Excelent film de actiune, cu lupte coregrafiate impecabil, desi ocazional neverosimile, avand \u00een vedere statura protagonistei, \u201eHanna\u201c satisface mai ales ca experienta pur senzoriala. Din acest punct de vedere, cele mai reusite nu sunt nici confruntarile fizice sau executiile, nici urmaririle (cele mai multe din ele pe jos, singura urmarire cu masini respectand viteza legala si \u00eencheindu-se cu o parcare efectuata regulamentar). Ci impresioneaza aproape tot restul scenelor \u00een care Hanna (Saoirse Ronan) sau Erik (Eric Bana) doar apar \u2013 fara sa alerge, fara sa lupte, fara sa ucida.<\/p>\n
Ultimii 14 ani, cei doi si i-au petrecut \u00eentr-un soi de hruba \u00eenconjurata de zapezi. \u00cen ceea ce o priveste pe Hanna, asta \u00eenseamna aproape o viata \u00eentreaga. Pentru a-si razbuna mama, e nevoita sa dea banchizele si renii pe asfalt si noxe, \u00een timp ce Erik leapada blana de urs si \u00eenvata din nou cum se poarta un costum.
\nAceste experiente noi sau demult uitate exercita cu atat mai multa fascinatie asupra noastra cu cat nu depasesc limitele paradigmei \u00een care noi \u00eensine traim. De la \u201eHercule la New York\u201c la \u201eCity of Angels\u201c sau la recentul \u201eThor\u201c, asemenea interactiuni improbabile erau prilejuite de incursiunea \u00een lumea noastra a unor eroi veniti din alte timpuri sau din alte dimensiuni. Fiecare dintre acestia descoperea cu stupefactie masinile, electricitatea sau televizorul, iar fiecare din aceste momente \u00een parte fiind exploatat invariabil \u00een cheie umoristica. Hanna nu e semizeu, sfant sau extraterestru; mai mult, e contemporana cu noi. De aceea, stie dinainte ca masina, curentul si televizorul exista, dar o stie din carti. Calatoria ei e una a confruntarii unor definitii cu obiectul pe care ele \u00eel determina.
\nSpectacolul filmului e dat de aceasta acomodare permanenta, de faptul ca, dupa anii de antrenamente si de singuratate, orice nou peisaj si orice noua situatie, indiferent cat de aparent anoste, pentru Hanna reprezinta un adevarat parc de distractii. Adevarata aventura e \u00een traseul ei din Maroc \u00een Spania, iar apoi \u00een Germania. Pentru a se distra, pe sine, dar si pe noi, singurul lucru pe care Hanna trebuie sa \u00eel faca e sa nu stea pe loc.
\nContinut explicit
\nCa \u00een \u201eEssential Killing\u201c al lui Jerzy Skolimowski, protagonistul e eliberat
\n\u00eentr-un mediu strain si ostil. Scopul sau principal (singurul, \u00een cazul personajului interpretat de Vincent Gallo) este supravietuirea. Talentul lui Skolimowski, ca si al lui Wright, e \u00een reconfigurarea realitatii, asa cum o stim noi, potrivit imperativelor situatiei \u00een care eroii se afla. Pe scurt, obiectele sunt \u00eempartite \u00een trei categorii mari si late: resurse de hrana, inamici si aliati.
\nDespre Hanna si Erik stim foarte putine sau nimic, poate de aici provine, cel putin \u00een parte, atractia pe care o exercita. Stim ca trebuie sa supravietuiasca, si asta e mai mult decat de ajuns. Dimpotriva, despre Marissa (Cate Blanchett) stim prea multe. Cand bunica lui Hanna face imprudenta de a o \u00eentreba daca are copii, cu un ochi tinteste si cu celalalt plange. E o supradezvoltare a unui personaj care, \u00een economia filmului, nu ar trebui sa conteze mai mult decat ca simplu adversar al protagonistei. Ar fi ajuns sa stim despre ea ca reprezinta autoritatea si ca sistemul din care face parte urmareste lichidarea fizica a lui Hanna si a tatalui sau. Puseele ei de omenie intereseaza prea putin, cu atat mai mult cu cat, mai degraba decat despre umanitate, filmul lui Wright vorbeste despre lipsa ei. Marissa reuseste astfel performanta sa fie concomitent cel mai detestabil si totusi cel mai umanizat personaj al filmului.
\nCu ajutorul unei mici armate de subalterni, al carei efectiv scade dupa fiecare confruntare cu Hanna si Erik, Marissa reuseste sa stranga din ce \u00een ce mai mult latul \u00een jurul celor doi. Dintre colaboratorii sai, Isaacs (Tom Hollander) ne ofera doua certitudini: sexualitatea incerta si executiile elaborate. Fiecare crima pe care acesta o comite e un spectacol \u00een sine. Isaacs \u00eesi regizeaza cu inventivitate executiile si joaca rolul calaului cu aplomb, savurand fiecare moment si acordand publicului respectul cuvenit, fie ca este vorba de colegii sai ori de noi \u00eensine, cei din sala. Ca un dansator profesionist care nu se uita niciodata la propriile-i picioare, Isaacs nu dezamageste nici macar atunci cand moare: Hanna nu stie ce e mila, asa ca nimeni nu \u00eei scapa, iar printre victimele sale ne numaram si noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"