{"id":8089,"date":"2011-06-16T14:17:26","date_gmt":"2011-06-16T12:17:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8089"},"modified":"2011-06-16T14:17:44","modified_gmt":"2011-06-16T12:17:44","slug":"tue-paese-non-esiste-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tue-paese-non-esiste-i\/","title":{"rendered":"Tue paese non esiste (I)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ma uitam la turistul care afisa mesajul din titlu pe tricoul sau. Nu stiu daca o facea cu ostentatie sau nu, \u00eentr-un vaporetto care se t\u00e2ra lenes pe Canal Grande exact atunci c\u00e2nd la Venetia se deschidea cea de a 54-a editie a Bienalei de arta pentru care curatorul general, elvetianca Bice Curiger, alesese drept titlu ILLUMInations. Se poarta jocurile de cuvinte, nu doar \u00een titluri de expozitii, formatii de muzica pop, rock sau rap, nume de programe europene de finantare si de institutii publice; moda pare sa contagieze o societate \u00eentreaga, duc\u00e2nd la limita acceptarii orice inventie lingvistica, de dragul unei aplaudabile \u201ecreativitati\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong><\/strong><\/em>Conteaza majusculele si minusculele, cifrele care se citesc, \u00een diverse limbi, \u00een diferite feluri si care pot \u00eenlocui cuvintele, semnele de tot felul, simbolurile si spatiile albe&#8230; Asadar, Curiger a dorit sa provoace comunitatea mondiala a artistilor, din ce \u00een ce mai mondializa(n)ta, sa reflecteze asupra rolului natiunilor \u00eentr-o epoca \u00een care, \u00een sfera artei, Bienala de la Venetia a ramas ultima frontiera a lumii care era (este, \u00eenca?) \u00eempartita \u00een natiuni \u2013 state. Desigur, si expozitiile universale continua traditia pavilioanelor nationale (a se vedea ultima \u2013 si, evident, cea mai grandioasa \u2013 dintre editii, cea de la Shanghai, din 2010), dar, pentru cele de arta, nu mai exista pavilioane care sa reprezinte state (adica, \u00een ultima instanta, guvernele unor natiuni \u2013 \u00een sens civic si politic, nu etnic), artistii fiind, mai degraba, reprezentanti ai lor \u00eensisi, ai unor comunitati mai mult sau mai putin locale, transgenice sau transculturale ori ai unor galeristi (la r\u00e2ndul lor stabiliti cu sedii \u00een tot felul de tari, cu cetatenie trecuta sub tacere \u2013 pentru ca este irelevanta \u2013 si cu nationalitate incerta si uneori chiar neasumata). La Biennale a ramas asemenea orasului care o gazduieste: m\u00e2ndra de propria traditie, adaug\u00e2nd, peste ziduri, straturi noi de tencuiala, dar fara sa renunte la ceea ce o defineste esential, accept\u00e2nd tehnologiile de ultima ora, dar integr\u00e2ndu-le \u00eentre zidurile paraginite ale fostului Arsenale sau \u00een pavilioanele nationale care \u00een Giardini par sa fie \u00eenca m\u00e2ng\u00e2iate de umbrele lui Mann si Visconti (chiar daca Expozitia de Arta nu s-a \u00eentins \u00eenca si pe Lido, multumindu-se cu acapararea parca a nenumaratelor si mereu surprinzatoarelor palazzi dintre Castello si Santa Croce) ori de cea a lui Brenno del Giudice, autorul (venetian!) al proiectului \u00een care este \u00eenglobat si Pavilionul Rom\u00e2niei alaturi de cele (acum) ale Poloniei, Serbiei, Egiptului si Venetiei \u00eensesi. \u00cen mare, de multi ani, Expozitia Internationala de Arta este \u00eempartita \u00een doua, sa le spunem, sectiuni: cea a pavilioanelor nationale si cea a artistilor selectionati de curatorul general si, \u00een unele cazuri, de alti curatori.<br \/>\nEste interesant ca, \u00een pavilionul \u201ecentral\u201c, unde selectia operelor a fost facuta de Bice Curiger \u00eensasi, \u00een dreptul numelui fiecarui artist apare doar anul si locul nasterii (dupa caz, al mortii) si localitatea\/localitatile unde artistul lucreaza\/a lucrat. Nu avem de unde sti, din simpla citire a etichetelor, daca respectivii artisti sunt sau erau italieni sau elvetieni, iranieni sau indieni, chinezi sau spanioli, nici dupa cetatenie, nici dupa etnie. Pare ca singurul lucru care conteaza este locul unde artistul s-a nascut si cel \u00een care a creat. Bun, veti spune, dar cum ram\u00e2ne cu m\u00e2ndria nationala? De ce nu se scrie ca Br\u00e2ncusi era rom\u00e2n (este doar un exemplu; Br\u00e2ncusi nu a fost expus, la aceasta editie a Bienalei, \u00een schimb, Tintoretto, da)? Raspunsul este simplu. Pentru un ipotetic vizitator mondializat al Bienalei, faptul ca Br\u00e2ncusi era rom\u00e2n, iar Tintoretto italian nu are nici o relevanta. Ei sunt, oricum, asimilati artei universale, lumii \u00eentregi. Faptul ca Br\u00e2ncusi era rom\u00e2n este important pentru rom\u00e2ni, tot asa cum pentru francezi este important ca el a trait \u00een Franta. Pentru japonezi, \u00een schimb, Br\u00e2ncusi a fost doar un european, si nu unul oarecare, ci acela care i-a fost maestru lui Noguchi Isamu (ca sa respectam traditia japoneza, de scriere, mai \u00eent\u00e2i, a numelui si apoi a prenumelui). Si, pentru ca a venit vorba despre acest mod de a-i numi pe oameni, mai \u00eent\u00e2i cu numele si apoi cu prenumele (total aberant pentru neolatinofoni, din moment ce prenumele trebuie sa fie \u00een fata numelui), sa aducem \u00een discutie si cazul recent sarbatoritului Kor\u00f6si Csoma S\u00e1ndor (care, probabil, nu ar fi avut parte de onoruri ministeriale, daca ministrul culturii \u00eensusi nu ar fi fost secui), acel unanim recunoscut parinte al tibetologiei, care este \u201erevendicat\u201c de Ungaria pentru ca a fost secui si de Rom\u00e2nia pentru ca s-a nascut la Chiurus (sat care, astazi, face parte din orasul Covasna). Pentru ca a fost un mare \u00eenvatat ni se pare normal sa ne m\u00e2ndrim cu el toti: rom\u00e2ni, unguri sau secui. Ar trebui sa nu uitam, \u00eensa, ca poate si tibetanii \u00eel considera oarecum \u201ede-ai lor\u201c si poate si japonezii, din moment ce a fost canonizat la Tokio \u00een 1933, ca bodhisattva.<br \/>\nCosmopolita Bice Curiger (nu doar pentru ca elvetianca fiind, vorbeste, evident, fluent, germana, engleza si franceza) nu a dorit, \u00eensa, sub nici un chip sa ne (i)lumineze asupra intentiilor sale, las\u00e2ndu-ne sa ne batem capul cu problemele nationale, asa cum ele sunt resimtite de artistii contemporani si de majoritatea celor care prizeaza arta de astazi (fie ca \u00eenteleg din ea, ceva sau nu). De altfel, Curiger a \u00eencercat sa spuna ca arta de valoare nu are nici v\u00e2rsta \u2013 soc\u00e2nd prin afirmatia ca Tintoretto era si el un artist conceptualist, \u201evorbind\u201c asadar idiomul universal aproape al artei contemporane de astazi \u2013 si nici tara. Ea apartine, pur si simplu, unei umanitati universale si eterne. Nu stiu daca Bice Curiger a avut \u00een vedere generoasele principii ale Iluminismului, dar \u00eemi place sa cred ca asa au stat lucrurile. Privirea serena asupra artei contemporane este una dificil de obtinut pentru ca, \u00een fapt, nu este o privire asupra artei, ci asupra lumii \u00eensesi. Or, lumea contemporana numai linistita nu este. Dincolo de carnavalismul de care \u00eensasi curatoarea expozitiei r\u00e2de (dar pe care \u00eel accepta ca pe un dat al oricarei mari manifestari artistice contemporane ce include pelerinajul snob al colectionarilor, galeristilor, estetilor, bogatilor si \u00eembogatitilor), Bienala din 2011, inspirata de privirea lucida a lui Curiger, este una a \u00eendraznelii, a curajului si a libertatii asumate drept conditie fundamentala a omului.<br \/>\nCe legatura au toate astea cu muzeele de azi? Putintica rabdare, p\u00e2na saptam\u00e2na viitoare!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ma uitam la turistul care afisa mesajul din titlu pe tricoul sau. Nu stiu daca o facea cu ostentatie sau nu, \u00eentr-un vaporetto care se t\u00e2ra lenes pe Canal Grande exact atunci c\u00e2nd la Venetia se deschidea cea de a 54-a editie a Bienalei de arta pentru care curatorul general, elvetianca Bice Curiger, alesese drept&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tue-paese-non-esiste-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tue paese non esiste (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5767,5766,5768],"class_list":["post-8089","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-artisti-din-lume","tag-bienala-de-arta-venetia","tag-comunitatea-artistilor"],"views":1274,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8089","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8089"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8089\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8089"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8089"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8089"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}