Laye. El a fost selectionat de 26 de ori \u00een team-ul de Cupa Davis al Frantei, \u00eentre 1926 si 1933. A disputat 58 de partide sub culorile cocosului galic, \u00eenregistr\u00e2nd 44 de victorii. Cifrele sale arata dupa cum urmeaza: la simplu \u2013 34 de victorii la 8 \u00eenfr\u00e2ngeri; la dublu \u2013 10 victorii la 6 \u00eenfr\u00e2ngeri. \u00cen 1928 francezul devine numarul unu mondial. \u00cen 1926, la Forrest Hills, el \u00eel elimina \u00een sferturi de finala pe Tilden, stop\u00e2ndu-l pe marele american \u00een \u00eencercarea de a cuceri de sapte ori la r\u00e2nd trofeul. Palmaresul lui este unul impresionant inclusiv \u00een ochii tenismanilor de azi: a triumfat \u00een sapte finale de Grand Slam (Roland Garros: 1926, 1928, 1930, 1932; Wimbledon: 1927, 1929; Forrest Hills: 1928). \u00cen 1927 a realizat o performanta pe care nimeni nu a reeditat-o: la Wimbledon, din sferturi de finala \u00eencep\u00e2nd, a disputat cinci seturi, remont\u00e2ndu-se mereu dupa ce a fost condus cu doua seturi la zero, inclusiv \u00een finala. \u00cen 1933 a trecut la profesionism, dar dupa razboi a revenit \u00een competitiile dedicate amatorilor. A fost decorat cu Legiunea de Onoare \u00een 1977, pentru meritele sale deosebite, fiind apoi numit presedinte de onoare al FFT. \u00cen 1976 a intrat \u00een International Tennis Hall of Fame.<br \/>\nIata cum \u00eel vedea marele sau rival din Challenge Round, Bill Tilden: \u201eCochet joaca un tenis pe care eu nu-l mai vazusem. El este geniul tenisului francez prin faptul ca respinge vechile teorii si \u00eesi inventeaza un nou stil (&#8230;). Nu stiu un alt tenisman care sa posede \u00een aceeasi masura simtul anticipatiei si al pozitionarii exact acolo unde trebuie sa plaseze mingea\u201c. \u00centr-adevar, Marele Bill a vazut corect. Cochet era un pionier, un vizionar, un personaj care si-a depasit cu mult epoca. Loviturile lui, de la forhand la voleu si smash, erau considerate extrem de moderne pe-atunci. \u201eNasul\u201c parea nascut pentru tenis si a trait exclusiv pentru tenis. Desi era un tip scund, av\u00e2nd doar un 1,70 metri, calitatile sale fizice erau iesite din comun, alerga mai repede dec\u00e2t oricine si beneficia de o rezistenta peste medie. Geniul lui a constat \u00een maniera \u00een care stia sa observe, sa copieze si sa adapteze. N-a luat niciodata lectii, dar, arbitru fiind, si particip\u00e2nd la finala dintre Lacoste si Tilden de la Saint-Cloud (fosta locatie a Internationalelor de Tenis ale Frantei), s-a decis sa-si \u00eencerce si el sansa \u00een sportul alb. Copil, privise zeci de partide la Lyon, si \u00een mintea pustiului se developase pelicula unor lovituri \u00eenca nemai\u00eencercate de nimeni.<br \/>\n\u00cen 1928, cu ocazia primului turneu de la Roland Garros, \u201eMagicianul\u201c \u00eel \u00eenvinge \u00een finala pe prietenul si colegul sau din Cupa Davis, \u201eCrocodilul\u201c Ren\u00e9 Lacoste. Dupa o partida somptuoasa, Cochet se impune cu 5-7 6-3 6-1 6-3, dupa ce Lacoste a salvat cinci mingi de meci. El st\u00e2rneste admiratia scriitorului Tristan Bernard: \u201eAm trait cele mai frumoase doua ore din viata mea\u201c. \u00cen 1945, \u201eNasul\u201c este \u00eenca liderul tenismanilor francezi, supravietuind razboiului si revenirii la amatorism. El ram\u00e2ne \u00een amintirea fanilor de tenis drept jucatorul interbelic cu stilul cel mai modern si nonconformist, dar si ca geometrul teoriei unghiurilor&#8230; iar simtul sau de anticipatie sta si astazi drept o capodopera a genului!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Toata lumea iubitoare de tenis stie ca Pistol Pete Sampras l-a supranumit pe francezul Fabrice Santoro \u201ele Magicien\u201c. Asta se \u00eent\u00e2mpla prin anii 1990. Putini mai stiu \u00eensa ca adevaratul \u201eMagician\u201c (departe de mine g\u00e2ndul de a-l defaima pe Battling Fab, este doar o ordine cronologica aceasta!) a fost Henri Cochet, eroul \u201emuschetar\u201c al anilor&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-6\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (6)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5790,5789,720],"class_list":["post-8117","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-fabrice-santoro-le-magicien","tag-pistol-pete-sampras","tag-roland-garros"],"views":904,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8117","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8117"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8117\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8117"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8117"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8117"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}