{"id":8106,"date":"2011-06-16T14:28:41","date_gmt":"2011-06-16T12:28:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8106"},"modified":"2011-06-16T14:28:59","modified_gmt":"2011-06-16T12:28:59","slug":"lars-von-trier-versus-dsk-si-festivalul-deasupra-tuturor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lars-von-trier-versus-dsk-si-festivalul-deasupra-tuturor\/","title":{"rendered":"Lars von Trier versus DSK si festivalul deasupra tuturor"},"content":{"rendered":"

Multa vreme am crezut ca la Cannes se traieste ca \u00eentr-o bula. Nu avem mama, nu avem tata, nu avem dec\u00e2t filme. A izbucnit\u00a0 vreun razboi undeva, \u00een lumea asta mare? Au cazut guverne? S-a cutremurat pam\u00e2ntul? Ei si? Noua ne pasa de dramele de pe ecran, cele reale mai pot sa astepte. P\u00e2na a venit afacerea DSK (cine nu cunoaste, de acum, celebrele initiale?) si ne-a stricat ploile. Festivalul a pierdut \u00eent\u00e2ietatea scenei mediatice. Ne-a fost dat sa traim si asta. Dar nu a tinut mult, Cannes-ul nu poate fi \u00eenvins cu una, cu doua. A aparut Lars von Trier si i-a luat prim-planul, cum se zice, lui Dominique Strauss-Kahn. A restabilit suprematia. P\u00e2na mai ieri, rolul campionului provocarii si al insolentei pe Croazeta era detinut de Maurice Pialat: \u00een 1987, c\u00e2nd \u00een huiduielile unei sali nemultumite, Catherine Deneuve i-a \u00eenm\u00e2nat la Palme d’ Or pentru \u201eSous le soleil de Satan\u201c, a ridicat amenintator pumnul catre cei prezenti, strig\u00e2nd: \u201eStiu ca nu ma iubiti, dar nici eu nu va iubesc\u201c. Floare la ureche pe l\u00e2nga ce s-a petrecut acum. C\u00e2t despre \u00eendraznelile de odinioara ale unui Nick Nolte, cobor\u00e2t \u00een pielea goala \u00een somptuosul hol al hotelului Carlton, toate acestea par acum amintiri cu parfum de trandafiri. Evident, fac haz de necaz, pentru ca nu e usor sa asisti la sinuciderea ca artist a unui mare cineast care a luat-o razna. Lars von Trier a mai \u00eencercat sa-si faca de cap, acum vreo c\u00e2tiva ani: cerea sa i se c\u00e2nte Internationala la trecerea pe covorul rosu. De data aceasta a cam \u00eentrecut masura. La conferinta de presa a filmului sau, \u201eMelancholia\u201c, s-a jucat cu amanunte biografice. Cica ar fi descoperit cu bucurie ca ar fi evreu (\u201eeram fericit cu asta\u201c), dar totul nu a tinut mult. Avea sa afle ca de fapt dupa tata ar fi nazist, lucru care i-a placut \u201ela fel de mult\u201c: \u201eCe pot sa mai spun? \u00cel \u00eenteleg pe Hitler \u2013 a continuat von Trier \u00een fata unei sali lovite cu leuca \u00een cap \u2013 cred ca a facut anumite greseli, \u00een mod categoric, dar mi-l pot imagina singur, \u00een ultimele clipe, \u00een buncarul sau. Cred ca-l \u00eenteleg ca om. Nu poate fi considerat un baiat bun, dar pot simpatiza putin cu el. Eu nu sunt \u00eempotriva evreilor, dar statul Israel este un ghimpe\u201c. Din lac \u00een put. Dupa ce si-a exprimat admiratia pentru un arhitect al regimului nazist, Albert Speer (unul dintre organizatorii solutiei finale), a rezumat totul, \u00een cazul \u00een care am fi avut vreo nedumerire: \u201eO.K., sunt nazist\u201c. Invitati la o miniconferinta de presa improvizata \u00een biroul presedintelui Gilles Jacob (mare admirator al filmelor lui von Trier), aveam sa auzim, din partea unui om vizibil socat: \u201e\u00cen acest an, \u00een care festivalul este cu deosebire atent, sensibil si primitor pentru popoarele si tarile care \u00eesi striga dreptul lor la libertate, afirmatiile lui Lars von Trier sunt de ne\u00eengaduit, inadmisibile, triste si lamentabile. (…) De altfel \u2013 ni s-a amintit \u2013, Festivalul cultiva prietenia \u00eentre popoare\u201c. Sanctiunea luata de Consiliul de administratie, si anume declararea cineastului drept persona non grata la Cannes nu a fost votata \u00een unanimitate, discutiile fiind, dupa cum avea sa declare delegatul general, Thierry Fr\u00e9maux, \u201evii si animate\u201c: \u201eHabar nu am ce se petrece \u00een meandrele mintii sale, c\u00e2nd trece de la Stalin la Hitler\u201c. Unii au fost pentru o solutie excesiva, retragerea filmului din competitie, conducerea \u2013 pentru nuantarea cazului: \u201eExista, pe de o parte, omul care a spus ineptiile stiute, pe de alta \u2013 exista filmul care, daca nu ar fi fost bun, nu ar fi fost retinut \u00een competitia oficiala.\u201c Radicalitatea sanctiunii, fara precedent \u00een istoria Cannes-ului, are si un caracter simbolic: e bine de stiut ca \u201eFestivalul, spatiu al libertatii de exprimare, nu poate fi luat ostatic.\u201c \u201eNebun-nebun \u2013 mi-a spus, \u00eentr-o scurta discutie, Serge Toubiana, directorul legendarei Cinemateci franceze \u2013 dar revoltator, inadmisibil, c\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca exista \u00een aceasta lume cineasti \u00eencarcerati, care nu mai cunosc gustul libertatii sau carora li s-a luat dreptul de a lucra. Jafar Panahi, cel mai important cineast iranian contemporan, alaturi de Abbas Kiarostami, a fost eliberat la presiunea comunitatii cinematografice mondiale, dar i se refuza dreptul de a iesi din tara. Stii cum si-a trimis filmul la Cannes, \u00een ultimele zile? Pe un USB ascuns \u00eentr-o prajitura. \u00cemi pare rau pentru Lars von Trier, pentru ca \u00abMelancholia\u00bb este un film bun. Nu stiu care va fi soarta lui\u201c. O adevarata pacoste a cazut pe capul juriului, a lui Robert De Niro, \u00een primul r\u00e2nd. Actuala editie, a 64-a, ar fi trebuit sa ram\u00e2na \u00een istorie ca una al carei supratitlu plutea \u00een aer: \u201eeditia De Niro\u201c pentru ca, orice s-ar spune, un presedinte de o asemenea anvergura nu se \u00eent\u00e2lneste \u00een fiecare an. A aparut afacerea cu pricina si, cunosc\u00e2nd apetitul pentru scandal al lumii noastre, sunt destule motive sa credem ca 2011, acest prim an al unui deceniu, va ram\u00e2ne legat, \u00een primul r\u00e2nd, de numele lui Lars von Trier, artistul care si-a taiat singur craca de sub picioare. Ce spun eu craca? Ditamai copacul, danezul multipremiat pe Croazeta fiind unul dintre cineastii tinuti cu mare drag \u00een inima presedintelui Gilles Jacob si a festivalului \u00een general, care i-a selectionat mai toate creatiile. Era de ajuns sa citim ca von Trier a terminat un film si stiam ca va fi la Cannes. Nu era nevoie de niciun pariu. Va fi, totusi, iertat, fiul ratacit? Vom trai si vom vedea.
\nBelmondo cu baston<\/strong>
\nRetraind, acum, evenimentele, ele \u00eemi apar si mai greu de plasat \u00eentr-o dreapta ordine umana, dupa ce am asistat la ravagiile pe care le opereaza timpul \u00een fiinta unora dintre cei pe care \u00eei credeam,\u00a0 nu stiu de ce,\u00a0\u00a0 invulnerabili. Am tresarit c\u00e2nd, \u00een sala conferintei de presa, autorul \u201eUltimului tango la Paris\u201c, Bernardo Bertolucci, care urma sa primeasca \u00een seara inaugurala o Palme d’Or onorifica, pentru \u00eentreaga cariera, a fost adus \u00eentr-un scaun cu rotile. Z\u00e2mbitor, totusi, si gata sa glumeasca: \u201eMa \u00eentreb daca nu cumva\u00a0 Cinematecile ar face mai bine sa ma\u00a0 restaureze pe mine, nu filmele mele\u201c. Sau: \u201eCred ca premiul vrea sa \u00eensemne ca toate secventele bune din peliculele mele, puse cap la cap, ar face un film demn de Palme d’Or\u201c. Boala nu-l face sa-si piarda mintile, \u201edaca, p\u00e2na la urma, nu mi le-am pierdut atunci c\u00e2nd chiar credeam ca sunt \u00een pragul nebuniei, dupa esecul \u201eUltimului tango\u201c. Astazi vad ca filmul \u00eembatr\u00e2neste destul de frumos, ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpla cu toate celelalte. De altfel, nu sunt sigur cu vremea tine cu filmele. Se petrece ceva ciudat, bunaoara, cu \u00abLes enfants du paradis\u00bb (\u00abCopiii paradisului\u00bb). Revazut, uneori \u00eel iubesc, alteori nu. Poate ca si realitatea \u00eembatr\u00e2neste\u201c.
\nAm mai simtit o gheara \u00een inima c\u00e2nd, peste c\u00e2teva zile, un alt mare omagiat, Jean-Paul Belmondo, aparea \u00een sala Debussy cu m\u00e2na st\u00e2nga sprijinita \u00een baston, dreapta paralizata, ajutat sa urce pe scena \u00een aplauzele unui public ce nu a \u00eencetat sa-l ovationeze douazeci de minute. Acesta este B\u00e9bel, actorul care st\u00e2rnea gelozia cascadorilor profesionisti, care nu se lasa dublat nici c\u00e2nd trebuia sa survoleze Venetia agatat de un elicopter? Relatiile sale tensionate cu Cannes-ul, dupa ce, \u00een 1974, premiul de interpretare pentru \u201eStavisky\u201c (Alain Resnais) a trecut pe l\u00e2nga el, au \u00eencetat \u00een acest an, c\u00e2nd actorul s-a lasat convins sa primeasca onorurile festivalului. Documentarul lui Vincent Perrot, \u201eBelmondo, itin\u00e9raire…\u201c ni l-au restituit deopotriva pe starul gata sa \u00eemparta pumni z\u00e2mbind zeflemitor, dar si pe actorul Nouvelle Vague. Mi-a fost dor sa-l vad si sa-l aud pe Belmondo \u00een \u201ePierrot le fou\u201c zic\u00e2nd: \u201eDaca nu va place marea, daca nu va place muntele, daca nu va place nici orasul, mai duceti-va si la dracu’\u201c. Sau, \u00eentreb\u00e2nd-o pe Jean Seberg \u00een \u201eA bout de souffle\u201c: \u201eNew York Times are horoscop? Daca nu are, nu-l iau\u201c. Ce vremuri! A fost un timp c\u00e2nd nu toate ziarele se \u00eendeletniceau cu micul comert al iluziei viitorului, cum se \u00eent\u00e2mpla astazi.
\nO selectie \u00eendrazneata<\/strong>
\nDa, Cannes-ul 2011 a \u00eensemnat, poate mai mult ca oric\u00e2nd, si aceste \u00eent\u00e2lniri \u00een care amintirile cinefile s-au strecurat printre avertismente dure: \u201eLa vie n’est pas du cin\u00e9ma\u201c. Dar mai bine sa spunem, pe urmele unui titlu de Jean Giono, \u201esa ne ram\u00e2na bucuria\u201c, pentru ca editia lasata \u00een urma a fost unanim considerata drept una dintre cele mai bune din ultimii ani. Un meniu ideal: doua filme-eveniment, \u201eThe Tree of Life\u201c al mereu enigmaticului Terrence Malick (ce forta, daca nu cumva o fi slabiciune, sa iei Palme d’Or si sa nu te arati!) si \u201eMelancholia\u201c lui Lars von Trier, cosmogonia poetica si, respectiv, apocalipsa; mari cineasti, obisnuiti ai festivalului sau \u201eclienti\u201c (cuv\u00e2nt care nu-i mai supara pe organizatori), \u00een excelenta forma, Nanni Moretti (\u201eHabemus papam\u201c), Almodovar (\u201eLa piel que habito\u201c), Aki Kaurismaki (\u201eLe Havre\u201c), fratii Luc si Jean-Pierre Dardenne (\u201eLe gamin au v\u00e9lo\u201c), Nuri Bilge Ceylan (\u201eA fost odata \u00een Anatolia\u201c), Paolo Sorrentino (\u201eThis Must Be the Place\u201c); tineri aflati la primul lor film: Markus Schleinzer, elev al lui Haneke (\u201eMichael\u201c), australianca Julia Leigh (\u201eSleeping Beauty\u201c); novici \u00een competitia oficiala: Radu Mihaileanu (\u201eLa source des femmes\u201c), Lynne Ramsay (\u201eWe Need to Talk About Kevin\u201c), Maiwenn (\u201ePolisse\u201c); o selectie \u00eendrazneata a tarii gazda: amintitii Maiwenn si Mihaileanu, alt misterios, Alain Cavalier (\u201ePater\u201c), un alt record al aplauzelor, controversatul Bertrand Bonello (\u201eL’Apollonide, Souvenirs de la maison close\u201c). Sa mai amintim doar ca cealalta competitie, \u201eUn certain regard\u201c, \u00een care a concurat si Catalin Mitulescu cu \u201eLoverboy\u201c, s-a deschis cu Gus Van Sant (\u201eRestless\u201c) si s-a \u00eencheiat cu Andrei Zviaghintev (\u201eElena\u201c), venit \u00een ultima clipa. Ne-a fost noua greu sa ne tragem sufletul, dar selectionerilor! Din 1750 de productii primite, au fost retinute 50. Delegatul general Thierry Fr\u00e9maux a dezvaluit o parte din amaraciunile inerente unui selectioner de cursa lunga: \u201eNu tot ceea ce vedeme este excelent, departe de asta, dar au mai existat cel putin alte 50 de filme ce ar fi meritat sa figureze \u00een selectia oficiala. Sunt multe filmele pe care mi-ar fi placut sa le arat, dar noi nu putem face asa ceva. Premiul Goncourt \u00eesi declina preselectiile, \u00een cinema nu ne permitem, ar fragiliza filmele ramase pe dinafara. (…) Sunt multe alte filme \u00eendragite, formidabile, dar nu avem \u00eencotro, trebuie sa alegem si sa renuntam. O selectie nu este altceva dec\u00e2t o suma de convingeri si o serie de ipoteze. Greu de facut, greu de explicat\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Multa vreme am crezut ca la Cannes se traieste ca \u00eentr-o bula. Nu avem mama, nu avem tata, nu avem dec\u00e2t filme. A izbucnit\u00a0 vreun razboi undeva, \u00een lumea asta mare? Au cazut guverne? S-a cutremurat pam\u00e2ntul? Ei si? Noua ne pasa de dramele de pe ecran, cele reale mai pot sa astepte. P\u00e2na a… Cite\u0219te mai mult »Lars von Trier versus DSK si festivalul deasupra tuturor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5782,5442,5783],"class_list":["post-8106","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-afacerea-dsk","tag-cannes-2011","tag-lars-von-trier"],"views":1221,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8106","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8106"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8106\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8106"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8106"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8106"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}