\u00centrebarea din titlul unei anchete tiparite \u00een numarul 3 al noii reviste \u201eCronica veche\u201c poate duce prin echivocul sau ambiguitatea ei fertila la o discutie utila pentru lamurirea termenilor. \u00centrebarea anchetei este aceasta: \u201eCum a influentat libertatea scrisul dumneavoastra?\u201c. Care \u201elibertate\u201c? \u2013 te \u00eentrebi imediat, stiind sau crez\u00e2nd a sti ca nimeni si nimic nu-ti poate da mai multa libertate dec\u00e2t at\u00e2ta c\u00e2ta poti duce \u00een spinare. Cu alte cuvinte, libertatea \u2013 ca si patriotismul \u00een sensul cel mai \u00eenalt, eminescian \u2013 este \u00eentotdeauna o povara, iar nu un cadou: primit o data pentru totdeauna si pastrat intact \u00een muzeul intim sau arhiva personala, eventual \u00een spirt sau \u00een alta solutie conservanta. Adaug imediat ca, \u00een acest \u00eenteles, povara libertatii ram\u00e2ne aceeasi, la fel de grea si riscanta, indiferent de natura or\u00e2nduirii sociale \u00een care traieste individul ce si-a pus \u00een cap sa fie \u201eliber\u201c: \u00een capitalism, ca si \u00een comunism, desi oferita constitutional, libertatea se c\u00e2stiga la fel de greu si e lepadata tot at\u00e2t de usor, ca o povara insuportabila. Probabil ca nu exista prevedere constitutionala mai demagogica \u00een act si mai mincinoasa \u00een fapt dec\u00e2t aceea a \u201edreptului la libertate\u201c. \u00cen ancheta pomenita mai sus, doi poeti eminenti ne lamuresc mai bine dec\u00e2t ar face-o orice teorie venita din afara cum functioneaza si apasa asupra fiecarui individ \u00een parte teribila povara a libertatii. E vorba, fireste, despre libertate \u00een domeniul artei. \u201eLibertatea este fara \u00eendoiala \u2013 afirma Adrian Alui Gheorghe \u2013 s\u00e2ngele artei. Cum sa faci literatura \u00een afara libertatii? \u00cenainte de 1989 am mimat libertatea ca sa putem scrie, ca sa ne putem exprima. Am facut-o cu dintii str\u00e2nsi, cu pumnii \u00eenclestati, am visat prea mult cu pleoapele facute pumn. \u00cen perioada comunista a functionat cenzura dar, mai grav, a functionat autocenzura. Am fost dresati p\u00e2na la a ne crea, \u00een interior, teritoriul interzis, ideile interzise, cuvintele interzise. Mutilarii i-am raspuns cu automutilarea.\u201c Cum vedem, sub presiunea contextului \u201es\u00e2ngele artei\u201c se poate subtia si decolora, autocenzura devenind \u00een aceste situatii cel mai direct \u201esabotor\u201c al libertatii de creatie. Unde ducea acest \u201esabotaj\u201c? La lungi si penibile negocieri, \u201e\u00een birourile de la Editura Junimea, prin anii ’80.\u201c Poetul si-a \u201enegociat\u201c debutul de atunci cu un redactor \u201earat\u00e2nd cu degetul \u00een sus, spre instanta care era, kafkian, deasupra noastra, adica seful editurii… Ofta si taia.\u201c Taia din \u201es\u00e2ngele artei\u201c. La r\u00e2ndul lui, seful editurii mai taie o portie din libertatea poetului, din \u201es\u00e2ngele artei\u201c: \u201eA oftat din nou si a aratat cu un deget \u00een sus. Acolo sus, la Consiliul Culturii, unde functiona \u201ecenzura care nu exista \u00een Rom\u00e2nia\u201c\u201e. \u00cen fine, la r\u00e2ndul sau, poetul ofteaza si el si convine: \u201eBine, am spus, am sa caut alt titlu\u201c. Ca sa afle mai departe ca e vorba de un \u201edebut colectiv\u201c: \u201eAm amutit. Cum adica, debut colectiv? \u00abDa, mi-a spus, e vorba de economie, de h\u00e2rtie, de spatiul tipografic, de energie electrica cu tiparirea etc. Da, mi-a spus, mergeti acasa, va decideti daca acceptati \u00een noua formula, \u00een doua saptam\u00e2ni \u00eemi dati raspunsul ferm. Am iesit din biroul lui ametit.\u00bb Dupa ce s-a dezmeticit, am cedat ca sa debutez \u00een \u00abvolum colectiv\u00bb\u201c. Pasul urmator poetul nu l-a mai facut: sa-si asigure debutul individual cu pretul a \u201edoua, trei poeme patriotice, din care unul musai cu partidul\u201c. Desi \u201eam refuzat fara ezitare\u201c, altii n-au ezitat, au negociat mai departe \u201es\u00e2ngele artei\u201c si asa, \u00eesi aminteste Adrian Alui Gheorghe, \u201eau aparut, la un an de la cele descrise mai sus, trei volume de poezie \u00abcolectiva\u00bb care purtau trei titluri dupa forma mintii si inspiratiei asasinilor de autori rom\u00e2ni de la Junimea: \u00abSolstitii\u00bb, \u00abInvocatii\u00bb si \u00abIncantatii\u00bb. De ce spun toate astea? Ca sa confirm \u00eenca o data faptul ca dezastrul culturii rom\u00e2ne s-a facut cu rom\u00e2ni, cu unelte, cu secaturi. Ca \u00een noi talentul se manifesta natural. Dar ca habar nu aveam ca Dumnezeu ne-a lasat liberi si confundam lupta pentru un drept natural cu \u00eendelungile negocieri cu indivizi de teapa celor de la Editura Junimea de atunci\u201c. Da asa este, \u201eDumnezeu ne-a lasat liberi\u201c, dar nu ne-a bagat cu sila povara libertatii \u00een traista: unii au \u201enegociat\u201c, altii nu, \u201edupa facultati\u201c, vorba unui celebru personaj al lui Marin Preda. \u00centr-adevar, \u201edezastrul\u201c de care vorbeste aici bunul poet \u201es-a facut cu rom\u00e2ni\u201c, dar si \u201es\u00e2ngele artei\u201c s-a facut apa de multe ori. Ideea volumelor de debut colectiv evocate de Adrian Alui Gheorghe aparuse pe la jumatatea anilor ’80. Coment\u00e2nd acest fenomen bizar, un cronicar putea sa scrie pe atunci chiar \u00een \u201eSc\u00e2nteia\u201c: \u201eDupa cenaclu vin editurile, concursurile de debut, volumele… \u00cen ultima vreme s-au \u00eenmultit volumele colective, \u201especie\u201c curioasa si hibrida, \u00een orice caz, judec\u00e2nd dupa continutul lor, neconcludenta. Daca i-am privi pe cei ce vin prin prisma ultimelor volume colective de debut, \u201esituatia\u201c lirismului \u00een momentul de fata ar fi aidoma unui canal fara apa si din care niciun catarg nu se av\u00e2nta spre larg. O albie seaca sau \u00een care serpuieste un firicel de apa. Talentul nu mai p\u00e2lp\u00e2ie \u00een trunchiul acestor copaci artificiali: \u201evolume colective\u201c. Opera de filantropie de care nu au nevoie cei ce vin cu adevarat, ci probabil, \u00eenlocuitorii lor de nechezol. La urma urmei, debutul este un act individual, fiecare trebuie lasat, daca exista, pe corabia lui caci, nu-i asa?, \u00abfiecare-si duce insul singur \/ ca pe-un glob \u00een \u00eentunericul vargat\u00bb (Nichita Stanescu). Asadar, cei ce vin nu se vad \u00een aceste volume care rasp\u00e2ndesc, \u00een general, un prematur sentiment batr\u00e2nesc, o cumintenie plicticoasa, o suspecta disciplina a versificarii: majoritatea acestor debutanti cooperativizati, scosi din lotul lor individual \u2013 daca \u00eel aveau! \u2013 mi se par cel mult c\u00e2ntareti \u00een gama altora. N-am \u00eent\u00e2lnit \u00een ele veritabile \u00abrasarituri\u00bb, poetice, desi unul dintre volume voia sa fie chiar un \u00abc\u00e2ntec pentru zorii de zi\u00bb! Rom\u00e2nul e nascut poet! \u2013 dar, iata, aceste fade \u00abvolume colective\u00bb de debut ne arata ca el, rom\u00e2nul, poseda un teribil instinct de adaptare… poetica. Vorbim, \u00een realitate, despre un fenomen de eclipsare a celor ce vin cu adevarat si care, desi nascuti, sunt \u00eenca departe de edituri, critici, mentori, dirijori si coordonatori… Desigur, spiritul de economie este oriunde binevenit si recomandabil, cu o singura exceptie: \u00een domeniul bucuriei de a-i \u00eent\u00e2mpina cum se cuvine pe solii poeziei de m\u00e2ine se cade sa nu fim economi. Stim sa facem o sarbatoare din aparitia noilor talente? Ceea ce se vede uneori arata nu bucuria dar obligatia ca \u201esarbatoritilor\u201c sa li se trimita un cadou sau sa li se faca o favoare: un colt sarac de revista, alaturi de multi altii. Este, \u00eemi vine sa cred, o furie a numarului, a multului socotit, pesemne, democratic. \u00cen aceasta conceptie, cei ce vin apar ca niste coloane de marsaluitori disciplinati, pe trasee date, pe drumuri prestabilite si marcate cu toate semnele de circulatie: ca sa nu se rataceasca! Excesiva grija de a elimina din competitia celor ce vin factorul de risc, imprevizibilul, \u00abratacirea\u00bb creatoare nu poate produce dec\u00e2t rebuturi, \u00abonorabile\u00bb \u00een felul lor, utile si pentru ca nu produc insomnii celor care \u00eempart filantropic aceeasi foaie la c\u00e2t mai multi.<\/p>\n
\u00censa \u00een vremea noastra democratica adevarata libertate pe care democratia creatiei o presupune si o \u00eenlesneste consta \u00een dreptul de a fi tu \u00eensuti: imprevizibil si neasemanator.\u201c Oameni cu simtul umorului, celebrii comentatori ai Europei libere au preluat articolul coment\u00e2nd \u00een felul lor \u201ecooperativizarea\u201c debutantilor din Rom\u00e2nia. Nu vreau ca, prin acest prea lung citat din \u201eodioasa\u201c \u201eSc\u00e2nteie\u201c a anilor ’80 (\u201edeceniul satanic\u201c din jurnalul lui Mircea Zaciu) sa cautionez ori sa \u201ereabilitez\u201c obedienta inevitabila a acelui ziar, lipsit total \u00een respectivul interval de puterea de decizie si actiune pe care o avusese din anii ’50 sub Sorin Toma si Silviu Brucan. Vreau doar sa spun ca, pornind de la libertatea ca povara, idee inspirata de raspunsurile la ancheta \u201eCronicii vechi\u201c \u00een comunismul t\u00e2rziu negocierile, penibile, pe seama libertatii, necum \u201ecedarile\u201c nu erau obligatorii: poetul Adrian Alui Gheorghe a \u201enegociat\u201c si a refuzat sa mai negocieze si sa plateasca pretul cerut. \u00cen cazul altora, povara libertatii a fost prea grea, iar \u201es\u00e2ngele artei\u201c s-a decolorat. Nu-i cazul unui poet at\u00e2t de inconformist ca Liviu Ioan Stoiciu: \u201eAm tot declarat public, dupa Revolutie (c\u00e2nd ne-am c\u00e2stigat libertatea, nu?) ca eu am fost liber la masa de scris tot timpul \u2013 si provocam stupoare. Pentru mine e de ne\u00eenteles de ce colegii de literatura rom\u00e2na nu ma cred. P\u00e2na la Revolutia (sau lovitura de stat) din Decembrie 1989, \u00een particular, ascuns \u00een apartamentul meu, eram liber atunci c\u00e2nd scriam si aveam constiinta ca ma eliberam din \u00eenchisoarea tarii aflate sub regim comunist pur si simplu dupa ce terminam de scris\u201c. Poetul are tabieturi stricte: \u201escriu de m\u00e2na numai cu cerneala neagra (cum altfel?! \u2013 n.n.) si numai cu acelasi stilou chinezesc achizitionat din tinerete, care azi are \u00abpompita\u00bb stricata, motiv pentru care l-am transformat \u00een toc (sa pot sa scriu cu el, \u00eel introduc \u00een calimara)…\u201c \u00cen vacanta, \u201escriu cu ce am la \u00eendem\u00e2na (de regula pix cu mina neagra; nu scriu niciodata cu creionul, fiindca trebuie mereu ascutit)\u201c. Libertatea de a scrie numai cu \u201ecerneala neagra\u201c nu \u00eenseamna ca poetul a scapat de cenzura: \u201edoar prima carte, \u00abLa fanion\u00bb, aparuta \u00een 1980, a scapat de cenzura; fiindca din 1981 am avut dosar de urmarire operativa la Securitate, redactorii cartilor mele erau cu ochii \u00een patru, tot ce scriam era periat la s\u00e2nge si orice cuv\u00e2nt avea sensuri subversive…; am avut mari necazuri cu publicarea volumului \u201eInima de raze\u201c aparut \u00een 1982 la Editura Albatros, pusa la index dupa aparitie, scoasa din biblioteci…\u201c Desi tot ce scria \u201eera periat la s\u00e2nge\u201c, trebuie numaidec\u00e2t adaugat ca, spre cinstea lui, \u201es\u00e2ngele artei\u201c g\u00e2lg\u00e2ie la fel de puternic si viu \u00een volumele cenzurate si scoase din biblioteci: ne-negociabila, povara libertatii nu l-a \u00eencovoiat, ci, din contra l-a \u00eempins \u00eenainte, p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t poetul pare nostalgic \u00een raport cu constr\u00e2ngerile benefice ale unei anumite forme de cenzura! \u201eDaca reevaluez creatia mea de dupa Revolutie \u2013 spune Liviu Ioan Stoiciu \u2013
\nn-am cu ce sa ma laud, n-am c\u00e2stigat \u00een libertate la masa de scris, am senzatia ca din contra (subconstientul nu mai are motive sa stea nelinistit din motive de cenzura; pe c\u00e2nd nelinistea \u00eemi crestea vibratia creatoare; poate e o simpla amagire, fiindca pot sa dau vina si pe cresterea mea \u00een v\u00e2rsta de atunci si pe uzura naturala; eventual, subconstientul e interesat dupa Revolutie, dupa c\u00e2stigarea oficiala a libertatii, nu mai de relativizarea cenzurii transcendentale).\u201c Pe unii povara libertatii \u00eei doboara, pe altii \u00eei provoaca… E, azi, \u00een capitalism, mai usoara povara libertatii dec\u00e2t \u00een comunism? Si cad, azi, rapusi de greutatea ei, mai putini dec\u00e2t ieri? Socotind doar consimtirile si negocierile profitabile ale unora din v\u00e2rfurile elitei capitaliste, n-am aceasta impresie. Din contra. Ram\u00e2n de aceea la parerea ca, mai presus de or\u00e2nduiri, nimic si nimeni nu-ti poate da mai multa libertate dec\u00e2t at\u00e2ta c\u00e2ta poti duce \u00een spinare. Restul e… literatura: minciuna romantica si adevar romanesc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centrebarea din titlul unei anchete tiparite \u00een numarul 3 al noii reviste \u201eCronica veche\u201c poate duce prin echivocul sau ambiguitatea ei fertila la o discutie utila pentru lamurirea termenilor. \u00centrebarea anchetei este aceasta: \u201eCum a influentat libertatea scrisul dumneavoastra?\u201c. Care \u201elibertate\u201c? \u2013 te \u00eentrebi imediat, stiind sau crez\u00e2nd a sti ca nimeni si nimic nu-ti… Cite\u0219te mai mult »Povara libertatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2424,1950,5745,5744,5743],"class_list":["post-8046","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-alui-gheorghe","tag-autocenzura","tag-consiliul-culturii","tag-liertatea-si-arta","tag-revsita-cronica-veche"],"views":1854,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8046","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8046"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8046\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8046"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8046"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8046"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}