{"id":8067,"date":"2011-06-16T13:39:17","date_gmt":"2011-06-16T11:39:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8067"},"modified":"2011-11-08T19:27:12","modified_gmt":"2011-11-08T17:27:12","slug":"critica-totala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/critica-totala\/","title":{"rendered":"Critica totala"},"content":{"rendered":"

Nicolae Manolescu, Teme, <\/em>Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 600 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Despre \u201eTemele\u201c lui Nicolae Manolescu a curs at\u00e2ta cerneala marcanta, \u00eenc\u00e2t interventia mea se dovedeste, din start, neavenita si inoportuna. Cam toate \u00eensusirile dominante ale serialului au fost identificate. Dar editarea acestei culegeri reprezinta o revansa pentru mine. De c\u00e2nd le-am citit \u00eent\u00e2ia oara, am tot asteptat ocazia sa le comentez. Nu doar fiindca aveam senzatia ca as fi adus unele completari. \u00cemi st\u00e2rnea dorinta si un pasaj din tableta \u201eScrisul si cititul\u201c, neinclusa \u00een prezenta colectie. Acolo, monograful lui Sadoveanu marturisea ca-si redacteaza articolele fie cu stiloul, fie cu pixul. Totodata, \u00een \u201eViata si carti: amintirile unui cititor de cursa lunga\u201c, directorul \u201eRom\u00e2niei literare\u201c preciza ca n-a renuntat la respectivul obicei. Detaliul aduna \u00een sine o lume inaccesibila studentului care, desi lua notite de curs si sustinea examene scrise, se folosea de computer ca sa-si \u00eentocmeasca referatele de seminar si recenziile. Acum, cu toate ca pretind unii cunoscuti ca as avea condei, am uitat sa-l tin \u00een m\u00e2na. Aproape ca m\u00e2zgalesc. Fara tastatura si fara Microsoft Word, nu sunt \u00een stare sa fac nici macar o \u00eensemnare bibliografica.
\nProfesor si critic<\/strong>
\nLa nivelul de suprafata, \u201eTemele\u201c lasa impresia ca ar compune jurnalul unor lecturi de placere. Fals! Ca si Roland Barthes, Nicolae Manolescu nu cauta bucuria \u00eentre coperte. Paradoxal, criticul \u00eengrijeste un \u00eendrumar despre autonomia esteticului, desi notiunea respinge orice imixtiune pedagogica. Ies la iveala \u00eencercarile de a teoretiza, de a \u00eenlatura prejudecati, clisee si pretentii scientiste (\u201eMetoda fara critica\u201c), de a-i arata publicului cum sa priveasca mecanismele literare. Nicolae Manolescu \u00eendeamna la \u00eentemeierea judecatilor pe discernam\u00e2nt. Opera este deschisa doar recitirii adecvate. Recitirea \u00eel face pe critic. Niciodata \u00eensa criticul nu procedeaza ex cathedra. \u00cen majoritate, demonstratiile se desfasoara implicit, impun\u00e2nd modestia ca strategie retorica predilecta: \u201eAbia recitindu-le am \u00eenteles ca, \u00een esenta lor, erau de fapt niste \u00eencercari de a provoca pe cititorii de literatura si, poate, pe unii specialisti, sa vada cu alti ochi anumite laturi ale obiectului nostru. Intentia inconstienta din care s-au nascut era mult mai putin aceea de a convinge dec\u00e2t aceea de a incita la lectura si la g\u00e2ndire. Nu aveam pretentia sa rezolv nimic, doream doar sa provoc rezolvari\u201c (\u201eEseul ca \u00abprovocare\u00bb\u201c, p. 355).
\nEtapa \u201eTemelor\u201c coincide cu bilanturile. Autorul \u00eenlocuieste unicitatea cartii cu ansamblul bibliotecii. Monadele \u00eesi pierd independenta. Nicolae Manolescu defineste literatura prin ea \u00eensasi. Rareori un roman \u00eesi afla termenul de raportare \u00een realitatea momentului elaborarii sau \u00een realitatea receptorului. Viziunea \u00eemparte c\u00e2teva ochiuri cu reteaua construita de G\u00e9rard Genette (\u201ePalimpeste\u201c). Toti scriitorii exista intertextual. Preiau modele, parodiaza, se distanteaza. Personajele nu traiesc exclusiv \u00een spatiul restrictiv al paginilor \u00een care figureaza. Goe sta l\u00e2nga Ionel din \u201eVizita\u201c, Aliosa Karamazov l\u00e2nga printul M\u00eeskin, Raskolnikov l\u00e2nga Joseph K sau Doamna Bovary l\u00e2nga Doamna Dalloway. Prin urmare, literatura \u00eenseamna o colectie de factori livresti. Natura si naturalul devin concepte dependente de uzul generalizat. \u00cen consecinta, societatea nu impune dec\u00e2t standardele de lectura, nu si sensul. Asa cum va sustine Matei Calinescu (\u201eRereading\u201c), valoarea estetica se concretizeaza \u00een a ne aminti de lecturile precedente (o imagine, o schema, un vers, un nume, un eveniment): \u201eDe c\u00e2nd am \u00eenceput sa citesc constient literatura, am bagat de seama ca scriitorii urmaresc\u00a0 sa ne induca \u00een eroare. Ceea ce ei ne ofera ca \u201esimtire\u201c, \u201eviata\u201c, \u201erealitate\u201c, \u201efiinta vie\u201c etc. e produs a nenumarate trucuri si artificii. Nu exista nici o jumatate de propozitie inocenta \u00eentr-un roman. De la cel dint\u00e2i r\u00e2nd p\u00e2na la cel din urma, totul e pus \u00een slujba crearii unei iluzii. Deosebirea dintre un mare romancier si unul mediocru e ca cel dint\u00e2i masluieste mai bine cartile\u201c (\u201eDe ce nu scriu roman\u201c, p. 403).
\nPrea mult s-a insistat asupra caracterului ludic al \u201eTemelor\u201c, decod\u00e2ndu-l ca joaca, cozerie sau gratuitate. Stilul relaxat favorizeaza reflectiile cele mai serioase. Si se \u00eent\u00e2mpla ca, \u00een destule situatii, Nicolae Manolescu sa nu apere statutul exemplar al textului beletristic, sa nu argumenteze \u00een favoarea situarii sale \u201epeste mode si timp\u201c, ci a delimitarii unei zone fara de care literatura n-ar exista. Critica alcatuieste genul proxim sau chiar zona indispensabila functionarii literaturii ca sistem: \u201eCitind un roman, criticul \u00eel reconstruieste mental sub forma unui model critic. Nu, desigur, fara legatura cu romanul real, dar structurat pe un alt plan dec\u00e2t acela romanesc. De la acest model \u00eencepe critica: tout le reste est litt\u00e9rature. Ca sa vada copacii reali, un critic trebuie sa-si poata \u00eenchipui mai \u00eent\u00e2i o abstracta padure\u201c (\u201eCopacii si padurea\u201c, p. 219).
\nLiteratura si ideologie<\/strong>
\nUna dintre laturile ascunse \u00eenca de \u201eTeme\u201c consta \u00een relatia dintre literatura si ideologie. Bine\u00eenteles, \u00eenainte de 1989, institutiile cenzurii nu i-ar fi permis nimanui sa remarce asa ceva. E suficient totusi sa studiem sumarul colectiei ca sa observam ca Nicolae Manolescu a manifestat un interes constant pentru aceasta problematica. Articolele din anii ’70 \u00eesi camufleaza intentia sub forma anularii confuziei (persistenta si azi) ca romancierul, poetul si dramaturgul sunt niste sarlatani. \u00cen rationament intervine si butada referitoare la absenta scopului practic al artei. Mai important se arata modul subtil de a semnala, prin ricoseu, principalele trasaturi ale ideologiei: \u201eCeea ce nici psihanalistul, nici anchetatorul nu \u00eenteleg este ca secretul literaturii nu este transcendent, ci imanent; ca literatura, spre deosebire de minciuna, nu are nimic de ascuns din afara ei. Minciuna e o forma goala, un travesti, ea ascunde; literatura nu numai ascunde, ea si reveleaza. Minciuna se defineste totdeauna prin raport cu un exterior, a carui imagine infidela este; literatura se defineste \u00een raport cu ea \u00eensasi, \u00eesi este siesi fidela\u201c (\u201eLiteratura si minciuna\u201c, p. 10-11).
\nAnii ’80 marcheaza o schimbare de atitudine, rezultata din multitudinea de romane politice din deceniul anterior. De altfel, cred ca tocmai parcurgerea acestor distopii a influentat interpretarile din \u201eArca lui Noe\u201c (volumul al III-lea). \u00cen comentariile sale, istoria recenta\/ curenta ia locul ideologiei. Parabolele antitotalitare compun alternativa la discursul oficial, osificat si trucat. Cartile lui Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, Constantin Toiu, Bujor Nedelcovici, George Balaita sau Gabriela Adamesteanu dob\u00e2ndesc, \u00een principal, semnificatii sociale, fiind fidele epocii \u00eentr-o masura mai ridicata dec\u00e2t documentele Partidului Comunist: \u201eCum se stie, romanul de actualitate e o categorie noua. \u00cenainte de razboi se spunea roman \u2013 pur si simplu, pentru tot ce se referea la prezent si roman istoric pentru ce se referea la trecut. Introducerea precizarii respective nu usureaza sarcina teoreticianului. Eu cred ca cele mai de seama romane istorice de azi sunt romanele actualitatii imediate sau apropiate\u201c (\u201eLiteratura si istorie\u201c, p. 396).
\nDupa Revolutie, printre altele datorita implicarii \u00een politica, Nicolae Manolescu a putut sa disece fara ocolisuri tehnicile de manipulare utilizate de extremismele de st\u00e2nga si de dreapta si sa dezvaluie mutatiile produse \u00een societatile de consum. Paternalismul si trucajul continua sa fie reguli fundamentale si \u00een democratiile veritabile. \u00cei este clar criticului ca masa cititorilor prefera fictiunile practice si ca acestia spera sa primeasca de la carti ratia de narcotice: \u201eS-ar parea ca toate societatile au nevoie de un mijloc de a controla realitatea, ca si cum cetateanul normal, acela pe care se edifica majoritatile politice si morale, n-ar fi capabil sa suporte realitatile brute si cineva s-ar \u00eensarcina mereu sa i le ofere \u00een stare neta. Ca si ideologia, imagologia preface brutul \u00een net. Daca, \u00een cazul ideologiei, institutiile care se ocupa de aceasta prefacere apartin fara exceptie statului (comunist, nazist), \u00een cazul imagologiei, ele sunt private\u201c (\u201eImagologia\u201c, p. 585). Poate ca nimic nu caracterizeaza mai bine diferentele de autoritate \u00eentre cele doua mijloace de manevrare dec\u00e2t efectele urmarite de fiecare \u00een parte: \u201ea \u00eenchide gura\u201c, respectiv \u201ea lua ochii\u201c.
\n\u201eTemele\u201c sunt singurele eseuri critice pe care le citesc de placere. Puse laolalta, ele dau seama de ceea ce reprezinta critica totala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Manolescu, Teme, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 600 p.   Despre \u201eTemele\u201c lui Nicolae Manolescu a curs at\u00e2ta cerneala marcanta, \u00eenc\u00e2t interventia mea se dovedeste, din start, neavenita si inoportuna. Cam toate \u00eensusirile dominante ale serialului au fost identificate. Dar editarea acestei culegeri reprezinta o revansa pentru mine. De c\u00e2nd le-am citit \u00eent\u00e2ia oara,… Cite\u0219te mai mult »Critica totala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5761,124,5760],"class_list":["post-8067","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-si-ideologie","tag-nicolae-manolescu","tag-teme"],"views":1501,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8067","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8067"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8067\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8067"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8067"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8067"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}