Va mai amintiti de Cioran, cel care a reusit sa-si traiasca toata viata din Paris cu ajutorul unor \u201eburse\u201c indefinit prelungite? \u00centr-una din zilele pe care le-am pierdut privind sofisticate application form postdru, probabil exact \u00een momentul \u00een care enervarea s-a unit cu greata, plasandu-ma \u00eentr-un desuet moment de \u201edeziluzie intelectuala\u201c (pe vremuri un must have al oricarui \u201eom de cultura\u201c), un soi de ecou cioranian a \u00eenceput sa ma \u00eempresoare. Mi l-am \u00eenchipuit pe Cioran batand silentios la zeci de usi (electronice) cu proiecte de genul: \u201eTratat de descompunere\u201c, \u201eDespre neajunsul de a te fi nascut\u201c, \u201eCartea dezamagirilor\u201c… etc. Anybody? No one? Poate \u201eIstorie si utopie\u201c? E mai \u201efocalizat\u201c? Daca, sa spunem, Cioran ar fi fost catalogat ca student roman, comitiile si comitetele de specialisti electronici s-ar fi ofuscat la gandul ca un estic nu face proiecte pe \u201ecomunism\u201c sau pe minoritati, cu precadere rromi (dintre acestia, numai cei oropsiti, fiind \u00een mod corect politic exclusi cei care traiesc oropsindu-i pe altii). Si cum usile astea electronice nu-ti acorda nici minima optiune kafkiana de a te uita pe gaura cheii, mai ca \u00eel vad pe Cioran recurgand la celebrul streang pe care altadata \u00eel privea doar ca pe o optiune \u00eendepartata si calmanta. Har Domnului ca majoritatea doctoranzilor si doctorilor nu sufera nici de umorile, nici de inteligenta lui Cioran, ajungand astfel sa \u00eengroase si ei cum pot promotiile succesive de someri sau de \u201esomeri angajati\u201c (pe la reviste de cultura, librarii, ziare sau posturi TV locale). Eu una ma consider norocoasa de cand am vazut pe usa cofetariei mele preferate anuntul: \u201eangajam cofetar cu sau fara experienta de preferinta doctor \u00een literatura comparata. Au prioritate persoanele sub 35 de ani cu minim 5 articole ISI publicate sau \u00een curs de publicare (se accepta si articole sau studii aparute \u00een publicatii recunoscute la nivel national)\u201c.
\nMultora li se va parea melodramatica recurgerea la metafora cu streangul cioranian, iar cei cu neuronii acoperiti de minunata pulbere magica a gandirii pozitive o vor gasi de-a dreptul absurda. Totusi, profesorului William Pannapacker, care a semnat articolul \u201eThe Big Lie About the \u00abLife of the Mind\u00bb\u201c, unii fosti studenti si doctoranzi i-au raspuns facand referire la teribila \u201esolutie\u201c. Majoritatea dintre ei s-au trezit \u00een urma mariajului academic (cu un parcurs de 20 de ani) cam \u00een aceeasi pozitie \u00een care se trezisera Don Quijote si Emma Bovary \u2013 ametiti de mincinoasele carti si \u201ecunoasteri\u201c pe care \u00eesi \u00eenchipuiau ca-si cladesc viitorul. Numai ca \u00een momentul crudului adevar nu un bland Sancho sau un blajin retardat sentimental asemeni lui Charles Bovary statea sa le stearga fruntea chinuita, ci mai nemiloasa piata a muncii continua sa-i stranga cu usa. Politicienii nu mai sunt cuceritori… daca te crezi un Aristotel nu-ti vei gasi nici un Alexandru cel Mare (desi cu un noroc chior, destinal as putea spune… te-ai putea alege cu un Gigi Becali). Moda de a \u201eparveni\u201c ca poet de curte a cam disparut si ea, caci curtea \u00eensasi si-a schimbat task-ul si grupul tinta. Pe un ton demn de un profet, William Pannapacker denunta unele dintre mirajele \u00eenvatamantului superior ajungand la concluzia: \u201eAr trebui sa existe un loc special \u00een iad pentru profesorii care \u2013 la sfarsitul unui program academic de 10 ani, fara perspectiva unei angajari \u2013 spun asta e! scoala nu-i pentru oricine\u201c.
\nMai sus numitul articol mi-a starnit curiozitatea si rasfoind alte foi electronice dedicate problemei am dat peste textul profesorului William Deresiewicz (\u201eThe Crisis in Higher Education\u201c, publicat \u00een \u201eThe Nation\u201c) care dezbate \u00eentr-un mod mai documentat acelasi subiect. Desi cei doi profesori se refera strict la sistemul universitar american, cred ca \u00eenvataminte amare putem trage de pe acum din experienta de peste ocean. Avand \u00een vedere ca unei economii neproductive am reusit sa-i \u201eadaptam\u201c una de specula (bancara si bursiera), probabil ca dupa sistemul Bologna vom urma orice alt vant de \u201eeficientizare\u201c care bate de peste ocean. Sa nu uitam ca deja avem cel putin o universitate \u201emulticulturala\u201c (whatever that means) producatoare pe banda de tot felul de institute (stiti\u2026 camarutele alea \u00eenghesuite \u00een care faxul e mai activ decat secretara\u2026 care este si unicul angajat). Oricum, s-ar putea ca sus-numitele institute sa poata fi cu succes integrate \u00eentr-o fericita \u201erulare de bani\u201c \u00een masura \u00een care universitatile noastre au preluat si vor mai prelua masiv modelul american. De altfel, au copiat deja cel putin una dintre calitati prin introducerea postului de Presedinte: \u201eMarimea salariilor prezidentiale \u2013 mai mult de 1 milion de dolari \u00een zeci de cazuri \u2013 a devenit notorie\u201c. \u00cen plus, ne anunta acelasi autor, corpul academic corporatist nu mai este compus din profesori care trec pe rand si prin partea administrativa a conducerii re\u00eentorcandu-se la predat si cercetare, ci au devenit \u201eun strat managerial separat\u201c care migreaza din job \u00een job ocupandu-se de partea \u201emasurabila\u201c, de business, a \u201eafacerii\u201c.
\nRevenind \u00eensa la studenti, \u00een special la cei care vor sa continue parcursul academic cu un doctorat, cei doi profesori ne expun modul diabolic \u00een care departamentele ascund nu numai faptul ca majoritatea dintre ei vor devenim someri (rata de angajare a doctorilor Yale era de 50% \u00eenainte de criza), ci si felul \u00een care universitatile, reducand numarul fericitilor titulari, produc o serie de job-uri prost platite pentru asistenti sau alte cadre aferente care pot functiona ca atasati doar pe perioada proiectelor \u00een curs. Universitatile, ca orice corporatii, gasesc mult mai eficienta \u201eplata cu ora\u201c si angajatii temporari care pot fi taiati cu extrema usurinta de pe lista de plati. Astfel \u00eentre 1991 \u2013 2003 rata titularilor a crescut cu 18% \u00een timp ce cea a angajatilor part time a crescut cu 87%. Profesorii devin astfel niste figuri care joaca rolul lui Jekyll-and-Hyde: \u201edevotati pentru fiecare student \u00een parte si co-manageri ai unui sistem care \u00eei exploateaza ca grup\u201c. Proiectele doctorale sau post-doctorale pot functiona doar \u00een mod absurd: \u00een masura \u00een care-si produc proprii loseri. Cine spune ca actele gratuite au murit?
\nDar pe langa acest dezastru financiar \u00een care Universitatile se arunca de dragul eficientei, cel social va fi poate unul fara precedent… culme a esecului iluminist. Cred ca ceea ce se \u00eentampla cu \u00eenvatamantul \u00een zilele noastre e ceea ce se \u00eentamplase cu arta \u00eenainte de a-si da obstescul sfarsit. Dupa finele analize ale lui Peter B\u00fcrger, arta avangardista se nascuse tocmai ca o revolta fata de \u201earta pentru arta\u201c, perceputa ca produs \u00eenregimentat al marii burghezii. \u201eArta pentru arta\u201c, nu era decat locul pe care capitalul \u00eel acordase artei, oferindu-i blajin \u201efunctia de a nu avea nicio functie\u201c. \u00cenca multi intelectuali si artisti mai fac apel la inefabilul artei cand nu mai au loc de scos camasa pe nicaieri. Integrat \u00een mai noul capitalism de specula, \u00eenvatamantului i se acorda acelasi loc, propunandu-i-se si lui (ca si fostului camp artistic neproductiv) \u201erolul de a nu mai avea niciun rol\u201c, adica rolul de a nu mai forma. Goana dupa burse, dupa \u00eenscrierea \u00een proiecte nu mai respecta niciun traiect corect din punct de vedere pedagogic. Ca \u00eentr-un lagar de concentrare intelectuala doctorandul si doctorul fug de colo-colo dupa \u201ece pica\u201c. Pana si lectorii, conferentiarii sau profesorii fac acelasi lucru. Tin minte si acum ca dupa 90 era \u201eeficient\u201c sa te faci \u201efeminist\u201c (adica sa te faci ca iei lectii de la mari somitati \u00een domeniu din SUA sau UK… ca oricum n-avea cu nimic de-a face feminismul lor cu al nostru). Dupa aceea au venit \u201estudiile culturale\u201c, \u201eminoritatile\u201c, \u201ecomunismul\u201c etc. Mai nou, chestiile cu \u201eactiv social\u201c si \u201esocial studies\u201c dau pe spate tot ce misca. \u00cenvatamantul nu numai ca urmeaza penibila \u00eenrolare a artei \u00een campul unei piete de specula, dar pare sa nu \u00eesi puna (din nou, asemeni artei) nici minima problema morala a raportului pe care \u00eel mai are cu societatea. Vad o puzderie de documentare si de filme \u201ereal social\u201c care regurgiteaza corect discursurile pe care proletariatul ar trebui sa le aiba fata \u00een fata cu capitalistii (\u00een eventualitatea ca nu tot proletariatul s-ar uita la \u201epovestea\u201c lui Iri si Moni sau la X Factor sau la Big Brother) si te apuca greata la felul \u00een care \u201earta\u201c si \u201ecunoasterea\u201c prizeaza socialul (cu atentie sporita pe efectele estetice pe care le produce lumea a treia) fara a-l atinge, ramanand \u201eestetic\u201c gratuita si financiar \u201eeficientizata\u201c. Sunt de acord doar \u00een parte cu afirmatiile lui Groys \u00een ceea ce priveste \u201eproletarizarea\u201c artei si a corpului artistului, dar el are \u00een vedere numai o ruptura (cea produsa de Duchamp) si cred ca textele sale vizeaza numai o parte a artistilor (\u00een principal a celor care se lupta \u00eenca pentru afirmare). Cine priveste aparitia artistului brazilian din cadrul actualei Bienale de la Venetia, Fabio di Ojuara care umbla cu un capac de toaleta \u00een jurul capului pe care sta scris \u201eNow, every shit is art\u201c (Amen!) nu poate decat sa \u00eei dea dreptate criticului rus. Dar exista si o alta ruptura, marcata de Warhol, prin celebra lui trecere la business art. Lucio Fontana si al lui \u201eConcept spatial\u201c (un cearsaf alb rupt pe mijloc) care se pune \u00een vanzare la Christie\u2019s Londra \u00eencepand cu pretul de 2 290 000 lire sterline, e cam departe de patura proletara, \u00een orice fel am gandi-o (pretul operei, mai \u00eenainte de orice, \u00eel desparte de clasele inferioare. Deja Dali facea glume pe tema aceasta cand vanzandu-si o lucrare a declarat ca desi tehnica \u00eei apartine si semnatura e originala, tabloul nu poate fi al lui, din moment ce nu el a fost cel platit). Mai ciudata decat \u201eproletarizarea artistului\u201c, e reproducerea \u00een orice camp de activitate a \u201efostelor\u201c paturi sociale, \u00eempartind indivizii \u00eentr-o clasa \u201esuperioara\u201c cu acces la fonduri si alta \u201eproletara\u201c luptand si ea pentru aceeasi bucata de placinta (de la specialistul \u00een fizica atomica la crescatorul de vite, toti sunt supusi aceluiasi imperativ: al \u201eaccesarii fondurilor\u201c). Revenind la artist, observam ca odata ce a intrat pe piata el nu mai este doar propriul lui angajat (propria lui forta de munca), ci si propriul lui curator, la fel cum Presedintele de Universitate este reiterarea CEO-ului unei multinationale. Studentilor, doctoranzilor si doctorilor (de la \u201euman\u201c) nu le ramane decat sa-si \u00eengrase pe cat posibil CV-ul, sa adune puncte, sa migreze din bursa \u00een bursa si din institut \u00een institut (la fel ca artistul \u00een cautarea curatorului ideal) pana uita cu totul si ideile de la care au pornit si unde voiau sa ajunga, mai ales daca locul \u00een care sperau sa ajunga se numeste \u201eloc de munca\u201c. \u00cen caz de boala, orice spital din Romania garanteaza o lingurita de dulceata pe cap de asigurat (cf. \u201eAdevarul de seara\u201c, Craiova, 31 mai 2011). Iar daca asigurarea dumneavoastra nu e destul de grasa sau lipseste cu desavarsire… Asta-i culmea! Lumea asta nu-i facuta pentru oricine!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Va mai amintiti de Cioran, cel care a reusit sa-si traiasca toata viata din Paris cu ajutorul unor \u201eburse\u201c indefinit prelungite? \u00centr-una din zilele pe care le-am pierdut privind sofisticate application form postdru, probabil exact \u00een momentul \u00een care enervarea s-a unit cu greata, plasandu-ma \u00eentr-un desuet moment de \u201edeziluzie intelectuala\u201c (pe vremuri un must… Cite\u0219te mai mult »O noua arta: \u00eenvatamantul superior<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[17],"tags":[5753,5751,5754,5755,5752],"class_list":["post-8059","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-asigurari","tag-burse-de-studii","tag-piata-muncii","tag-pregatire","tag-sistemul-universitar"],"views":1418,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8059","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8059"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8059\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8059"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8059"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8059"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}