Dupa 1989, \u00een cultura rom\u00e2neasca apar noi proiecte editoriale de volume dedicate unor mari personalitati, proiecte privite, la \u00eenceput, cu rezerva, chiar cu ironie si suspiciune, semn ca efectele pervertirii comuniste a omagierii personalitatii erau \u00eenca prezente. Cultul comunist al personalitatii, manifestare a obedientei de expresie asiatica, parea ca a compromis actul de gratitudine pe care lumea academica \u00eel datoreaza oamenilor de cultura reprezentativi. \u00censa, mai ales \u00een ultimii zece ani, volumul omagial a redevenit un act de normalitate culturala, o expresie a solidaritatii academice si chiar o referinta bibliografica.
\nDe regula, cei implicati \u00een coordonarea acestor demersuri colective au fost discipolii si\/sau colaboratorii personalitatii careia \u00eei este dedicat volumul, ca semn al recunostintei, admiratiei si consacrarii. \u00cen cei 20 de ani de cultura postcomunista, astfel de constructe au fost dedicate unor istorici, filozofi si literati reprezentativi pentru cultura rom\u00e2neasca, unor contemporani care au supravietuit nationalism-comunismului si care s-au afirmat (\u00eendeosebi) \u00een contextul culturii postcomunsite (vezi istoricii Radu Manolescu, Pompiliu Teodor, Stefan Stefanescu, Nicolae Bocsan, flozofii Gheorghe Vladutescu si Andrei Plesu, istoricii literari Eugen Simion si Nicolae Manolescu).
\nUn astfel de demers, desi este partial subiectiv, fiind o initiativa a discipolilor care \u00eesi consacra mentorul, este totodata si o reusita stiintifica. Avem de-a face, \u00een cele mai multe cazuri, cu un paradox \u201efericit\u201c. Aceasta apreciere este valabila si cu referire la volumul omagial dedicat profesorului Liviu Maior, \u201eCalator prin istorie\u201c. Proiectul editorial consacrat istoricului si diplomatului Liviu Maior este deschis printr-o \u201eTabula gratulatoria\u201c si, mai ales, prin cuv\u00e2ntul-\u00eenainte semnat de coordonatorii volumului \u2013 Ioan Aurel-Pop si Ioan Bolovan (1); acest cuv\u00e2nt-\u00eenainte motiveaza demersul colectiv al celor 53 de istorici rom\u00e2ni si straini, autori de articole si de studii reprezentative (\u00eendeosebi) pentru cercetarile istoricilor modernisti. Demersul despre care discutam este unul omagial si stiintific, autorii textelor fiind, \u00een diverse maniere, legati de personalitatea profesorului Liviu Maior; ei sunt colegii de la universitatile unde Liviu Maior a predat \u00een timpul \u00eendelungatei sale cariere didactice, fosti studenti si doctoranzi, colaboratori statornici care au beneficiat de \u00eendrumarea sau de orizonturile istoriografice deschise de acesta \u00een calitate de istoric, dar si de promotor al unor initiative institutionale care au favorizat dezvoltarea cercetarii istorice (detalii cu trimitere la aceste aspecte se ofera \u00een \u201eBibliografia selectiva a operei Profesorului Liviu Maior\u201c; referinta e realizata de Mihaela Bedecean).
\nVolumul propriu-zis este o antologie densa de studii si articole (contine 644 de pagini) care, \u00een fapt, sunt studii de sinteza, reluari, reformulari ale unor teme care i-au consacrat pe respectivii autori (vezi Keith Hitchins; vezi Sorin Mitu care, \u00een \u201eInventarea natiunii si alteritatea rom\u00e2no-maghiara\u201c, interpreteaza teoriile recente despre statul-natiune, despre caracterul fabricat al acestuia, despre natura identitatii rom\u00e2nilor ardeleni construita \u00een raport cu alteritatea maghiara), articole si studii de caz dezvoltate \u00een jurul unor surse istorice inedite sau mai putin cunoscute (vezi Ovidiu Ghitta, \u201eO relatare a lui Grigore Maior catre comitele Antal K\u00e1rolyi: \u00eent\u00e2lnirea cu Iosif al II-lea\u201c; Barbu Stefanescu, \u201eConvietuirile \u201e\u00eentr-o p\u00e2ine\u201c \u00een Bihor la \u00eenceputul secolului al XVIII-lea\u201c; studiile de caz realizate cu acribie pozitivista, dar din perspectiva microistoriei de catre Marionela Wolf prin \u201eScrisori din Granita Militara Banateana\u201c) sau texte care continua si\/sau reconfirma directii de cercetare. De asemenea, volumul accentueaza abordari stiintifice consacrate \u00een ultimii 20 de ani \u00een domeniul istoriei confesionale si al demografiei istorice (vezi demersurile stiintifice caracteristice pentru Nicolae Bocsan, Ioan Bolovan, Ana Sima, Valeria Sorostineanu, Cornel Padurean).
\n\u201eReceptarea lumii crestine rasaritene de catre rom\u00e2nii din Transilvania \u00een secolele XVII-XVIII\u201c, studiul amplu al istoricului Ioan Aurel-Pop, completeaza informatia istorica, precum si analizele mai recente despre istoriografia medievala si premoderna transilvaneana. Apreciez maniera \u00een care Ioan Aurel-Pop prezinta printr-o naratiune istoriografica agreabil scrisa luciditatea mediilor carturaresti rom\u00e2nesti (\u00eendeosebi mediul din Scheii Brasovului) \u00een relatie cu schimbarile geo-politice radicale care au avut loc \u00een spatiul Europei Orientale \u00een secolele XVII-XVIII. Comunitatea rom\u00e2nilor brasoveni este considerata drept expresie a unei realitati \u00een care multiculturalitatea a fost functionala; scheienii si-au pastrat identitatea confesionala chiar daca se aflau la periferia cetatii din care a pornit Reforma \u00een Transilvania; \u00een acel context istoric ei si-au conservat statutul de legatura constanta \u00eentre Vestul care se moderniza accelerat si Estul transformat \u00een spatiu al confruntarii si al regresiei; cronistica transilvana masoara, analizeaza si explica dificultatea vremurilor, depasind nivelul \u00eenregistrarii evenimentelor locale, transform\u00e2ndu-se \u00eentr-un loc al reflectiei asupra istoriei (a se vedea, \u00een acest sens, at\u00e2t pentru specialisti, c\u00e2t si pentru \u201eistoriofili\u201c, felul \u00een care cercetatoarea Edit Szegedi a prezentat \u00eentr-o carte pe nedrept ignorata \u00een discursul istoriografic recent \u2013 \u201eTraditie si inovatie \u00een istoriografia saseasca \u00eentre Baroc si Iluminism\u201c, Cartea Cartii de Stiinta, Cluj, editia a doua, 2007 -, interactiunile culturale petrecute \u00eentre cronistica saseasca si cea rom\u00e2neasca pe acest segment de realitate istorica).
\nDupa studiul amintit urmeaza demersurile modernistilor, oferta istoriografica fiind interesanta, complementara si, nu de putine ori, diferentiata ca interpretare a evenimentelor referentiale ale secolului al XIX-lea. 53 de istorici, cercetatori pozitivisti, istorici ai proceselor demografice, istorici ai ideilor si ai culturii politice (vezi Ovidiu Pecican cu \u201ePreocupari de filosofie politica \u00een Moldova \u00eenceputului sec. al XVIII-lea\u201c), traditionalisti, dar si temperat-iconoclasti, istorici rom\u00e2ni si cercetatori straini care au exersat teme de istorie a Rom\u00e2niei (vezi Keith Hitchins, Paul E. Michelson, Marionela si Josef Wolf), academicieni (vezi Dan Berindei, Florin Constantiniu, Nicolae Edroiu, Ioan-Aurel Pop, Stefan Stefanescu), dar si tineri universitari si cercetatori (vezi Ion C\u00eerja, Ana Sima, Ela Cosma) au contribuit la exemplaritatea stiintifica a volumului \u201eCalator prin istorie\u201c.
\nDupa prima sectiune a cartii, care, prin 5 articole si studii, ilustreaza teme reprezentative pentru istoria Principatelor Dunarene, Transilvaniei si Banatului \u00een pragul modernitatii, a doua sectiune, \u201eStructuri si evolutii economice-demografice (sec. XVIII-XX)\u201c, propune contributiile stiintifice ale scolii de demografie istorica de la Cluj; s-au impus, \u00een mod special, studiul sotilor Sorina si Ioan Bolovan, dar si o lucrare de referinta pentru evolutiile demografice din domeniile nobiliare din Tara Fagarasului, spatiu confruntat cu destramarea particularitatilor sale (implicit institutionale), fenomen evident dupa integrarea Transilvaniei \u00een Imperiul Habsburgic \u2013 vezi Sarlota Solcan, \u201eSf\u00e2rsit de secol XVII pe un domeniu nobiliar. Situatia demo-economica din satele Opra C\u00e2rtisoara, Streza C\u00e2rtisoara, Arpasu de Jos, Arpasu de Sus, Noul Rom\u00e2n si Recea \u00een anii 1691-1694\u201c.
\n\u00cen sectiunea tematica dedicata revolutiei pasoptiste (\u201eRevolutia de la 1848: Istorie si istoriografie\u201c), \u00een opinia mea, se remarca studiul Elei Cosma, \u201eTrei natiuni, trei revolutii \u00een Transilvania la 1848\u201c. Sunt prezente, \u00een acest material, c\u00e2teva abordari interesante si originale, \u00een contextul \u00een care Revolutia pasoptista este (\u00eenca) una dintre temele clasice (si aparent consumate) ale istoriografiei rom\u00e2nesti; apreciez, \u00een special, discursul modern despre epoca \u00een care sistemul constitutional era agonic (a supravietuit o vreme sprijinindu-se pe cel oficial, specific administratiei imperiale), si \u00een care apoi acelasi sistem a fost regretat (pentru autonomisti, apoi unionisti, aceasta era un argument istoric si politic), iar ideea natiunii-stat a devenit, \u00een Europa Centrala, un proiect \u00een care se investeau toate resursele si demersurile politice si culturale ale elitelor nationale; cercetatoarea pledeaza, precum Pompiliu Teodor la \u00eenceputul primului deceniu postcomunist, pentru depasirea interpretarii monoetnice, interpretare oarecum fireasca \u00een perioada postpasoptista, dar nefireasca astazi, prin abordarile traditionalist-partizane ale istoriografiilor nationale (vezi consideratiile autoarei cu referire al maniera \u00een care istoriografiile maghiara si rom\u00e2na au manipulat termenii de \u201erevolutie\u201c si \u201econtrarevolutie\u201c). Ela Cosma propune si o alta cronologie (dec\u00e2t cea consacrata de teoriile traditionaliste) cu referire la desfasurarea evenimentelor politice si militare \u00een spatiul transilvan si banatean \u00eentre 1848-1849; \u00een aceasta din urma abordare, cel putin interesanta este considerarea ultimelor zece luni de revolutie drept \u201efaza razboiului civil\u201c (octombrie 1948-august 1849). Astfel, Ela Cosma continua abordarea paradigmatica deschisa prin demersul stiintific al lui Liviu Maior (vezi \u201e1848-1849. Rom\u00e2ni si unguri \u00een revolutie\u201c, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1998). Paul E. Michelson este prezent \u00een antologie printr-un studiu monografic. Concret, acesta analizeaza contextul biografic si istoric (implicit politic) \u00een care s-a format si impus \u00een cadrul istoriografiei rom\u00e2nesti transilvanene militante istoricul Silviu Dragomir, cunoscut \u00eendeobste ca autor al clasicei monografii despre Avram Iancu. \u00cen domeniul recuperarilor specifice istoriografiei postcomuniste se situeaza lucrarea lui Iacob M\u00e2rza, \u201eL’ Historiographie r\u00e9cup\u00e9r\u00e9e apr\u00e8s la chute du mur: le pr\u00eatre gr\u00e9co-catholique et historien Zenovie P\u00e2clisanu (1886- 1957)\u201c, studiu care prezinta o personalitate emblematica pentru angajamentul national si anticomunist al elitei greco-catolice din Transilvania; demersul este un act firesc \u00een contextul afirmarii finalitatilor stiintifice, dar si militante ale scolii istoriografice albaiulene, care s-a implicat \u00een studierea zonelor istorice problematice si de aceea abandonate de istoriografia perioadei comuniste.
\nSectiunea \u201eBiserica si Societate\u201c debuteaza cu articolul lui Nicolae Bocsan despre natura lucrativa a mitropolitului Andrei Saguna \u00een relatie cu un problemele comunitatii ortodoxe rom\u00e2nesti din Transilvania. Articolul \u201eAndrei Saguna si protopopiatul ortodox al Bistritei\u201c este doar o secventa semnificativa din demersul stiintific programatic desfasurat \u00een scoala istoriografica clujeana, sub coordonarea Profesorului Nicolae Bocsan, \u00een ultimii 20 de ani. Ambitiosul proiect de istorie confesionala presupune nu numai teoretizarile care subliniaza importanta acesteia \u00een cadrul istoriei rom\u00e2nilor transilvaneni (de la istoria politica la cea cotidiana), dar si o reevalure sistematica a surselor documentare editate, aflarea si publicarea altor izvoare narative, utilizarea lor \u00een maniera \u00een care acestea sa faca accesibila istoria institutionala a bisericilor rom\u00e2nesti, rolului acestor biserici \u00een evolutia si afirmarea comunitatii. Inventarierea, editarea si analizarea critica a acestor documente presupune studiul de caz, precum si abordarea sintetica. Despre rolul bisericilor rom\u00e2nesti din Transilvania si Banat (greco-catolica si ortodoxa), care, alaturi de alte institutii traditionale, au contribuit la progresul social si afirmarea identitara a comunitatilor rom\u00e2nesti \u00een secolul XIX si p\u00e2na la \u00eenceputul Primului Razboi Mondial scrie si Valeria Sorostineanu \u00een \u201eSatul rom\u00e2nesc si cele doua biserici rom\u00e2nesti din Transilvania \u00eentre 1898-1916\u201c.
\n\u00cen sectiunea \u201eConstiinta si actiune politico-nationala\u201c se impune studiul sintetic al sotilor Sorina Paula Bolovan si Ioan Bolovan, \u201ePolitica si demografie \u00een miscarea de emancipare nationala a rom\u00e2nilor din Transilvania \u00een epoca moderna\u201c. Substanta sintezei consta \u00een prezentarea argumentului preponderentei etnice a rom\u00e2nilor \u00een Transilvania, realitate atestata de documentele oficiale ale epocii (vezi, mai ales, urbariile, conscriptiile, sematismele, registrele parohiale etc) \u00een discursul politic rom\u00e2nesc al elitei rom\u00e2nesti ardelene (cu \u00eencepere din secolul XVIII si p\u00e2na \u00een preajma izbucnirii Primului Razboi Mondial).
\nO sectiune mai larga este dedicata istoriei elitelor si istoriei ideilor politice (vezi \u201eElite si ideologii\u201c). Sinteza istoricului american Keith Hitchins \u2013 \u201eRomanian Intellectuals Confront Europe\u201c \u2013 poate cea mai echilibrata analiza moderna cu referire la istoria rom\u00e2nilor, dilemele modernizarii rom\u00e2nesti si ale metamorfozelor elitei rom\u00e2nesti (fenomen ce a presupus depasirea stadiului de intelighentie odata cu modernizarea postpasoptista; mai t\u00e2rziu, dupa reconfigurarile presupuse de realizarea statului national unitar, elita interbelica \u2013 mimetica si angajata \u2013 cunoaste radicalismele politice specifice perioadei) au presupus reluarea teoriilor afirmate prin studii anterioare (vezi Keith Hitchins, \u201eThe Romanians 1774-1866\u201c, Oxford University Press, 1996). O lucrare interdisciplinara, caci ofera o analiza complexa cu referire la sursele si specificitatile ideologiei taraniste, realizeaza Doru Radosav \u00een \u201eO tema a \u201emarii dezbateri\u201c din Rom\u00e2nia (sec. XIX-XX). Taranismul\u201c; studiul, cu certitudine, poate fi considerat drept referinta bibliografica.
\nEfortul editorilor de a realiza un construct relativ unitar, desi perspectivele metodologice si de interpretare istoriografica sunt uneori divergente (vezi, concret, articolele si studiile cu referire la momentul revolutionar pasoptist, la aderarea diferentiata, chiar uneori problematica, a elitelor ardelene la proiectul statului national unitar) a fost, cred, considerabil. Probabil, pentru a realiza echilibrul si coerenta interioara a discursului stiintific al volumului, sectiunile acestuia au fost constituite \u00een functie de cronologia istorica, precum si \u00een relatie cu problematicile istoriei rom\u00e2nesti. Aceasta conexiune este, \u00een opinia mea, fericit construita \u00een structura \u201eDe la razboi spre unitatea national-statala\u201c. Aici, apreciez pentru viziunea moderna si pentru depasirea explicatiei istoriografice traditionale si uniforme\/uniformizatoare \u2013 interpretare care \u00eenca ignora diferentele, discontinuitatile, discordantele mai mult sau mai putin categorice existente \u00een optiunile politice ale elitelor transilvanene, paradoxurile perceperii constructiilor politice reale sau imaginate, suprapunerile de discurs si reprezentari din optiunea elitara, precum si din mentalul colectiv \u2013 \u201eImaginea \u00cemparatului Carol I (IV) al Austro-Ungariei printre rom\u00e2nii din Transilvania (1916-1918)\u201c, studiul t\u00e2narului istoric Ion C\u00e2rje, care \u00eei vede pe rom\u00e2nii ardeleni oscil\u00e2nd, \u00een timpul primului conflict mondial, \u00een perioada neutralitatii statului rom\u00e2n, \u00eentre loialismul traditional fata de coroana habsburgica si dorinta de realizare a statului-natiune. Alin Ciupala, prin \u201eTransilvania si Basarabia \u00een 1918. Imaginea unei diferente\u201c, construieste un studiu comparativ, subiectii fiind elitele rom\u00e2nesti din cele doua provincii si caracterul implicarii lor \u00een promovarea proiectului politic al statului national unitar. Daca elita rom\u00e2neasca ardeleana, o structura numeroasa si angajata \u00een procesul emanciparii politice si nationale, era o elita matura si moderna, care pregatea opinia publica internationala pentru acceptarea proiectului rom\u00e2nesc, elita basarabeana slavizata si oportunista, inerta, a acceptat un act politic care a fost mai mult un efect al istoriei, un rod al conjuncturii internationale, dec\u00e2t urmarea unor demersuri insistente. Fara a idealiza elitele transilvanene, de multe ori atinse de superficialitate, dominate de optiuni si strategii secundare, responsabile de ratari istorice, Alin Ciupala evalueaza cu obiectivitate diferenta care nu a afectat, p\u00e2na la urma urmei, viziunile politice de ansamblu; istoria determina, ea creeaza oportunitatile; \u00een acest context, dincolo de diferentele si prioritatile de grup, s-a impus proiectul politic. Ca interpretare, cele doua studii sunt complementare.
\nSectiunea \u201eActori si initiative \u00een relatiile internationale din epoca moderna si contemporana\u201c prezinta c\u00e2teva studii de caz, dar mai ales doua studii eseistice remarcabile prin abordarea interdisciplinara. Desi am fost obisnuiti, \u00een istoriografia problemei (vezi istoria relatiilor internationale), cu analize pozitiviste si sterile, Vasile Puscas si Gheorghe Cliveti au inclus \u00een lucrarile lor elemente de istoria istoriografiei, filosofie a istoriei, filosofie politica (vezi \u201eIstorie contemporana si contemporaneitate\u201c, respectiv \u201eTema natiunii \u00een studiul relatiilor internationale\u201c).
\nEvaluarea mea oarecum rezumativa, subiectiva si tributara standardelor recenziei de specialitate a \u00eencercat sa sublinieze doar aspectele mai pregnante, contributiile substantiale la demersul istoriografic, neamintind alte si numeroase demersuri stiintifice notabile, cuprinse \u00een volumul dedicat lui Liviu Maior. Desigur, am remarcat si c\u00e2teva puncte sensibile, doar c\u00e2teva materiale a caror superficialitate se datoreaza ignorarii cercetarilor stiintifice anterioare si a metodologiei interdisciplinare. Astfel, nu se asigura continuitatea investigatiei, evolutia fireasca a acesteia, recunoasterea unor acumulari de informatie si de abordari istoriografice, a unor succese ale discursului istoriografic postcomunist care \u00eembina acribia documentatiei de traditie pozitivista cu perspectivele Noii Istorii. Aceste pozitii sunt marginale si nu afecteaza valoarea categorica a unui proiect editorial de exceptie, care merita o circulatie mai larga \u00een mediile specialistilor, dar si \u00een cele ale iubitorilor de istorie.<\/p>\n
<\/p>\n
NOTE:<\/strong> Dupa 1989, \u00een cultura rom\u00e2neasca apar noi proiecte editoriale de volume dedicate unor mari personalitati, proiecte privite, la \u00eenceput, cu rezerva, chiar cu ironie si suspiciune, semn ca efectele pervertirii comuniste a omagierii personalitatii erau \u00eenca prezente. Cultul comunist al personalitatii, manifestare a obedientei de expresie asiatica, parea ca a compromis actul de gratitudine pe… Cite\u0219te mai mult »Comunitatea istoricilor, o Civitas<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5777,5778],"class_list":["post-8095","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cultul-personalitatii","tag-volum-omagial"],"views":1335,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8095","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8095"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8095\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8095"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8095"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8095"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n(1) \u201eCalator prin istorie. Omagiu profesorului Liviu Maior la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 70 de ani\u201c, Academia Rom\u00e2na si Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2010, 644 p.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"