{"id":8077,"date":"2011-06-16T13:48:29","date_gmt":"2011-06-16T11:48:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8077"},"modified":"2011-06-16T13:48:45","modified_gmt":"2011-06-16T11:48:45","slug":"singuratate-insule-si-arhipelaguri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/singuratate-insule-si-arhipelaguri\/","title":{"rendered":"Singuratate, insule si arhipelaguri"},"content":{"rendered":"

Ant\u00f3nio Lobo Antunes, Arhipelagul insomniei,<\/em> traducere de Micaela Ghitescu, Bucuresti Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u201eNo man is an island entire of itself; every man<\/strong>
\nis a piece of the continent, a part of the main.\u201c<\/strong>
\n(John Donne)<\/strong><\/em><\/p>\n

Tucani zburand \u00een stoluri pe deasupra unei resedinte vechi, de pe o mosie odinioara prospera, din mijlocul campiei roditoare din Alentejo, \u00een Portugalia. Sa fie o neconcordanta, o dovada de neatentie, o greseala? Caci \u00een Portugalia, se stie, nu traiesc tucani \u2013 nici macar \u00een Alentejo… \u00censa acestia pot zbura (si chiar zboara!) peste zidurile vechii resedinte a unei familii ce se stinge \u00eencet, dar sigur. Pot chiar tipa prevestitor si menind a rau. Si, chiar daca, din perspectiva logicii, pare ceva cu totul imposibil, faptul devine nu numai acceptabil, ci si de asteptat \u00eentr-un roman al scriitorului portughez Ant\u00f3nio Lobo Antunes. Mai ales \u00eentr-un roman cum este \u201eArhipelagul insomniei\u201c, publicat \u00een anul 2008 si aparut de curand si \u00een limba romana. Caci, asa cum se vede \u00eenca din primele pagini ale cartii, cititorul are \u00een fata un text profund experimental, \u00een care autorul nu \u00eencearca sa reconfigureze o imagine cat mai exacta a realitatii exterioare, urmand vechea si consacrata logica a mimesis-ului, ci se concentreaza asupra irealitatii \u2013 sau realitatii (specifice) \u2013 viselor. Rezultatul va fi structurarea unui univers straniu si greu de \u00eenteles \u00een toate adevaratele sale implicatii \u00een absenta cunoasterii modului specific \u00een care Ant\u00f3nio Lobo Antunes \u00eesi construieste fiecare text.
\n\u00cen fond, \u00een romanul de fata, toate personajele par a fi asemenea unor insule care, desi apropiate \u00eentre ele, nu permit comunicarea (nu accepta sa permita comunicarea), dand senzatia permanenta a pierderii si risipirii protagonistilor \u00eentr-un adevarat ocean oniric, la fel cum se \u00eentampla si \u00een cartea anterioara a autorului, \u201eBuna seara lucrurilor de pe-aici\u201c (2004), care avea actiunea plasata \u00eentr-o Angola marcata de o permanenta confuzie a identitatilor, ce ameninta, \u00een unele momente, sa transforme totul \u00eentr-un cosmar din care nu mai exista nici o sansa de eliberare. Iar daca, \u00een \u201eOrdinea naturala a lucrurilor\u201c (1992), Lobo Antunes prefera Lisabona drept cadru al desfasurarii conflictului, aici el depaseste granitele si atmosfera capitalei, ajungand \u00een Alentejo, la fel cum, la un alt nivel, depaseste si toate granitele stilistice care \u00eel caracterizasera pana acum. De aici imaginea de-a dreptul obsesiva a insomniei, cu toate posibilele sale semnificatii. Si tot de aici adevarata mitologie a obiectelor care dau atat mosiei, cat si textului romanesc un aer inconfundabil, simpla alaturare a imaginilor tucanilor, mustatii bunicului sau mobilelor din casa fiind de natura sa demonstreze, \u00een cele din urma, ca, dintr-un anumit punct de vedere, singura mosie si casa cu adevarat reale din paginile acestei carti sunt reprezentate de constiinta naratorului, oricat de ramificata si de greu de cunoscut se doveste ea a fi si oricat de pietrificata apare aceasta uneori. Caci Ant\u00f3nio Lobo Antunes a reusit marea performanta de a crea, \u00een \u201eArhipelagul insomniei\u201c, un adevarat labirint \u2013 al unei familii, al unei case, al unui discurs narativ imposibil de prins \u00eentr-o analiza simplificatoare.
\nPunand \u00een \u00eencurcatura cititorul obisnuit cu discursurile traditionale, textul acestui\u00a0 roman construieste istoria unei familii pe care o relateaza, apoi, obsesiv, de la prima si pana la a treia generatie, urmarind drumul spre stingere si spre esec al tuturor membrilor ei, aflati sub tutela unui tiranic bunic, urmat de un tata incapabil sa se opuna rigorii acestuia, si nereusind sa se desprinda de semnele caracteristice ale neamului: violenta, incestul, \u00eenstrainarea progresiva, incapacitatea comunicarii. Desprinsa, parca, pe alocuri din cele mai bune pagini ale lui Faulkner \u2013 influenta acestuia fiind, de altfel, vizibila si la nivel stilistic -, dar stiind sa integreze perfect si toate sugestiile labirinticelor fictiuni ale lui Borges, naratiunea din \u201eArhipelagul insomniei\u201c nu se multumeste, \u00eensa, sa spuna povestea unei familii, ci are curajul de a explora \u00een profunzime si sensul (sensurile!) literaturii contemporane. Caci, trasand drumul evolutiei unui neam \u00een paginile unei carti si legandu-i, practic, destinul de al propriului discurs narativ, Lobo Antunes nu face altceva decat sa se situeze \u00een stralucita descendenta a lui Cervantes si Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, cata vreme textul romanului \u00eensusi e semnul (unicul semn!) devenirii \/ stingerii familiei. Desigur, complicatiile nu lipsesc, cata vreme pe aceasta mosie nimeni nu se apropie de cel de langa el decat cu spaima sau, eventual, cu dorinta nemarturisita de a-i face rau si unde dragostea nu \u00eenseamna decat un impuls sexual imposibil de tinut sub control. De aceea, moartea \u00eensasi intra si iese aproape fizic, pe usi si pe ferestre, ca si cum ar fi un alt membru al familiei. Fara \u00eendoiala, devine evidenta, \u00een acest punct, si influenta profunda \u2013 si profund asimilata \u2013 a lui Juan Rulfo, cateva fragmente din \u201eArhipelagul insomniei\u201c parand desprinse de-a dreptul din excelentul roman \u201ePedro P\u00e1ramo\u201c. Pe de alta parte, daca avem \u00een vedere modul voit ambiguu \u00een care sunt prezentate multe dintre momentele esentiale ale cartii, ne dam seama si de profunda \u00eenraurire pe care Juan Carlos Onetti a avut-o asupra lui Lobo Antunes; scriitor care, fiind si specialist \u00een psihiatrie, duce pana la ultimele consecinte \u2013 patologice si stilistice \u2013 toate ambiguitatile de natura a sublinia particularitatile acestei familii.
\nRezultatul va fi si acela ca totul va parea, \u00een unele fragmente, nu doar un discurs romanesc accentuat experimental, ci viziune pura, esenta a unui mod prin excelenta oniric de a privi lucrurile, perfect adecvat epocii \u00een care sunt plasate \u00eentamplarile relatate, de la Primul Razboi Mondial si pana \u00een 1974, anul \u00eenlaturarii de la putere a dictaturii lui Salazar, dar deopotriva si vocii narative principale din carte, aceea a unui autist, nepotul nedorit al teribilului bunic-patriarh, aflat mereu \u00een opozitie cu fratele sau, considerat mostenitorul de drept al \u00eentregii averi. Fara \u00eendoiala, gandul ne duce din nou la Faulkner si la prima parte a romanului \u201eZgomotul si furia\u201c. Numai ca naratorul lui Lobo Antunes nu este Benjy, iar alegerea sa are, \u00een \u201eArhipelagul insomniei\u201c, alte motivatii estetice. Caci, sub forma unei adevarate linii de fuga \u2013 de altfel, compozitia romanului este prin excelenta muzicala si contrapunctica \u2013 accentul pus pe acest narator, a carui perspectiva asupra lumii nu face decat sa accentueze si mai mult ideea de alienare, deschide si un alt plan al semnificatiilor cartii: \u00een fond, scriitorul portughez nu face decat sa sublinieze distanta \u2013 si, deopotriva, drumul \u2013 de la epica lui William Faulkner la cea a lui Samuel Beckett. De aici si multiplicarea, de la un anumit punct \u00eencolo, a planurilor si perspectivelor narative ale acestui roman. Nu, \u00eensa. si a vocilor narative: caci Ant\u00f3nio Lobo Antunes \u00eensusi a afirmat, \u00een repetate randuri, ca romanele sale nu sunt polifonice, cata vreme intentia sa, ca autor, a fost sa privilegieze, \u00eentotdeauna, una si aceeasi voce narativa, de la \u00eenceputul si pana la sfarsitul unei carti. \u00cen egala masura, scriitura lui Antunes este configurata, \u00een \u201eArhipelagul insomniei\u201c, \u00eentr-un asemenea mod, \u00eencat vocea cititorului \u00eensusi sa poata fi implicata \u00een text, dar aceasta nu pentru a fi \u201eauzita\u201c (\u00een sensul strict al termenului!), ci pentru a facilita si o \u00eentelegere superioara a semnificatiilor globale ale romanului.
\nPreocupat \u00een cel mai \u00eenalt grad de diferitele aspecte ale identitatii si de semnificatiile acesteia, \u201eArhipelagul insomniei\u201c aduce, deopotriva, \u00een prim plan relatiile extrem de subtile stabilite, \u00een ultimele decenii, \u00eentre textul literar si realitatea exterioara. De aici si meditatiile permanente asupra naturii si esentei adevarului, precum si depasirea preocuparii pentru interogatii de natura epistemologica \u00een favoarea celor accentuat ontologice, romanul lui Lobo Antunes deschizand, privit din acest punct de vedere, si o noua perspectiva asupra evolutiei de la fictiunea de tip modernist la discursul prin excelenta postmodern. Deloc \u00eentamplator, tocmai naratorul se va \u00eentreba, \u00een cateva randuri, care este esenta cartii pe care cititorul o va avea, \u00een cele din urma, \u00een fata. Fara a \u00eencerca a risca sa formuleze nici macar indirect vreun raspuns, Lobo Antunes accentueaza, uneori obsesiv, imaginile ce sugereaza alienarea, stingerea, esecul, decaderea, disperarea si moartea, accentuand, pe de alta parte, semnificatiile profunde ale istoriei, care e \u00eenscrisa si ulterior circumscrisa \u2013 ca aspect de generalitate \u2013 drept granita limita esentiala a oricarui demers interpretativ menit a descifra macar o parte din semnificatiile acestui text voit labirintic. De aici, desigur, si accentul pus pe actul reflectarii si pe imaginile \u00een oglinda: doi frati (unul preferat, altul marginalizat), obiectele asezate mereu \u00een perechi semnificative \u00een contextul inconfundabilei atmosfere din Alentejo (batista si mustata bunicului, ceasca de ceai si sticluta de parfum). Descrierea, fie ea si indirecta, a conacului ce se degradeaza (noua versiunea unei alte si altfel de Case Usher!) parca, sub ochii nostri, devine, astfel, veritabila cautare \u2013 si regasire \u2013 a unui spatiu si, \u00een egala masura, a unui timp ce pareau definitiv pierdute. Acesta este fondul pe care vocea narativa da senzatia ca se divide \u00een nenumarate alte voci, orchestrate desavarsit, mai degraba \u00eentr-un solilocviu decat \u00een vreo conversatie. Ca pentru a sugera ca, desi comunicarea pare (este?) adesea imposibila, \u201enici un om nu e doar o insula de sine statatoare\u201c. Ci, macar, un fragment dintr-un arhipelag \u2013 fie el si al insomniei. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ant\u00f3nio Lobo Antunes, Arhipelagul insomniei, traducere de Micaela Ghitescu, Bucuresti Editura Humanitas Fiction, 2011.     \u201eNo man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main.\u201c (John Donne) Tucani zburand \u00een stoluri pe deasupra unei resedinte vechi, de pe o mosie odinioara prospera, din… Cite\u0219te mai mult »Singuratate, insule si arhipelaguri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1323,5765],"class_list":["post-8077","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-antonio-lobo-antunes","tag-arhipelagul-insomniei"],"views":2027,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8077","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8077"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8077\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8077"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8077"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8077"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}