{"id":8082,"date":"2011-06-16T13:58:58","date_gmt":"2011-06-16T11:58:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8082"},"modified":"2014-06-10T10:34:15","modified_gmt":"2014-06-10T08:34:15","slug":"%e2%80%9efara-mituri-am-disparea-in-anonimatul-inert-al-serialelor-televizate%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9efara-mituri-am-disparea-in-anonimatul-inert-al-serialelor-televizate%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eFara mituri, am disparea in anonimatul inert al serialelor televizate\u201c"},"content":{"rendered":"

Serge Fauchereau in dialog cu Angela Martin<\/strong><\/p>\n

La prima intalnire, s-ar putea sa te simti stanjenit: cand incepi sa vorbesti cu Serge Fauchereau esti deja impovarat\u00a0 de aperceptia unei opere critice\u00a0 masive, de biografia unui explorator\u00a0 de\u00a0 vaste spatii culturale si a unui redutabil comparatist. Dincolo de toate, insa, si inainte chiar de a i te adresa, te intimideaza modestia cu care se lasa abordat. E suficient sa iti amintesti in gand cateva titluri, ca sa-ti inchipui\u00a0 urzeala de informatii, de relatii personale si institutionale care a crescut odata cu opera sa \u2013 universitati, academii, organisme internationale, galerii, saloane, muzee, biblioteci, edituri, librarii, redactii \u2013,\u00a0\u00a0 in tari din Europa si de pe alte continente. Intelegi atunci numaidecat\u00a0\u00a0 ca o conversatie cu el, pe orice subiect in materie de cultura si arta,\u00a0 poate lua oricand o turnura neasteptata.
\nSerge Fauchereau se considera \u201eun spirit fundamental european\u201c. Si confirma aceasta convingere proprie prin intreaga sa activitate de profesor, istoric si critic de arta, scriitor.
\nA predat literatura americana la New York University, apoi la\u00a0 University of Texas din Austin. A fost, de asemenea, profesor la Institutul de Inalte Studii de Arta Plastica la Paris (1988).\u00a0 Este notabila\u00a0 colaborarea sa la numeroase reviste de specialitate din Europa si din cele doua Americi, printre ele, cu deosebire la \u201eQuinzaine litt\u00e9raire\u201c,\u00a0 \u201eLettres nouvelles\u201c, \u201eCritique\u201c din Franta. A lucrat la Centre national d’art et de culture Georges Pompidou (1976-1987) , fiind comisarul unor expozitii memorabile: Paris-New York, Paris-Berlin, Paris-Moscova, dar si la Pallazzo Grassi la Venetia, Museo Nacional Centro de Arte Reina Sof\u00eda la Madrid, la Museo de Arte Moderno din Mexic etc., etc. A fost membru al Comisiei Europene de Arta\u00a0 la Bruxelles. Atasat de cateva decenii de cultura noastra, a invatat romaneste pentru a-l intelege in profunzime pe Tristan Tzara. Il citeste apoi pe Blaga pentru a patrunde originile si filosofia artei lui Brancusi. Traduce poezie din Tzara si din Blaga. Este fascinat deopotriva de Blaga si de Brancusi. Scrie o carte despre sculptor, \u201eSur les pas de Brancusi\u201c, publicata in 1994 la Paris,\u00a0 iar in 1999, in traducere romaneasca, la Bucuresti.\u00a0 Ii descopera pe George Enescu, pe Dimitrie Cantemir. Nici nu se putea altfel: Fauchereau este mereu in cautare de spirite cu \u201egandire universala\u201c. Ultima carte i-a aparut la Paris anul trecut : \u201eAvangarde ale secolului XX. Arte & literatura,1905-1930\u201c. Contine, fireste, si pagini despre avangarda noastra. Cartea este recomandata pe coperta de Maurice Nadeau, care o considera \u201eo lucrare monumentala despre avangarda literara si artistica\u201c. John Ashbery, prezent si el, spune ca este \u201eun compendiu incredibil de bogat si de instructiv care se citeste ca o expeditie in tari prost explorate\u201c. Cu toate ca domeniul de predilectie al lui Serge Fauchereau este avangarda, criticul\u00a0 se considera \u201efundamental clasic\u201c.
\nIntrebarile pe care i le adresez tin sa respecte liniile acestui profil. (Angela Martin)<\/p>\n

 <\/p>\n

A.M. : Domnule Serge Fauchereau, exista o preistorie a notorietatii dumneavoastra care sa o preceada pe cea dobandita incepand din 1967,\u00a0 odata cu\u00a0 integrarea dumneavoastra\u00a0 in echipa de la\u00a0\u00a0 Quinzaine litt\u00e9raire? Aveati pe atunci 28 de ani\u2026<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F. : <\/strong>M-am nascut intr-o familie foarte modesta, in care nu facuse nimeni studii; asadar, nu ma impresioneaza notorietatea. Este un concept foarte variabil, foarte discutabil : cum? de ce? pe langa cine?…\u00a0 Un te miri cine, mucalit\u00a0 ori\u00a0 fotbalist, e mai cunoscut decat un premiu Nobel, chiar si in tara lui. Sa zicem ca, inainte de aparitia primei mele carti, \u201eLecture de la po\u00e9sie am\u00e9ricaine\u201c, tradusa in mai multe limbi,\u00a0 printre care\u00a0 si romana, publicasem articole, adesea destul de lungi. Totul a inceput in 1961. Locuind pe atunci intr-un orasel dintr-o indepartata provincie franceza, ii trimisesem, in marea-mi naivitate, lui Roland Barthes, pentru revista \u201eCritique\u201c, vreo zece pagini despre scriitorul american Cummings. Nu stiam ca Barthes era deja celebru in lumea cercetarii literare si nici despre Cummings ca avea reputatia de a fi aproape incomprehensibil. Mi s-a raspuns, trimitandu-mi-se spalturile,
\nsa-mi corectez textul de urgenta pentru urmatorul numar al revistei, care a aparut, intr-adevar, doua saptamani mai tarziu. A doua surpriza a fost sa primesc chiar dupa aceasta aparitie o scrisoare de la Maurice Nadeau, care imi oferea o colaborare la revista sa, \u201eLettres Nouvelles\u201c. Mai tarziu, cand a creat \u201eQuinzaine litt\u00e9raire\u201c, Nadeau mi-a dat\u00a0 nr. 1 si am\u00a0 publicat in aceasta gazeta incepand cu nr.2.<\/p>\n

A.M.: Amintindu-i rand pe rand pe remarcabilii dumneavoastra colegi si colaboratori, spuneati, toamna trecuta, intr-un interviu prin care marcati aparitia num\u00e3rului 1 000 al acestei prestigioase publicatii, ca \u2013\u00a0 va citez intocmai \u2013\u00a0 \u201ela\u00a0 \u00abQuinzaine\u00bb am\u00a0 invatat sa fiu comparatist\u201c. Ati putea sa-mi relatati cum anume ati invatat ? Si de la cine ?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong>Cred ca faptul insusi de a cunoaste mai multe culturi te obliga la comparatii. Nascut in Franta, mi-am petrecut prima copilarie in Maroc. Pe urma, adolescenta mi-a fost marcata, in mod firesc, de colegiul american. Pe urma, studii de germana\u2026 Chiar de la primele texte, m-am apucat sa compar : pe W.C. Williams si Ponge, Wallace Stevens si pictura cubista\u2026 Curiozitatea m-a ghidat mereu. Imi place sa compar, sa apropii pentru ca mi se pare inacceptabil sa nu fii interesat de alte tari, alte culturi, alti muzicieni, alti scriitori, pictori, cineasti\u2026<\/p>\n

A.M.: Ii lasa actualitatea literara si artistica suficient ragaz criticului pentru ca el sa-si poata adapta judicios, de fiecare data, abordarea, sa-si exerseze deplin\u00a0 capacitatile si abilitatile comparatistice in analiza sa?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong>Sa urmaresti actualitatea este un excelent exercitiu, o buna ucenicie, cu conditia sa stii ca n-ai loc de-ntors. Intr-un anume fel \u2013 dar numai intr-un anume fel \u2013 e mai usor sa vorbesti peste ani, ca istoric. Cand se impart cartile,\u00a0 e riscant sa\u00a0 incerci sa prevezi cine va castiga, caci imparteala depinde de hazard. Odata terminata partida, evident ca e usor sa spui cine a castigat \u2013\u00a0 dar cum de a reusit, ramane de analizat si de comparat cu alte jocuri. Am lucrat,\u00a0 intr-adevar, cam peste tot in Europa, la fel, in Asia si in cele doua Americi. Inveti mult venind in contact\u00a0 cu alte culturi. Europa trebuie aparata impotriva ei insesi,\u00a0 impotriva certurilor si geloziilor ei, impotriva vointei de hegemonie a cutarei ori cutarei tari. Trebuie sa ne aparam impotriva culturilor care se bazeaza pe puterea economica (Statele Unite, China) sau pe religii intolerante. Ameliorarea va veni dintr-o mai buna cunoastere reciproca, dintr-un respect reciproc \u2013 fosta Jugoslavie, Turcia, inclusiv Elvetia egoista.<\/p>\n

A. M.: Exista\u00a0 vreun pericol ca, in ciuda propagandei intense \u2013 sau poate si din cauza ei \u2013,\u00a0\u00a0 viitorul cetatean al lumii,\u00a0 format in spiritul si litera mondializarii, sa ne devina candva tot atat de\u00a0 strain precum a reusit s\u00e3 ne fie noua, est-europenilor, traitori in comunismul totalitarist, \u201eomul nou\u201c?<\/em><\/strong><\/p>\n

S. F.:<\/strong> Educatia este cheia comunicarii, a intelegerii, a schimbului intre tari, asa cum este si in interiorul unei tari. Un schimb veritabil functioneaza in ambele sensuri (pe cata vreme schimbul comercial, astazi, este o tentativa de dominare, de impunere in raport cu celalalt). Pictura franceza l-a nutrit pe Pallady, dar vedeti cat de mult a primit arta franceza de la Brancusi ! Muzica americana ne-a dat jazzul, dar ce ar fi muzica americana fara Edgar Var\u00e8se si fara Stravinsky?
\nLa nivelul cel mai pragmatic, educatia este solutia pentru un mare numar de probleme cotidiene. Astazi, de exemplu, nu cred ca tiganii, romii refuza educatia, ci, mai curand, ca nici noi, nici voi nu am facut efortul necesar pentru a-i convinge de avantajele educatiei \u2013 fara a renunta la aspectele pozitive ale culturii lor, precum muzica. Niste romi educati nu ar mai fi asa o problema in Romania, in Bulgaria, in Franta sau aiurea. Bretonii sau napolitanii au puternice caracteristici identitare fara a pune probleme de insertie sociala. In fapt, este vorba de o clasa sociala\u00a0 prost acceptata. Populatia de culoare\u00a0 este, nu-i asa, lenesa, lipsita de inteligenta, de igiena, este galagioasa, uneori hoata, periculoasa etc., etc. Iertati-mi ironia groasa. Dar eu locuiesc in sudul Parisului, unde negrii, desi in numar mare, nu sunt nici mai mult nici mai putin periculosi decat albii: ei au de lucru, sunt la fel de curati ca dumneavoastra si ca mine, iar copiii lor merg la scoala. Caci aceasta este solutia: munca, scoala. Si va asigur\u00a0 ca sunt la fel de politicosi si de serviabili ca toti ceilalti, in metrou sau in magazine.<\/p>\n

A.M.: Credeti ca noile generatii, cele crescute in spiritul consumerismului, vor mai avea rabdarea, sensibilitatea, stiinta si, intai de toate, intelepciunea de a proteja si de a le transmite, la randul lor, celor care le succed,\u00a0 mostenirea culturala? Vor mai avea, oare, acelasi timp, ca noi, aceeasi disponibilitate de contemplare si de meditatie? Sau credeti ca arta viitorului va arata cu totul altfel, va fi facuta pe loc spre a fi consumata pe loc? Ori, poate, notiunile \u201ede arta\u201c si \u201ede valoare\u201c se vor umple de alte sensuri?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong>Transmiterea mostenirii culturale nu se poate face decat cu vointa unui guvern. Responsabilii politici ar trebui sa fie mai intelepti si mai cultivati decat majoritatea care i-a ales. Un presedinte funciarmente vulgar, care nu are decat o cultura populista\u00a0 (stiu bine despre ce vorbesc) nu poate\u00a0 intelege necesitatea cercetarii stiintifice fundamentale si nici importanta\u00a0 protejarii operei sau a literaturii dificile.
\nMulte guverne se bazeaza pe populism, asa cum urmarirea profitului se bazeaza pe facilitatea demagogica. Arta noastra devine sociologica si ludica pentru a seduce un numar cat mai mare de oameni. Trecem printr-o perioada rea, care sper ca nu va dura;\u00a0 ceva tot va ramane valabil, dupa\u00a0 ce toti acesti romancieri la moda si acesti artisti\u00a0 de amuzament vor disparea. Eu nu sunt pesimist.<\/p>\n

A.M.: Cat de idilic este sa credem ca\u00a0 toate culturile nationale se vor bucura, macar inlauntrul Europei, de avantajele liberei circulatii si de sanse egale de afirmare? Cum se vede \u2013 daca se vede \u2013 de la Bruxelles, bunaoara, o expozitie romaneasca, in marile muzee europeane? Ar putea ea trece de anumite bariere?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong>Circulatia si egalitatea sanselor sunt legate de puterea economica: un artist sau un scriitor sustinut de Statele Unite are mai multe sanse de a fi cunoscut decat un artist sustinut de Estonia.
\nDecizia de a face o expozitie este o alegere diplomatica la nivel international sau local. Cred ca o expozitie internationala trebuie lucrata cu unul sau cu mai multi experti internationali, tinand cont de istoria artei mondiale si de istoria artei nationale, care nu au exact aceleasi puncte de vedere. Pe urma, succesul depinde mult de un bun serviciu de comunicare in vederea publicitatii pe langa\u00a0 mediile care vor atrage publicul ; lucru care costa, si el, mult. Dar calitatea unei expozitii si lentoarea cu care se produce\u00a0 sunt lucruri care nu depind unul de altul.<\/p>\n

A.M.: Lucian Blaga spunea, la vremea sa, si in spiritul filosofiei sale (care, asa cum stim, nu va este deloc straina), ca\u00a0 mitologia \u201ehotaraste istoria\u00a0 unui popor\u201c. Cum va suna dumneavoastra\u00a0 aceasta asertiune astazi? Cand, la noi, bate cu putere suflul demitizant,\u00a0 in timp ce, putin mai in vest, dar tot in Europa unita, Herfried Munkler,\u00a0 de pilda, lanseaza cu succes\u00a0\u00a0 \u201eGermanii si miturile lor\u201c?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.:<\/strong> Bine-rau \u2013 caci miturile sunt uneori primejdioase \u2013, nemtii au fost intotdeauna atenti la miturile fondatoare ale culturii lor. Miturile acestea sunt importante, fiecare cultura isi are spatiul ei mioritic, cum spune Blaga. Ele sunt garantul unei identitati. Fara ele, am disparea in anonimatul inert al serialelor televizate, al jocurilor video si al mecanicii goale. Globalizarea mercantila vrea si trebuie sa demitizeze, adica sa uniformizeze,\u00a0 transformandu-ne pe toti in consumatori care seamana intre ei.<\/p>\n

A.M.: Cancelarul Germaniei Angela Merkel a spus nu demult la Potsdam, la o reuniune cu tinerii crestin-democrati, ca in societatea germana \u201eabordarea multiculturala a esuat, a esuat total\u201c. Cum interpretati dumneavoastra aceasta afirmatie in raport cu strategia\u00a0 culturala a Uniunii Europene? Vom asista la suspendarea unor directive? La sacrificarea, din ratiuni economice, a unui ideal sau chiar a unui mit, fiinca tot vorbim de mituri?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong>Cand te declari militant al unei ideologii crestine, islamice, iudaice, sau al oricarei\u00a0 alteia, poti avea pretentia unei abordari multiculturale? Oricine este liber sa aiba sau nu credinta sa, dar daca cineva se defineste astfel in fata altcuiva, risca sa faca dificil contactul, schimbul\u2026 Nu exista o strategie comuna privitoare la cultura in Uniunea Europeana. Bunaoara, noi ne-am apucat sa imitam produsele culturale fabricate care vin din Statele Unite, vehiculand violenta, pornografia, ideologia tulbure, si pe care deja nu le mai dovedesc nici chiar Statele Unite. Caci nu este vorba de o ciocnire intre culturi, ci de o ciocnire\u00a0 a culturii cu banul, ciocnire de pe urma careia America lui Faulkner si a lui John Cage sufera la fel de mult ca noi. Poate, candva, China, India ori tarile arabe vor avea, pe langa o izbanda economica, si una culturala. Si va fi cu atat mai usor cu cat nu exista guvern care sa nu fie dispus sa-si sacrifice miturile si idealurile in schimbul vreunui mare avantaj material, real sau imaginar.
\nUn zid de aparare impotriva aculturatiei il asigura, in parte, asociatiile care sunt un amestec de nationalitati, limbi si culturi si care discuta despre solutii posibile analizand problemele din puncte de vedere diferite. Am fost la Centrul de cercetare in stiinte sociale Marc Bloch la Berlin, apoi la Fundatia Nationala pentru\u00a0 Stiinta si Arta al Academiei Romane, unde, desi nu am cazut intotdeauna de acord intre noi, discutiile noastre raman constructive \u2013 pentru participanti, pentru Europa si pentru lume, cred. Doresc sa fiu de partea oricarei grupari, romanesti sau straine, care isi asuma misiunea de a apara cultura si educatia.<\/p>\n

A.M.: Perioada aceasta de reasezare a lumii pare ca este o buna ocazie pentru ca non-valorile, prostul-gust, kitsch-ul sa sufoce\u00a0 prezentul, sa invadeze chiar si trecutul, modificandu-l pana la a-l face uneori\u00a0 nerecognoscibil. Dupa parerea dumneavoastra, cum se poate proteja o cultura nationala de propriile-i toxine? Dar de asaltul celor din exterior?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong>Kitsch-ul este o vulgarizare perversa a ceea ce este considerat a fi bunul-gust. Nu este periculos in masura in care nu exclude altceva. Cunosc un veritabil amator de arta care va poate arata cu zambetul pe buze niste piese de ceramica din\u00a0 secolul\u00a0 XIX oribile, cumparate de la talcioc; dar el nu e prost sa incerce sa va faca sa credeti ca ele sunt tot ce a dat mai bun arta secolului XIX. Variatiile de gust sunt inevitabile si adesea legitime intr-un anume moment, dar este periculos sa ne fie prezentate ca mare arta, chipurile, niste picturi academice din timpul lui Manet, cand ele nu valoreaza decat\u00a0 ca documente. Piata, de carte sau de arta, poate impune valori mediocre. Interventia financiara a tarilor asiatice si a Orientului Mijlociu este pe cale de a ne influenta gustul, uneori in bine, adeseori in rau. Astazi, suntem neputinciosi in fata pietei, a banului.<\/p>\n

A.M.: Sunteti autorul a zeci de carti \u2013 in care v-ati aplecat asupra\u00a0 unor capitole fundamentale din istoria modernitatii, asupra tuturor ismelor si asupra pionierilor lor. De ce ati simtit nevoia sa reveniti asupra lor\u00a0 in volumul\u00a0 \u201eAvangarde ale secolului XX. Arte si literatura 1905-1939\u201c, publicat anul acesta la Flammarion? La ce modificari de perceptie sa se astepte cititorii dumneavoastra in privinta avangardei romanesti?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.:<\/strong> Foarte judicioasa intrebare, dar pentru mine, delicata. Munca mea de reflectie si de informare asupra ismelor a inceput in anii saizeci, epoca in care avangardismul era un concept pertinent, epoca istorica mai putin cunoscuta. Publicand, de pilda, vreo suta de pagini despre Tzara la cativa ani dupa moartea\u00a0 acestuia, eram convins ca fac primul lucru util, demn de a fi plagiat. Astazi, operele lui Tzara sunt de mult reeditate, iar el a suscitat multe studii biografice si literare. Acum,Tzara\u00a0 poate fi privit\u00a0 putin mai de sus, survoland\u00a0 cultura occidentala;\u00a0 ca atare, vedem mai bine care ii este locul in acest context temporal si spatial mai larg; replasata in Europa si in cele doua Americi, importanta sa nu este diminuata \u2013 in aceasta carte despre care vorbiti, privind perioada 1905-1930, se poate observa citind indexul ca numai trei sau patru nume sunt mai des citate decat al lui: Picasso, Apollinaire, Pound…
\nUn al doilea punct, absolut crucial, este convingerea mea ca avangarda trebuie considerata\u00a0 cu aceleasi criterii ca restul culturii. Avangarda este poate o specialitate, dar\u00a0 nu este un teritoriu aparte;\u00a0 este o parere pe care o impart\u00e3sesc cu critici romani precum George Calinescu sau Eugen Simion. Sa va dau un exemplu: Ilarie Voronca este un poet interesant, important in contextul avangardei romanesti, dar el se micsoreaza daca il comparam cu Arghezi sau cu Blaga \u2013 acestia fiind la inaltimea lui Rilke, Eliot sau Mandelstam cand largim panorama. Sa mai spunem ca \u201eNadia\u201c lui Andr\u00e9 Breton este o foarte buna povestire, dar evitam sa o asezam alaturi de Joyce sau de Proust\u2026 Cand vorbesc de avangarda de aici incolo, o fac adesea si cu un pic de ironie. Marii creatori sunt marii creatori, cu sau fara avangarda: Claudel, Kandinsky, Tzara, Michaux, Lorca, Hindemith, Hopper…<\/p>\n

A. M.: Domnule Fauchereau, ne-am intalnit a doua oar\u00e3 in acelasi loc \u2013 la Academia Romana \u2013, si cu acelasi prilej \u2013 colocviul \u201ePenser l\u2019Europe\u201c, organizat de Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. Tema ultimei editii, a IX-a: \u201eCum se scrie istoria? Constiinta europeana si istoria identitatilor nationale\u201c.\u00a0 Ce sanse credeti ca au ideile care se degaja in cadrul unor asemenea reuniuni, sa razbata dincolo de zidurile academiilor, sa circule, sa se incetateneasca si sa-i determine pe oficialii locali si europeni sa le puna in\u00a0 practica?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong>Am mai sugerat acest lucru si tin sa-l repet: miscarile de idei apar din astfel de intalniri si nu din marile manifestari, foarte mediatizate, cu sute de oameni. Pentru \u201ea gandi Europa\u201c, femei si barbati \u2013 oameni de stiinta, de arta din lumea politica si economica, ganditori si poate visatori isi expun ideile si dezbat sub ochii unui\u00a0 mic public avizat. Ideile sunt ceva volatil: ele isi iau zborul, sunt furate, isi gasesc ecou in publicatiile bune in care cititorii vor putea sa le judece la libera lor alegere. Lor le revine, dupa aceea, si noua, sa incercam sa-i presam pe responsabilii pe care\u00a0 ne este dat din cand in cand sa-i alegem.<\/p>\n

A.M.: Limba romana, cultura\u00a0 roman\u00e3, de la Lucian Blaga si Brancusi si pana la Tristan Tzara si avangardisti fac parte din biografia dumneavoastra. Pe de alta parte,\u00a0 dumneavoastra insiva apartineti culturii noastre, in calitate de critic literar si critic de arta, de scriitor si traducator. Ce proiecte romanesti mai aveti in minte sau pe masa dumneavoastra de lucru?<\/em><\/strong><\/p>\n

S.F.: <\/strong> Sigur, sunt atasat de cultura romana de vreo patruzeci de ani. Am venit in Romania in mod regulat, mai putin in anii grei, in anii \u201880. Cu riscul de a parea prezumtios, am sfarsit prin a ma simti aici la mine acasa. Am prieteni peste tot, in\u00a0 tara. Unii dintre ei au disparut, dar eu nu ii uit \u2013 Gellu Naum, Sasa Pana, Gheorghe Craciun, Marin Sorescu… Am, fireste, proiecte legate de Romania. Anul viitor voi\u00a0 fi, la Strasbourg, apoi la Berna, comisarul unei mari expozitii \u201eL\u2019Europe des esprits\u201c, de la Goya la Brauner, 1750-1950. Vor fi prezenti in ea artisti romani, precum Paciurea si Tuculescu, pe care as vrea sa-i fac cunoscuti. Altminteri, lucrez in continuare la \u201eAvant-gardes 1905-1930\u201c; urmeaza perioada 1925-1940, inca o carte voluminoasa, in care Romania\u00a0 are un capitol special despre avangarda ei, insa ma opresc atat asupra lui Ion Barbu cat si asupra avangardistilor oficiali. Poate ca sunt, fundamental, un clasic, asa cum reiese din cartea mea \u201eLes petits \u00e2ges\u201c,\u00a0 care sper ca va aparea si in traducere romaneasca.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Serge Fauchereau<\/strong>
\n Bibliografie SelectivA<\/strong><\/p>\n

>
\n\u201eLecture de la po\u00e9sie am\u00e9ricaine\u201c, \u00c9ditions de Minuit, 1968; reed. Somogy, 1998<\/p>\n

„Po\u00e8tes am\u00e9ricains d’aujourd’hui\u201c, Deno\u00ebl\/ Lettres Nouvelles, 1970<\/p>\n

\u201eTh\u00e9ophile Gautier, Contre-expertise\u201c, Deno\u00ebl\/ Lettres Nouvelles, 1972<\/p>\n

\u201e\u00c9crivains irlandais d aujourd’hui\u201c, Deno\u00ebl\/ Lettres Nouvelles, 1973<\/p>\n

\u201eIntroducere in poezia americana moderna\u201c, Editura Minerva, BPT, 197<\/p>\n

\u201eExpressionnisme, dada, surr\u00e9alisme et autres ismes\u201c, 2 vol., Deno\u00ebl\/ Lettres Nouvelles<\/p>\n

\u201eContemporary American Poetry\u201c (cu L. Simpson si B.Gjuzel), Misla, 1978<\/p>\n

\u201eL\u2019avant-garde russe\u201c, Belfond, 1979<\/p>\n

\u201eLa r\u00e9volution cubiste\u201c, Deno\u00ebl, 1982<\/p>\n

\u201eFiction compl\u00e8te\u201c, Seghers, 1983<\/p>\n

„Sculpture du XXe si\u00e8cle\u201c, C.N.D.P., 198
\n\u201eLes peintres r\u00e9volutionnaires mexicains\u201c, Messidor, 1985<\/p>\n

\u201eBraque\u201c, Albin Michel, 1987<\/p>\n

\u201eArp\u201c, Albin Michel, 1988<\/p>\n

\u201eMoscou 1900-1930\u201c, Le Seuil, 1988<\/p>\n

\u201eKupka\u201c, Albin Michel, 1988<\/p>\n

\u201eNils Dardel\u201c (cu O. Granath), Cercle d’Art, 1992<\/p>\n

\u201e\u00c0 la m\u00e9moire\u201c, L\u2019Ambedui, 1991<\/p>\n

\u201eRancillac\u201c, Cercle d\u2019Art, 1991<\/p>\n

\u201eMal\u00e9vitch\u201c, Cercle d\u2019Art, 1991<\/p>\n

\u201ePeintures et Dessins d \u00e9crivains\u201c, Belfond, 1991<\/p>\n

\u201eExpositions et Affabulations\u201c, Cercle d\u2019Art, 1992<\/p>\n

\u201eF. L\u00e9ger, peintre dans la cit\u00e9\u201c, Albin Michel, 199<\/p>\n

\u201ePour ou contre l\u2019impressionnisme\u201c, Somogy, 199<\/p>\n

\u201eMondrian et l\u2019utopie n\u00e9o-plastique\u201c, Albin Michel, 199
\n\u201eD\u00e9placements\u201c, S\u00e9quences, 1995<\/p>\n

\u201eSur les pas de Brancusi\u201c, Cercle d\u2019Art, 1995<\/p>\n

\u201eCiurlionis, par exemple\u201c, Digraphe, 1996<\/p>\n

\u201e Deplasari\/D\u00e9placements\u201c, editie bilingva, trad. din fr. Alina Ene si Gheorghe Craciun, Paralela 5, 1996<\/p>\n

\u201e Expozitii si afabulatii\/Expositions et affabulations\u201c, editie bilingva, trad. din fr. Gheorghe Craciun, Paralela 5, 1996<\/p>\n

\u201eStone in Occidental Sculpture\u201c, Hualien University, 1997<\/p>\n

\u201eDu collage et de Rueda\u201c, Cercle d\u2019Art, 1997<\/p>\n

\u201eRites\u201c, L\u2019Ambedui, 1998<\/p>\n

\u201ePe urmele lui Brancusi\u201c, Univers Enciclopedic, 1999<\/p>\n

\u201eDali, 190<\/p>\n

-1989\u201c, Cercle d\u2019Art, 2000<\/p>\n

\u201eGaston Chaissac. Environs et apart\u00e9s\u201c, Somogy, Editions d’art, 2000<\/p>\n

\u201ePicabia, 1879-1953, Cercle d\u2019Art, 2002<\/p>\n

\u201eMatisse, 1869-195<\/p>\n

\u201c Cercle d\u2019Art, 2003<\/p>\n

\u201eHommes et mouvements esth\u00e9tiques du XXe si\u00e8cle\u201c, Cercle d’Art, 2005<\/p>\n

\u201eH\u00e9rv\u00e9 T\u00e9l\u00e9maque, du coq \u00e0 l\u2019ane\u201c (cu Philippe Dagen, Josette Rasle, Ensba, 2005<\/p>\n

\u201eLes petits ages\u201c, Mollat, 2007<\/p>\n

\u201eDe Chirico et Savinio. Image m\u00e9taphysique et image surr\u00e9aliste\u201c, L\u2019Echoppe, 2009<\/p>\n

\u201eAvant-gardes du XXe si\u00e8cle. Arts & litt\u00e9rature. 1905-1930\u201c, Flammarion 2010<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Serge Fauchereau in dialog cu Angela Martin La prima intalnire, s-ar putea sa te simti stanjenit: cand incepi sa vorbesti cu Serge Fauchereau esti deja impovarat\u00a0 de aperceptia unei opere critice\u00a0 masive, de biografia unui explorator\u00a0 de\u00a0 vaste spatii culturale si a unui redutabil comparatist. Dincolo de toate, insa, si inainte chiar de a i… Cite\u0219te mai mult »\u201eFara mituri, am disparea in anonimatul inert al serialelor televizate\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5776,5775],"class_list":["post-8082","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-dialog-cu-serge-fauchereau","tag-serge-fauchereau"],"views":4927,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8082","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8082"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8082\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8082"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8082"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8082"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}