Articolele lui Eminescu, \u00een primul r\u00e2nd cele pe teme politice (\u00een majoritatea lor editoriale), erau asteptate si citite cu un interes enorm deopotriva de prieteni si adversari \u2013 \u00eentre acestia din urma C.A. Rosetti, el \u00eensusi un reputat ziarist. Virulenta gazetarului de la \u201eTimpul\u201c le provoca frisoane nu numai celor vizati. \u00centr-o epoca si \u00eentr-o tara balcanica unde deja se instalase temeinic boala politicianismului, cu tot ce \u00eenseamna ea, Eminescu era o prezenta publicistica (si fatalmente politica) insolita. Nimic din \u201eabilitatea\u201c, onctuozitatea, demagogia, oportunismul gazetarului \u00eenregimentat politic sau mercenar, desi \u201eTimpul\u201c era un ziar de partid. Pe publicistii de la \u201eRom\u00e2nul\u201c \u00eei chema la un \u201eduel\u201c drept si barbatesc: \u201eDaca sunt barbati, atunci vorbeasca-ne fatis, priveasca-ne \u00een ochi, arata-se vrednici de a sta de vorba cu noi, iara nu sa caute a se furisa pe poteci ascunse, pe care niciodata nu-i vom putea urma\u201c.
\nRectitudinea, neclintirea \u00een principiile sale erau slujite de o inteligenta care, asa cum observa G. Calinescu, mergea drept la tinta si de o pana a carei forta de expresie se ridica mult deasupra celei a contemporanilor, \u00een fine, de o cunoastere ampla si profunda at\u00e2t a trecutului, c\u00e2t si a istoriei nationale si europene \u00een act, rod al unei documentari riguroase. \u201eE o pura naivitate din partea \u00abRom\u00e2nului\u00bb de a-si \u00eenchipui ca noua ne sunt necunoscute definitiunile ce le copiaza dumnealor din Dunoyer sau J.B. Say\u201c, \u00eei ridiculiza pe adversarii sai Eminescu, proced\u00e2nd apoi, \u00een articolul din care am citat, la o magistrala demonstratie a insuficientei acelor \u201edefinitiuni\u201c economice.
\nOricine parcurge volumele IX si X ale monumentalei editii Perpessicius \u00eesi poate da seama de enorma munca de informare depusa de Eminescu: lucrarile si tratatele rom\u00e2nesti si straine studiate, publicatii rom\u00e2nesti si straine pe care le urmarea sistematic, coment\u00e2ndu-le sau traduc\u00e2nd din paginile lor texte ce trebuiau facute cunoscute si la noi. Probitatea este, pentru jurnalistul de la \u201eTimpul\u201c, prima conditie pentru a convinge.
\nAria de cuprindere a evenimentelor si a problematicii din diverse domenii, capacitatea de sinteza si de analiza asigura
\nsubstanta densa a articolelor lui Eminescu. Un exemplu \u00eel constituie \u201eStudiile asupra situatiei\u201c, publicate \u00een cinci numere consecutive ale ziarului \u201eTimpul\u201c din luna februarie a anului 1880. Ele contin, de altfel, c\u00e2teva dintre ideile-forta ale \u00eentregii publicistici eminesciene, pe care merita sa le trecem \u00een revista, spre a ni le reaminti, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ele sunt de o frapanta actualitate.
\nMunca, izvor al tuturor valorilor: \u201e…nu exista nici libertate, nici cultura fara munca\u201c. O va repeta, cu consecventa, la fel de sententios scriind: \u201eMunca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru lenesi\u201c si pled\u00e2nd, totodata, pentru \u00eensusirea a ceea ce el numea: \u201estiinta vasta a organizarii muncii\u201c. Va reveni \u00een numeroase r\u00e2nduri asupra acestei teme: \u201eDe c\u00e2nd lumea nu s-a vazut ca un popor sa stea politiceste sus si economic jos; am\u00e2ndoua ordinele de lucruri stau \u00eentr-o legatura str\u00e2nsa: civilizatia economica e muma celei politice\u201c.
\nPunerea intereselor tarii mai presus de orice alte interese: \u201ePrecum am declarat-o \u00een mai multe r\u00e2nduri, situatia tarii o consideram de prea grava ca sa ne ocupam numai de interesele de partid\u201c. Si aceasta cu toate ca \u2013 zicea Ibraileanu \u2013 era \u201eom politic, ziarist de partid\u201c.
\nRenuntarea la formele fara fond, la tiparele \u00eemprumutate de aiurea, fara continut \u00een realitatea autohtona si, \u00een relatie directa, stimularea si valorificarea g\u00e2ndirii proprii, a creativitatii si muncii intelectuale productive: \u201eN-are cineva \u00eentr-adevar dec\u00e2t sa deschiza o teza de licenta, s-asculte prelectiuni la universitati \u2013 esceptam pe cele de matematica \u2013 sa citeasca ziare si brosuri, sa citeasca proiecte si paraproiecte de legi din Camera, s-asculte discutii \u00een Adunari si se va convinge ca o numeroasa, foarte numeroasa clasa de oameni nu-si \u00eentrebuinteaza mintea la altceva dec\u00e2t la reproducerea de vorbe din carti straine, ca propria munca intelectuala se reduce la nimic\u201c.
\nEminescu semnaleaza astfel un fenomen extrem de grav de care se arata \u00eengrijorat si G. Calinescu, peste aproape sase decenii, \u00een mult prea mitizata astazi epoca interbelica. Marele critic scria \u00een 1939, \u00een \u201eJurnalul literar\u201c: \u201eavem nevoie de creatori, de arhitecti, de g\u00e2nditori originali, de ingineri inventivi. Cultura rom\u00e2na nu va \u00eencepe dec\u00e2t \u00een ziua c\u00e2nd (…) va aparea \u00eent\u00e2ia creatie rom\u00e2na tehnica, fie si o sf\u00e2rleaza automata cu proces intermitent\u201c.
\n\u00cen toiul fulminantelor sale polemici cu liberalii si cu ziarul cel mai important al acestora, Eminescu va reitera tocmai teza emanciparii prin stimularea si canalizarea spre scopuri \u00eenalte a propriilor \u00eensusiri si energii: \u201eUn popor, ca si un copac si ca oricare alta fiinta organica, nu poate \u00eenainta dec\u00e2t de sine \u00eensusi, dec\u00e2t dezvolt\u00e2ndu-si treptat aptitudinile si puterile sale \u00eennascute\u201c.
\nPare ca, odata angajat pe frontul jurnalisticii, Eminescu vrea sa dea seama de toate cele rele si cele bune si sa spuna despre ele \u201eadevarul \u00eentreg\u201c. Putem considera, \u00eempreuna cu Al. Oprea, ca, daca \u201eEminescu a transformat vreuna dintre activitatile sale \u00een profesie, atunci aceasta este, indiscutabil, ziaristica\u201c. El \u2013 observa acelasi analist al publicisticii eminesciene \u2013 \u201enu cedeaza spiritului de rutina si de conventionalism, ridic\u00e2nd pagina tiparita la \u00eenaltimea unor probleme de constiinta, pastr\u00e2nd nealterata vechea functie sacerdotala a cuv\u00e2ntului scris\u201c.
\nCa si \u00een poezia lui, Eminescu opune prezentului sau imaginea unui trecut oarecum idilizat, dar, din punctul sau de vedere, exemplar \u00een unele privinte. Evoc\u00e2ndu-i de pilda pe Mircea cel Batr\u00e2n si Stefan cel Mare, el remarca geniul politic si diplomatic al acestora. Bunaoara, \u00een suita de studii la care m-am referit, Eminescu desprinde o mare lectie a celor doi si anume aceea ca libertatea si independenta se cuceresc si se apara, cu at\u00e2t mai mult \u00een cazul rom\u00e2nilor, niste \u201eeuropeni rau plasati\u201c, cum inspirat ne-a caracterizat un important scriitor contemporan, nu doar pe c\u00e2mpul de lupta; un rol hotar\u00e2tor \u00eel au, trebuie sa-l aiba \u00een toate epocile inteligenta politica, capacitatea de a \u00eentelege si de a evalua corect consecintele faptelor si evenimentelor, de a intui evolutia lor: \u201eFacut-au bine sau facut-au rau cei mai mari doi Domni ai nostri prefer\u00e2nd o suprematie nominala turceasca unei suprematii reale crestine? Realitatea a dovedit ca era tot ce puteau face mai bine. Toate, dar absolut toate statele dunarene au devenit pasal\u00e2curi… pe c\u00e2nd vechile noastre tractate, iscalite cu litere mari si batoase pe piele de vitel, au fost p\u00e2na ieri izvorul neat\u00e2rnarii reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub domnia turceasca. Tudor se bazeaza pe ele c\u00e2nd cere de la Poarta reintroducerea domniei nationale, si Divanurile ad-hoc n-au gasit alte arme mai puternice \u00eenaintea Areopagului Europei dec\u00e2t tot pe acestea\u201c. De unde ideea exprimata memorabil ca Independenta n-a fost p\u00e2na la 1877 \u201eun <<copil gasit>> fara capat\u00e2i si fara antecedente, ci un print care dormea cu sceptrul si cu coroana alaturi\u201c.
\nE limpede ca publicistica lui Eminescu nu ne-ar aparea astazi, \u00een ciuda noilor sai detractori \u00eentorsi la vechiul stil cominternist, at\u00e2t de proaspata, at\u00e2t de rascolitoare, at\u00e2t de actuala si tocmai de aceea at\u00e2t de incomoda pentru cine te astepti si pentru cine nu te astepti, daca n-ar purta \u00een litera si spiritul ei vibratia unica a celui mai daruit condei care a scris vreodata \u00een limba rom\u00e2na. Viata ideilor este si viata cuvintelor, a sintagmelor \u00een care ele sunt formulate si reformulate. Caut\u00e2nd cuv\u00e2ntul ce exprima adevarul, Eminescu, cel mai mare ziarist rom\u00e2n, confera verbului o \u00eencarcatura de simtire si cugetare, un patos si o fervoare care \u00eel implica puternic \u00een contingent, dar, \u00een acelasi timp, \u00eel \u00eenscriu pe traiectorii ce depasesc evenimentialul si scandalul de o zi. Cuv\u00e2ntul nu doar numeste adevarul, \u00een primul r\u00e2nd adevarul lui Eminescu desigur, ci se ridica la semnificatii ce tin de planul vast al istoriei, al biografiei unui popor. Cel ce parea poate \u201erastignit\u201c, ca ziarist, \u00een epoca sa, \u00een Timpul sau, sare din veacul lui ingrat, cu epitetul lui G. Calinescu, pentru a se \u00eenscrie si cu opera publicistica \u00een durata. \u00cenc\u00e2t, la aproape 130 de ani de c\u00e2nd au fost scrise, articolele lui Eminescu ne fac sa traim un acut si nelinistitor sentiment al istoricitatii, al \u00eentinderii seculare. El a creat si pentru pagina de ziar o opera uimitor de durabila. De altfel, nu exista deosebiri esentiale \u00eentre poet si scriitorul la gazeta, ci, asa cum definea Serban Cioculescu \u00eentr-un articol din \u201eRevista Fundatiilor\u201c, din 1939, cu o sintagma inspirata: \u201evocatii paralele\u201c. Caietele atesta, \u00eentre altele, c\u00e2t de preocupat era Eminescu de arhitectura, tonul si stilul articolelor sale.
\nUnii comentatori au subliniat pe buna dreptate ca opera publicistica ne releva \u2013 contrar imaginilor simplificatoare si cliseelor vehiculate \u00eendeosebi \u00een perioade de dogmatism, acesta numindu-se fie \u201erealism socialist\u201c, fie \u201ecorectitudine politica\u201c \u2013 un Eminescu puternic, pragmatic, participant cu o viziune larga, europeana, la dezbateri pe care nu o data le domina cu autoritate, inclusiv atunci c\u00e2nd nu are \u00eentru totul dreptate, \u00een fine, un adevarat protagonist al spectacolului lumii, ilustr\u00e2nd principiul pe care el l-a exprimat genial \u00een aforismul \u201ePasiunea \u00eenalta, pasiunile \u00eenjosesc\u201c.
\nEminescu vedea \u00een presa un factor de progres, de cultura si civilizatie. Document al epocii \u00een care s-a produs, opera sa ziaristica este o marturie mereu vie a unei mari constiinte rom\u00e2nesti. \u00cen ordine morala, dar nu numai, ea ar trebui sa constituie un exemplu permanent pentru toti cei care se dedica profesiei de jurnalist \u00een limba rom\u00e2na.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Articolele lui Eminescu, \u00een primul r\u00e2nd cele pe teme politice (\u00een majoritatea lor editoriale), erau asteptate si citite cu un interes enorm deopotriva de prieteni si adversari \u2013 \u00eentre acestia din urma C.A. Rosetti, el \u00eensusi un reputat ziarist. Virulenta gazetarului de la \u201eTimpul\u201c le provoca frisoane nu numai celor vizati. \u00centr-o epoca si \u00eentr-o… Cite\u0219te mai mult »Eminescu, exemplul gazetarului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5763,5762,5764],"class_list":["post-8073","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-timpul","tag-articolele-lui-eminescu","tag-publicistica-lui-eminescu"],"views":1586,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8073","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8073"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8073\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8073"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8073"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8073"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}