{"id":811,"date":"2009-12-17T14:13:57","date_gmt":"2009-12-17T12:13:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=811"},"modified":"2009-12-17T14:14:45","modified_gmt":"2009-12-17T12:14:45","slug":"doar-despre-suferinta-razboiului-perspectiva-unui-taran","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doar-despre-suferinta-razboiului-perspectiva-unui-taran\/","title":{"rendered":"Doar despre suferinta razboiului. Perspectiva unui taran"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Veteranul de razboi intervievat se numeste Alexandru B\u00e2rsan, are 88 de ani, s-a nascut si a trait toata viata in satul Coves, de l\u00e2nga orasul Agnita (jud. Sibiu)1. Viata i s-a concentrat in jurul gospodariei, familiei. Alexandru B\u00e2rsan, datorita educatiei sumare si handicapului fizic, a fost doar laptarul satului, dar si un gospodar cu stare. Aventurile vietii lui au fost razboiul si colectivizarea. Alte evenimente nu i-au tulburat existenta. A avut doua fiice care au murit de timpuriu, iar acum este in grija celui mai mic dintre nepotii sai, silvicultorul comunitatii. Nepotul cel mare este militar de cariera, ofiter in cadrul unei unitati militare din capitala si a participat la mai multe misiuni in Irak si Afganistan. T\u00e2nara care i-a luat interviul l-a gasit in fata portii, in asteptarea cirezii de vite. Fostul veteran este un stoic, caci, desi este marcat de mutilarea din timpul razboiului, de boala care ii afecteaza mobilitatea (are varice si se sprijina intr-o c\u00e2rja), isi suporta cu stoicism si autoironie precaritatea fizica. Fostul laptar al satului, altadata un om voinic, s-a micit, dar tot are peste 1,75 m. Se poarta \u201esaseste\u201c, dupa traditia zonei, adica peste pantaloni poarta un sort (surt, ii spun acestui obiect vestimentar, cei din Fundus Regius), un \u201esfetar\u201c (germanismul pentru pulover), iar pe cap are un chipiu cu cozoroc scurt. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

De la inceput, fara prea multe preparative, inca din poarta, studenta l-a prevenit: \u201eBuna ziua, unchiule, am venit la dumneata sa te rog sa-mi povestesti c\u00e2te ceva despre razboi. Spune-mi ce-ti amintesti dumneata. Ti-a fost teama c\u00e2nd te-o inrolat? Te-ai asteptat sa te ia la oaste?\u201c. Dupa ce a trecut peste o descumpanire usoara, batr\u00e2nul laptar a inceput, vorbind rar, sa isi aduca aminte.
\nRazboiul in linia a doua. Umilinte, coercitii
\nMai toate amintirile, dupa cum reiese din relatare, s-au concentrat asupra suferintei personale: \u201eApai, tu copila, ce sa-ti spui, ca ii tare mult de atunci, nu stiu ce mai tiu minte… Te asteptai sa te ia, ca daca nu te duceai te impusca. Prima oara c\u00e2nd m-or inrolat, m-or dus la garnizoana, la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea. Da am fost prost, ca eram la sanitar, la dispensarul garnizoanei si am cerut sa-mi dea permisie sa merg acasa, ca am vast svazut, n.m.t ca si la altii le-o dat. O ramas cineva in locul meu, da c\u00e2nd m-am intors, m-o trimis pe front! Daca nu ceream permisie, poate ram\u00e2neam la garnizoana, da asa m-o trimis pe front… asta, dupa ce m-am intors de acasa. Ne-o dus pe jos p\u00e2n\u2019la Iasi si acolo am stat o daraba sun timp, n.m.t. Acolo am vast apai multe, cum ii urmarea pe jidani, ghietii. I-o bagat o data intr-o chimnita si le-o dat foc acolo si o ars de vii\u201c. Studenta mimeaza mirarea, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t negationistii rom\u00e2ni afirma ca rom\u00e2nii nu au produs acte genocidale: \u201eCine? Ai nostri?\u201c, \u201eApai, rum\u00e2nii nostri, cin\u2019 dracu? Nu armata i-o omor\u00e2t? Erau civili aia care o facut asta…\u201c2 \u201eSe int\u00e2mpla asta prin \u201841, prin \u201843?\u201c \u201e…Nu i-am vast, am auz\u00e2t numa, ca pl\u00e2ngea lumea pe acolo, de mila lor! Apai, de-acolo din Iasi, ne-o dus pe front si am mers tare mult pe jos. Ma rugam la Dumnezeu: Doamne da sa mor ca nu-mi pare rau! Nu mai puteam mere deloc, cu tot echipamentu\u2019 in spinare. Era cald. Daca puneai m\u00e2na credeai ca s-o bagat bretelele in plam\u00e2ni, asa era de cald!
\nPe noi ne tinea prosti asa, nu stiu cum, ca nu te lasa sa iesi nici din groapa si erai linia a II-a, erai departe de front! Nemtii ieseau, stateau in chicioare, nu aveau nicio treaba. Pe noi ne-o bagat intr-o gradina, c\u00e2nd ne-am dus atunci pe jos, dupa ce am ajuns pe front, si se bateau avioanele si noi am iesit, sa vedem cum se incaiera. \u201eBaaa\u201c, ce o str\u00e2gat un capitan la noi, \u201etrage-te acolo, ca te vede, D-zeul ma-tii, ca viu cu cravasa la tine!\u201c. Nemtii sedeau linistiti pe tancuri si se uitau cum se bat avioanele si nu le zicea nimeni nimic! Pe aia nu-i suduia, pe noi ne vedea, pe noi ne vedea si ne tinea mai prosti ca pe nemti. Daca faceai ceva, te batea cu douazeci si cinci! Iti dadea douazeci si cinci pe curu\u2019 gol, daca nu respectai ordinu\u2019 sau daca faceai vreo greseala3. La unii le-o dat odata douazeci si opt si o zis: \u201eUi\u2019, ba, ca s-o scumpit si astea, ca o vint inflatia si aici, nu mai da cu douazeci si cinci, da cu douazeci si opt!\u201c. Si ne bateau cu cravase. Si io am luat o data, p\u00e2na sa ajung pe front. Invatam scoala aia de sanitari si meream 10 km la grupa de instructie, mergeam s\u00e2mbata si veneam lunea si nu ne-am intors intr-o sara, am durmit la cineva si dimineata c\u00e2nd ne-am dus, am ajuns mai t\u00e2rziu o t\u00e2ra. O vint un sublocotenent si ne-o intrebat unde am stat. I-am spus ca am stat ca o plouat. El n-o crezut cum ca o plouat, el o spus ca noi am jucat azi-noapte in carti si nu o plouat! Asa ca o chemat pe unu\u2019 si i-o spus sa ne dea c\u00e2te cinci la fund. Eu am ramas la urma si nu am luat dec\u00e2t doua sau trei, ca s-o saturat baiatu\u2019 ala sa dea. Erau pedepse grele! Oioo, pai io am fost si magazioner un darab si aveam opt cai la companie si era un tigan de la noi din sat ingrijitor la ei. Venea colonelu\u2019 in control si punea m\u00e2na pe ei cu manusa alba sa vaza daca-s curati caii si daca se murdarea manusa, apai iti dadea c\u00e2te douazeci si cinci de lovituri. I-am zis la tigan, ma, baga-ti intre pantaloni si izmene niste haine, poate nu iti da pe fundu\u2019 gol si nu te doare asa. Da macar, ghetu\u2019, el merea in caruta si noi pe jos… Doamne c\u00e2t am mers pe jos, si r\u00e2dea tiganu de noi! Apai o inceput a baga basarabeni la carute, ca aia ziceau la rusi pozitiile noastre si o trabuit sa-i scoata de pe front si i-o bagat, apoi, la carute.
\n\u201eDraga si copiii mei…\u201c
\nApai, c\u00e2nd ne-o dus pe front, in Rusia, ne-o bagat in linia a II-a si de pe front nu puteai fugi ca era militia4 indaraptul frontului. Te g\u00e2ndeai ca-i mai bine sa stai, sa nu fugi, ca daca fugeai sigur te pusca, da\u2019 asa, daca stateai sa lupti, te g\u00e2ndeai ca poate te ajuta D-zeu si scapi cu viata sau iti pierzi numa\u2019 o m\u00e2na sau un picior. C\u00e2nd ne-am dus, ne-am dus tare mult pe jos si ma rugam la Dumnezau sa mor, ca n-am mai putut mere… C\u00e2nd am ajuns acolo, n-am mai z\u00e2s asa, acolo am g\u00e2ndit: Doamne da sa-mi ia o m\u00e2na ori un picior, sa plec de aici. Aveam aproape douazeci si opt de ani si eram inca neinsurat, ca m-am insurat numa\u2019 dupa aia sdupa ce s-a intors din razboi, n.m.t, dar erau altii insurati. Doamne, cum pl\u00e2ngea c\u00e2te unii pe care ii ranea si str\u00e2gau: \u201eDraga si copiii mei…\u201c. Am avut pe unu\u2019 fara am\u00e2ndoua m\u00e2nile, si mai era si orb de am\u00e2ndoi ochii si tot asa dadea cu ciotul dupa muste simita gestul cu cotul m\u00e2inii, n.m.t. Apai, m-o ranit si apoi m-o adus prin B\u00e2rlad. Si din B\u00e2rlad sface o pauza lunga, n.m.t, unde dracu\u2019 am fost?, ca am fost prin vreo doua spitale p\u00e2n\u2019 am ajuns acasa snu-si mai aduce aminte, n.m.t… La m\u00e2na m-o ranit, uite la umarul asta sarata spre umarul drept, n.m.t, eram pe la Valea Jijiei, prin Moldova. M-or purtat apai prin spital. Apai, prin spital m-o adus prin B\u00e2rlad, prin Iasi, dupa aia prin Dragasani, de acolo in Craiova. Mi-o facut vreo cinci, sase operatii. Umarul asta sarata, din nou, inspre umarul afectat, n.m.t, ui\u2019 ca eu n-am umarul asta. Si apoi de acolo sde la Craiova, n.m.t m-o adus in Calimanesti si de acolo am vint in Sighisoara… ultima data, parca! Am facut un an si doua sau trei luni de spital!
\nAm tot g\u00e2ndit, acolo pe front, ca dec\u00e2t sa fug si sa ma puste, mai bine imi ia o m\u00e2na sau un picior. Si chiar asa am patit! Int\u00e2i mi-o vint o schija in partea asta sarata spre t\u00e2mpla st\u00e2nga, n.m.t. Am zis, ma ce dracu… parca nu aveam ochiu sadica ochiul st\u00e2ng, n.m.t. Am sarit intr-o groapa, am scos oglinda, m-am uitat… Ma, ochiu il am! Apai, nu o trecut mult si o venit o a doua schija si m-o rasturnat pe schinare sspinare, n.m.t. Bai, ce va fi?… Ma uitam, nu se vedea nimica! Apoi am vast cum iese s\u00e2ngele prin haina, ui\u2019 de aici sarata umarul drept, n.m.t. M-am dus la unii, de la o trupa de tancuri si le-am z\u00e2s: mai fratilor, pe mine m-o ranit! O intrebat aia: \u201eUnde, acolo la ochi?\u201c \u201eBa, dupa cum iese s\u00e2ngele, ui\u2019 aici sla umarul drept, n.m.t\u201c, da\u2019 eu nu mai simteam m\u00e2na. Am plecat pe un sant de comunicatii si mi-o facut capitanu\u2019 nost\u2019 semn sa ma duc in groapa la el. M-am dus in groapa la el, o vint sanitarii, o taiat vestonu\u2019, pusca s\u00e2ngele ca de la izvoare! Zice capitanu\u2019 ca sa plec, ca ei nu au ce-mi face, ca nu ma pot ajuta, sa plec ca poate dau de altcineva sde alta echipa medicala, n.m.t. Eu nu am crezut ca se poate muri dintr-asta! Am iesit apoi de acolo, o mai vint si alti raniti… si c\u00e2nd am iesit afara, avioanele nu te lasau sa mergi, pe jos era minat, nu te puteai pune jos, daca te puneai pe o mina de aia, te zv\u00e2rlea sus, si nu puteai dec\u00e2t sa te zb\u00e2rcesti. Avioanele aruncau cu grenade, trebea sa te tot feresti! Am avut noroc ca am apucat in niste santuri si asa am scapat de avioane. Am venit un darab so perioada de timp, n.m.t, asa pe jos. S-o inchegat s\u00e2ngele pe mine si ui asa rupeam cu m\u00e2na s\u00e2ngele inchegat si-l zv\u00e2rleam asa pe jos spe tot timpul nararii, veteranul mimeaza miscarile epopeii personale, n.m.t. Am fost vreo patru sau cinci raniti, da astia nu erau nici unu asa grav ca mine. Ne-am pus sa ne odihnim intr-o margine de padure, ca nu mai puteam, era dimineata, c\u00e2nd o rasarit soarele. Astia ca hai sa plecam, sa nu mai stam. Le-am zis, duce-va-ti, ca eu nu mai pot. Eram slaghit, nu mai aveam putere, mi-era sete. O vint nemtii intr-o masina si m-o vast ca-s plin de s\u00e2nge. S-o dat jos si m-o pus intre ai lor acolo. O vrut si ailalti sa se aghete, da nu o vrut sa-i ia, ii tot impingea, da, p\u00e2n\u2019 la urma tot s-o agatat si ailalti. Apai, nemtii ne-o dus intr-un sat, unde erau raniti de ai nostri. De acolo, ne-o luat si ne-o dus la spital in Iasi. Da\u2019 acolo nu m-o tinut mult, ca nu aveau locuri in spital, stateam pe paie acolo jos, da nici nu aveam paie destule! Apai mi-o facut operatie. Ce o scos de acolo, stie-i focul! De acolo m-o dus direct in Dragasani, acolo iar mi-o facut operatie, in Craiova iar m-o operat, in Calimanesti iar m-o operat si ultima data, in Sighisoara. Ala o zis, doctorul ala: \u201eDaca erai la mine, te faceam bine\u201c. Vezi tu, ca eu am spata asta sarita de la loc sii arata studentei umarul problematic, n.m.t, nu pot sa pun in schinare ceva tare pe partea asta. Nu erau medicamente, ca acuma. Aveam temperatura c\u00e2te patruzeci de grade si-mi dadeau niste prontozive de alea rosii smedicamente, n.m.t ca sa scaza temperatura. Eram 12 raniti intr-un salon, numa\u2019 eu ma vaitam \u201eVai\u201c, ailalti tot \u201eAuleo, auleo\u201c. Erau din alte parti, regateni. C\u00e2nd m-am facut mai bine, mi-a zis doctorul: \u201eMa B\u00e2rsane, mai vaita-te odata cu \u201evai\u201c, ca asa faceai de frumos\u201c. Muream, da mi-o bagat prin umar niste furtune de guma sa se scurga puroiu, ca de aia aveam temperatura. Stateam pe foale spe burta, n.m.t, asa ma durea! Apai o vint ai nostri la mine, o grait cu doctorii si mi-o facut operatie. Dupa ce mi-o tas puroiu, o scazut temperatura. La operatie prindea cu foarfecele alea ale lor ori oase zdroghite, ori schije, ori carne. Eu mai am aicea schije si acum, vezi ca osu-i fumuriu, asa se vede la film sin radiografiet. Sa vezi schijele cum sclichesc acolo in osul ala.
\nDa\u2019 inainte de rana, n-am ajuns p\u00e2n\u2019 la Odessa ca s-o semnat armistitiul si am inceput sa ne tragem noi incoace. Asa ne-o zis noua atunci ca-i armistitiu. C\u00e2nd colo nu o fost asa, ca am citit acuma intr-o carte ca rusii nu o vrut sa semneze de armistitiu. Rusii o ocupat tara si apoi de aia am platit noi at\u00e2tea despagubiri de razboi, si am dat noi bucate si bani at\u00e2tia ani la rusi.\u201c
\nStatut de veteran
\nal Frontului de Est
\n\u201eApoi am vint acasa si o vrut astia scomunistii, n.m.t sa ma inscriu la colectiv si n-am vrut. Am z\u00e2s ca cum sa ma inscriu ca eu nu pot lucra, ca-s ranit in razboi. Apoi o vrut sa dea copilele afara de la scoala si apoi, de frica s-o inscris Genia sEugenia a fost sotia sa, n.m.t. Apoi o trebuit sa dau pam\u00e2ntu\u2019 si ui asa…mi-o vint greu sa dau acolo si pam\u00e2ntul si toate celea, vite. M-o intrebat o data una, care o vint sa-mi zica sa ma inscriu la colectiv. Pai, i-am zis, ce sa fac doamna la colectiv? Ca ui\u2019 ca eu is ranit, n-am un umar, nu poci lucra, ca sa-mi lucru pam\u00e2ntul trebuie sa iau oameni pe plata. \u201eDa unde ai fost in razboi\u201c, m-o intrebat aia? Dupa ce i-am zis ca in Rusia, ea o continuat cu intrebari: \u201eDa, ce-ai cautat acolo?\u201c. I-am raspuns ca l-am cautat pe dracu\u2019 si l-am gast in Rom\u00e2nia. Apoi nu o mai z\u00e2s nimic.
\nC\u00e2nd m-am intors acasa si o fost sa ma insor cu Genia, i-o zis femeile la sazatoare ca de ce se uita la mine, ca doar eu nu-s dec\u00e2t o jumatate de om, ca de ce nu poci face nimic cu m\u00e2na asta. Apoi o auzit feciorii si asa o inceput sa-mi zica prin sat \u201eMa, o jumata de om\u201c. Asa se povestea atunci c\u00e2nd am vint din spital, ca eram slab rau de tot\u201c.
\n\u201eSi nu te supara lucrul asta, ca nu te respectau, ca dumneata ai luptat pe front, era sa-ti pierzi viata\u201c, isi arata nedumerirea studenta invitata, inspre sf\u00e2rsitul interviului, in curte. \u201ePai, de ce sa ma supar? Ce m-o durut pe mine de aia, de ce z\u00e2ceau oamenii! Alea, vorbele, o fost usoare fata de ce-am trecut\u201c raspunde veteranul si r\u00e2de usor.<\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Interviul a fost realizat in 3 septembrie 2009 de studenta Lucica Pacurar, ruda cu intervievatul. Inregistrarea video mi-a facilitat cunoasterea personajului.
\n2. Omorurile sav\u00e2rsite in Iasi, Odessa, Bogdanovka, Domanevka si Peciora sunt printre cele mai hidoase crime comise impotriva evreilor in timpul Holocaustului. Memoria fostului combatant este insa afectata de trecerea timpului. Astfel de episoade, precum cel despre care aduce vorba, s-au petrecut la Dorohoi (1 iulie 1940), Iasi (27-29 iunie 1941), Herta (Bucovina) in vara lui 1941, precum si la Odessa in toamna aceluiasi an. Intervievatul se refera, probabil, la pogromul din Iasi. Responsabilitatea acestor acte abominabile revine, in special, autoritatilor publice, armatei (vezi indeosebi \u201eStenograma sedintei Consiliului de Ministri\u201c din 13 noiembrie 1941).
\n3. Printre metodele initiate de ministrul de razboi, generalul Iosif Iacobici, pentru \u201eridicarea moralului\u201c soldatilor rom\u00e2ni a fost si directiva nr. 113 din 14 august 1941 de introducere a pedepsei corporale in caz de dezonoare sau greseli grave cu referire \u201ela obligatiile ostasesti\u201c. Pedeapsa presupunea douazeci si cinci de lovituri de bici, aplicate in prezenta personalului medical si a tuturor celor de grad egal sau superior pedepsitului.
\n4. Evident, se refera la Jandarmerie. Dupa intrarea Rom\u00e2niei in razboi la 22 iunie 1941, trupele de Jandarmerie au primit misiuni specifice pentru starea de razboi, in primul r\u00e2nd insarcinarile obisnuite de politie militara.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Veteranul de razboi intervievat se numeste Alexandru B\u00e2rsan, are 88 de ani, s-a nascut si a trait toata viata in satul Coves, de l\u00e2nga orasul Agnita (jud. Sibiu)1. Viata i s-a concentrat in jurul gospodariei, familiei. Alexandru B\u00e2rsan, datorita educatiei sumare si handicapului fizic, a fost doar laptarul satului, dar si un gospodar cu stare.… Cite\u0219te mai mult »Doar despre suferinta razboiului. Perspectiva unui taran<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[447,448],"class_list":["post-811","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-intrarea-romaniei-in-razboi","tag-jandarmerie"],"views":1930,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/811","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=811"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/811\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=811"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=811"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=811"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}