{"id":8110,"date":"2011-06-16T14:31:04","date_gmt":"2011-06-16T12:31:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8110"},"modified":"2011-06-16T14:34:34","modified_gmt":"2011-06-16T12:34:34","slug":"progres-artistic-diversificare-stilistica-benefica-racordare-la-cotidian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/progres-artistic-diversificare-stilistica-benefica-racordare-la-cotidian\/","title":{"rendered":"Progres artistic, diversificare stilistica, benefica racordare la cotidian"},"content":{"rendered":"

\u00cen masina de tocat timpul, care este programul fiecarei zile de la Cannes, trebuie sa \u00eencerci tot felul de scurtcircuitari \u00een traseul vizionarilor (sala, ora, durata\u2026), ca sa poti bifa ceea ce, pentru moment, consideri a fi de interes ori de neevitat. Asa se face ca \u00een 2011 nu am putut sta dec\u00e2t la doua dintre cele opt titluri considerate ca fac\u00e2nd parte din selectia oficiala de la Romanian Short Waves. Desi introduse \u00eentr-un dosar imens, cel al sectiunii Short Film Corner, celelalte (pentru ca am \u00eenteles ca Rom\u00e2nia ar fi figurat cu ceva mai mult de opt titluri) nu au fost de gasit, totusi, pe monitoarele din micile cabine la care, \u00een cele din urma, am fost obligat sa recurg. Pe \u201escurt\u201c, deci, am ramas marti 17 mai, orele 11.30, \u00een cadrul unei vizionari anuntate, la mica sala de la etajul al treilea, sala Palais F (aproape goala), doar la doua filme (primele, \u00een ordinea proiectiei, se \u00eentelege): \u201eStrung Love\u201c si \u201eJaful\u201c. Restul de sase am reusit sa le vad \u00een ultima zi de aici, pe ultima suta de metri, c\u00e2nd se formase deja coada \u00eent\u00e2rziatilor.<\/strong><\/em><\/p>\n

De adaugat ca la nivelul zero de la Palais s-a constituit un fel de mica Bastilie a tineretii cinematografice. Reduta aceasta este luata din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cu un asalt buimacitor, \u00eenc\u00e2t, neavizat, poti crede ca asisti la un cu totul alt eveniment dec\u00e2t cel legat de cinematografie. Poate parea ciudat, dar fata de asemenea productii interesul este imens, fara a sti sa spun cu exactitate daca el vine si din zona criticii de specialitate sau nu, cum \u00eenclin sa cred, si din aceea a posibililor producatori, distribuitori, descoperitori de talente proaspete si curajoase estetic. Asist de fiecare data la o prezumtiva competitie adiacenta, de factura cinefila. Nu este vorba de multimea fanilor care, \u00eentre noi fie vorba, nu detin permisul de a intra pur si simplu \u00een aceasta catedrala a artei a saptea. Altfel spus, \u00eenseamna ca de fapt avem de luat nota de exprimarea profesionala a generatiei de m\u00e2ine. Incontestabil, din urma vin, desigur din \u00eentreaga lume, valuri dupa valuri de posibili mari creatori de cinema.<\/p>\n

Printre acestia si c\u00e2teva promisiuni de la noi. Ma voi rezuma a glosa, asadar, doar pe marginea celor opt propuneri oficial incluse \u00een derularea programului acestui compartiment al tineretii. Voi pastra ordinea mentionarii acestora \u00een lista pe tari, spre a nu produce suspiciuni, desi se poate stabili o posibila ierarhizare valorica.<\/p>\n

O replica (\u201eEl s-a maritat de doua ori\u2026\u201c) definitorie pentru formula de joc a unui actor<\/strong><\/p>\n

\u201e15 IULIE\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Cristi IFTIMIE<\/strong><\/p>\n

Drama, fictiune, 12 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Lorena Zabrautanu, Adrian Titieni, Coca Bloos<\/p>\n

Portretul indirect, dar \u00een raspar, pe care t\u00e2narul cineast \u00eel face personajului catre care ne poarta scenariul, sub eticheta unui road movie deraiat, este unul reusit tocmai prin discretia cu care se reliefeaza. Par\u00e2nd a fi cel stigmatizat, tatal interpretat de Adrian Titieni este totodata victima. De ziua lui de nastere, cu ocazia unui drum prin localitate (Brasov), fiica acestuia din prima casatorie, venind cu masina condusa de prietenul ei, nu poate evita sa faca un scurt popas la bunica. Suspicios, t\u00e2narul banuieste ca va da acolo de tatal ei si ca, mai mult, va fi obligat sa dea curs unei invitatii la noua familie a acestuia, unde ar fi de sarbatorit ziua de nastere. Desi nu doreste sa fie \u201ecombinat\u201c si nu are de g\u00e2nd sa fie \u201epurtat prin vizite\u201c, o \u00eensoteste totusi pe fata. \u00centr-adevar, intuitia nu l-a \u00eenselat. La bunica (jucata de Coca Bloos) se afla si tatal fetei. \u00cen chiar ziua lui de nastere, omul a venit sa puna faianta. Se g\u00e2ndeste chiar si la posibilitatea instalarii unei centrale termice, cu toate ca bunica \u00eei aduce aminte ca se \u00eencurca si c\u00e2nd trebuie sa puna \u00een functiune masina automata de spalat, tematoare, de-acum, ca nu cumva sa-si rupa piciorul \u00een baie din cauza gresiei si a faiantei.<\/p>\n

Altruist, stiind sa ram\u00e2na \u00een umbra, sters, bine jucat astfel, cu un stil ce \u00eencepe sa se contureze tot mai convingator, personajul ia \u00eenfatisarea unui individ pisalog, insistent, de al carui altruism nu pare a avea nimeni nevoie. Se metamorfozeaza, astfel, \u00een victima propriilor bune intentii. P\u00e2na si mama lui \u00eei face un portret acid, c\u00e2nd \u00eei spune nepoatei \u00een treacat: \u201eEl s-a maritat de doua ori\u2026\u201c. Observatia este acceptata si de fiica, si de prietenul ei ciufut. Personajul, construit din replici palide, aproape incoerente, tematoare, aduce \u00een atentia noastra acelasi joc \u00eenselator, d\u00e2nd falsa imagine a dezl\u00e2narii, altminteri elaborat, desi, cum aratam, induce iluzia unui cin\u00e9-v\u00e9rit\u00e9 de altadata. Perfectionat de la film la film, evidentiat cu perseverenta de un actor pe care ar trebui sa-l vedem de-acum si \u00een roluri de mai mare \u00eentindere \u2013 Adrian Titieni \u2013, modul acesta, asociat de regula planului al doilea al unei naratiuni, produce efectul \u201eimpresiei de realitate\u201c ca segment decupat dintr-o magma psihologica univoca. Barbatul este un om \u00een \u00eensingurare cronicizata, pe toate planurile: ca fiu, ca sot, ca tata. Prabusit \u00een propria dezamagire pe care \u00eencearca sa si-o ascunda fac\u00e2nd tot felul de lucruri gratuite, nepretuite de niciunul dintre cei din jur, el \u00eencearca de fiecare data sa se \u00eembete cu apa rece. Este noul gen al omului de nimic, pentru care nimicul poate deveni colacul de salvare.<\/p>\n

Femeie \u00een pragul unei crize de sinucidere<\/strong><\/p>\n

\u201eADULTER\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Peter KEREK<\/strong><\/p>\n

Drama. Fictiune. 29 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Alina Berzunteanu<\/p>\n

Iarasi un om la capatul rabdarii si al capacitatii de a rezista la provocarile existentei. De aceasta data o femeie pediatru. Spatiul ram\u00e2ne de tot \u00eenchis, simbol al claustraii \u2013 baia.<\/p>\n

Pregatirea acesteia echivaleaza cu instalarea unui cavou pentru o sinucidere. O femeie \u00eencearca astfel drumul catre clipa fatala, ceea ce poate \u00eensemna mai mult dec\u00e2t decizia de a gasi un raspuns pentru o situatie data \u2013 adulterul.<\/p>\n

Suflu epic, portrete \u00een miscare<\/strong><\/p>\n

\u201eAPELE TAC\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Anca Miruna LAZARESCU<\/strong><\/p>\n

Drama. Fictiune. 30 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Andi Vasluianu<\/p>\n

Un puternic accent de \u201ed\u00e9j\u00e0-vu\u201c ( de la \u201eBucuresti – Viena: 8.15\u201c al lui Catalin Mitulescu, trec\u00e2nd prin \u201eOccident\u201c de Cristian Mungiu, ca sa ma rezum la doar doua titluri prezentate la Cannes) marcheaza aceasta poveste a disperarii de a trece dincolo. Este o \u00eencercare de a portretiza \u201efrontiera dunareana\u201c a Rom\u00e2niei anului 1986. Sigur, privirea se deschide catre alte orizonturi, se adauga noi anvelope epice, se mizeaza pe jocul de obicei percutant si eficient al lui Andi Vasluianu, aici, totusi, redundant de la un moment dat. Ceva anume \u00eengreuneaza, \u00eensa, discursul, \u00eel \u00eempovareaza tocmai prin aglomerare si febrilitate, iar dramatizarea destinelor devine teatralizanta. \u201eApele tac\u201c, ca sa parafrazam titlul. Scurtmetrajul, dimpotriva, vrea sa spuna prea multe despre conditia lui Gregor si Vali, personajele celor doi transfugi. Excesul nu este mereu o solutie.<\/p>\n

De subliniat vocatia epicului asociata cu capacitatea de a realiza portrete \u00een miscare.<\/p>\n

Jocul de-a\u2026 \u201ejocul \u00eendragostirii\u201c<\/strong><\/p>\n

\u201eDRAFT 7\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Luiza P\u00c2RVU<\/strong><\/p>\n

Drama. Fictiune. 23 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Olimpia Melinte, Eduard Petru Jighirgiu<\/p>\n

O catalogare a scurtmetrajului ca apartin\u00e2nd genului \u201efilm \u00een film\u201c trebuie facuta cu prudenta. Desi contine toate datele unui asemenea demers, structura lui ne poarta pe mai multe claviaturi ale interpretarii alternative a unor stari de joc proprii c\u00e2nd actorilor, c\u00e2nd personajelor pentru a caror perfectionare lucreaza acum. Am\u00e2ndoi cad de acord ca \u201edraftul\u201c cu numarul 7 era cel mai inspirat. Iesind din acesta, trec pragul propriilor vieti, trasi din cadru de sentimentele preluate din partiturile cuplului, spre a fi duse mai departe. Ei participa, de-acum, la o noua aventura. As fi \u00eenclinat sa o consider, \u00een primul r\u00e2nd, una histrionica, cu accentul pe dominanta ludica, deci, dar fara a neglija fluidul afectiv ce-i inunda si mai ales fara a lasa neobservata propedeutica postmodernista ca \u201estiinta\u201c rafinata a oricarei initieri.<\/p>\n

Forma a cunoasterii de sine, dar si de relevare a dinamicii unei relatii a personajelor ce se interfereaza cu aceea a interpretilor, \u201eDraft 7\u201c indica subtilitatea articulatiei complexe, procesualizata cu finete si cu surprinzatoare maturitate. Argumentele reusitei sunt de gasit nu doar \u00een jocul celor doi interpreti, Olimpia Melinte (Olimpia) si Eduard Petru Jighirgiu (Edi) \u2013 ale caror identitati sunt sugerate prin preluarea propriilor nume \u2013, ci \u00een primul r\u00e2nd \u00een ingenioasa masinarie audiovizuala a \u201edraftingului\u201c ca metoda de lucru si mod de viata, prelungit \u00een afara cadrului filmarii, ca o perpetua ciorna, pagina \u00een miscare dintr-un proiect ce-si cauta propria energie prin racordarea imaginarului la pulsatia vietii imediate.<\/p>\n

Ilustrare a unei v\u00e2rste a sentimentelor \u00een formare, dar si oglindire a acestora \u00een spatiul social, decupare a tonusului afectiv al bucuriei de a trai si de a dori sa exprimi conditia de a fi, \u00een cadru si \u00een afara lui, \u201eDraft 7\u201c \u2013 care a obtinut mai multe premii \u2013, ne atrage atentia asupra unei echipe omogene de tineri cineasti. Cu siguranta am avea ce astepta \u00een eventualitatea unui debut \u00een lungmetrajul artistic.<\/p>\n

Tema \u201eloverboy-ului\u201c, alta abordare<\/strong><\/p>\n

\u201e\u00ceNTRE PRIETENI\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Ozana NICOLAU<\/strong><\/p>\n

Drama. Fictiune. 15 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Iulia Verdes, Andrei Mateiu, Ioan Cortea<\/p>\n

O lume \u201esubterana\u201c, nerostita, a traficului de carne vie, ascunsa dupa paravanul unui trecut pe care nu reuseste sa-l depaseasca si la care revine la cea dint\u00e2i \u00eencercare de reasezare a retelei. Filmul Ozanei Nicolau s-ar putea la fel de bine intitula \u201eAlearga Corina, alearga\u201c, \u00eendemn la \u00eendepartarea de propriul traseu al existentei imediate. Dupa ce a practicat prostitutia \u00een Italia, revenind acasa, Corina este supusa unor chestionare ale politiei, simtindu-se din nou v\u00e2nata si racolata. Marturisirile ei sunt tulburatoare. \u201eLuigi venea si lua banii\u201c, raspunde \u00eentrebarilor de la ancheta. Acest Luigi nu era altul dec\u00e2t iubitul ei, cum o si spune.<\/p>\n

Noaptea se dovedeste uneori un sfetnic bun, dar de multe alte ori \u00eentunericul te \u00eempinge pe acelasi drum, al regasirii cu prietenul de altadata. De aici, un traseu dramatic, \u00eencurcat. De remarcat felul de a evada din trecut al unor asemenea povestiri care ajung undeva \u00een vecinatatea Capitalei, la Cretu, de pilda, sau \u00een alte noi locatii ale parvenitilor ultimelor decenii. Abur imund \u00eentr-o gimnastica a recuperarii morale.<\/p>\n

Desigur, o actrita de viitor, pe care se poate miza fara niciun risc – Iulia Verdes.<\/p>\n

Parodie cu hold up<\/strong><\/p>\n

\u201eJAFUL\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Dan Radu MIHAI<\/strong><\/p>\n

Drama. Fictiune. 16 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Mihai Stanescu, Crina Semciuc<\/p>\n

\u201eTo hold up to ridicule\u201c, adica \u201e a face de r\u00e2s\u201c, mai exact a-i face de r\u00e2s tocmai pe cei care vor sa devina \u00eenspaim\u00e2ntatori dincolo de deghizarea lor \u00een apostoli ai unei religii a generozitatii. Exercitiul acestei resuscitari a unui gen popular, cu gangsteri de carton se asociaza cu modul parodic, dar si cu felul de a pastisa un stil. Edy si Laura nu sunt chiar Bonnie si Clyde, desi, p\u00e2na la un punct, le copiaza metodele. Surprinsi la plecarea din apartamentul mamei fetei, ocazie cu care afla de existenta unui amant al acesteia, cei doi sunt opriti la usa de doi indivizi evanghelisti, ei \u00eensisi \u00een ofensiva deghizarii. Edy si Laura revin \u00een final \u00een masina lor cu care au de transportat un accidentat, nimeni altul dec\u00e2t unul din cei doi deghizati gasiti la usa.<\/p>\n

Studiu de caz parodic, de mezalianta, ilustrarea truculentei genului. Mai mult comedie dec\u00e2t drama.<\/p>\n

Imund, frivol, infractional<\/strong><\/p>\n

\u201eSKIN\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Ivana MLADENOVIC<\/strong><\/p>\n

Drama. Fictiune. 20 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Maria Mitu, Andrei Seusan, Istvan Teglas<\/p>\n

Un exercitiu pe care l-as putea considera reusit \u00een radiografierea derapajului afectiv si social la o v\u00e2rsta c\u00e2nd sinceritatea, inocenta, \u00eencrederea s-ar cuveni sa ram\u00e2na la locul lor. \u00cenlocuite de minciuna, tradare, concupiscenta, sub spectrul fugii de sine, dincolo de cortina cotidiana a clipei ce trebuie traita repede, ele exprima deriva urmata de esecul pe toate planurile. Absent pentru un an, c\u00e2t a stat dupa gratii, departe de iubita lui, ca si de cel mai bun prieten, revenind, Alex descopera o rasturnare dureroasa a situatiei de dinainte. Interioarele devin linii de fuga, iar plimbarea \u00een natura, la Cetate nu poate ascunde cele \u00eent\u00e2mplate \u00eentre cei doi. Captiv al noii realitati, Alex intuieste ca a pierdut totul, manipulat, \u00eendepartat, tradat. O poveste dura. Regizoarea se pricepe cum sa calce pe inima \u00eendragostitului naiv. Ea reabiliteaza elipsa, revigoreaza spatiul absentei (perioada detentiei lui Alex), ilustr\u00e2nd efectele acesteia, printr-un feed-back \u00een general bine articulat.<\/p>\n

O excelenta actrita a jocului cu ambiguitatea \u2013 Maria Mitu.<\/p>\n

Grotesc si sarabanda<\/strong><\/p>\n

\u201eSTRUNG LOVE\u201c<\/strong><\/p>\n

Regia Victor DRAGOMIR<\/strong><\/p>\n

Comedie. Fictiune. 18 minute<\/strong><\/p>\n

Cu: Bogdan Marhodin, Olivia Nita, Alexandru Potocean<\/p>\n

Concurs de nituri \u00een ambianta \u00eentrecerilor socialiste. Mai 1984. Viorel o iubeste pe Ileana. Am\u00e2ndoi sunt elevi la un liceu industrial. Competitia \u00een plan profesional ca si disputa la inima fetei se asociaza cu o conjunctura politica imediata. T\u00e2narul devine favoritul directorului. Acesta doreste sa-l ajute sa c\u00e2stige si sa fie promovat \u00een detrimentul celui sustinut de secretarul de partid pe unitatea scolara.<\/p>\n

Aspectul \u201eagonal\u201c al temei accepta uzajul genului filmului politic, preluat \u00een maniera parodica. Secvente paralele sau alternate, planuri accelerate, racursiuri, contraplonjeuri, detalieri ale concursului de nituri se amesteca \u00een acest ghiveci care lasa uneori impresia ca lucrurile scapa de sub controlul regizoral. O constructie fara \u00eendoiala \u00eendrazneata, dar parca dusa prea repede spre \u00eenainte, ca o barca fara v\u00e2sle \u00eenlocuita din mers de una cu motor al carei sens, pierdut, o transforma \u00eentr-o epava decorativa.<\/p>\n

Desi pe buna dreptate premiat si apreciat de unii comentatori, filmul se dezechilibreaza \u00een cautarea semnificatiei pe care o supraliciteaza printr-un fast barochizant, plasat c\u00e2t mai departe de concretetea peisajului uman si liceal. Previzibile, fie si accept\u00e2nd conventiile genului, personajele se comporta ca roboti ai unei iluzii pierdute. Pigmentul de grotesc adaugat ne duce \u00een fata unei sarabande pentru care protagonist devine vidul sufletesc.<\/p>\n

Este limpede ca regizorul nu empatizeaza cu personajele, de unde si redundanta de neevitat si o anumita impresie de gratuitate. Prea mult piper c\u00e2teodata strica, fie si la un ghiveci altminteri bine asortat.<\/p>\n

Nu tin sa adaug cu tot dinadinsul o concluzie la prezentarea succinta a unor scurtmetraje, cele mai multe de scoala, ce meritau fiecare un spatiu mai larg. Ca unul care am vazut si filmele de aceeasi natura de la editiile precedente ale acestui compartiment al \u00eencepatorilor, ma vad obligat sa remarc de asta data un progres at\u00e2t \u00een planul infuziei de realitate imediata, ceea ce \u00eei exprima mai bine pe tinerii autori ca, ierte-mi-se formularea cliseistica, oameni ai vremii lor, nu doar \u00een sensul de a fi contemporani cu cele relatate, dar si de a induce sensibilitatea si spiritul lor audiovizual, ca si franchetea si cinismul unor experiente altminteri deloc linistitoare. Temele actualitatii se interfereaza astfel cu cele ale v\u00e2rstei. De asemenea, din punct de vedere stilistic, efortul de a omogeniza discursul, dar si de a-l diversifica sub semnul curajului estetic merita din plin atentia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen masina de tocat timpul, care este programul fiecarei zile de la Cannes, trebuie sa \u00eencerci tot felul de scurtcircuitari \u00een traseul vizionarilor (sala, ora, durata\u2026), ca sa poti bifa ceea ce, pentru moment, consideri a fi de interes ori de neevitat. Asa se face ca \u00een 2011 nu am putut sta dec\u00e2t la doua… Cite\u0219te mai mult »Progres artistic, diversificare stilistica, benefica racordare la cotidian<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4339,2330,5785,5784],"class_list":["post-8110","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-filme","tag-filme-romanesti","tag-filme-romanesti-la-cannes","tag-scurtmeraje-romanesti"],"views":1452,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8110","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8110"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8110\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8110"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8110"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8110"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}