{"id":8031,"date":"2011-06-09T14:44:47","date_gmt":"2011-06-09T12:44:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8031"},"modified":"2011-06-09T14:45:35","modified_gmt":"2011-06-09T12:45:35","slug":"roland-garros-mon-amour-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-5\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (5)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Roland Garrosul tinea pasul cu noile vremuri \u2013 si se m\u00e2ndrea cu asta. \u00cencet-\u00eencet batr\u00e2nul parc sportiv \u00eesi moderniza gradenele si terenurile, vestiarele, centrul de presa, magazinele si restaurantele. Astfel, \u00een 1983 a venit r\u00e2ndul la operatie estetica terenurilor cu numarul 2, 3 si 4, pentru ca \u00een 1984 si 1985 chiar marea arena sa fie renovata si amplificata, prin anexarea terenului de rugby situat \u00een incinta complexului si prin actiunea de lifting asupra tribunei B si construirea unei mari sali de presa ultra-moderne \u00een 1987. <\/strong><\/em><br \/>\n\u00cen 1989, ca semn de ad\u00e2nc (si legitim) respect fata de \u201eopera\u201c \u00eenaintasilor muschetari, avea sa fie realizata superba Place des Mousquetaires, iar frumosul Court A, rebotezat Suzanne Lenglen, \u00eesi vedea marit numarul de locuri la generoasa suma de zece mii. Trist paradox, stadionul al doilea ca marime al complexului de la Porte d&#8217;Auteuil fusese destinat, ca omagiu, sa poarte numele marii campioane franceze a anilor 1920, de sase ori c\u00e2stigatoare a Internationalelor Frantei, \u00eensa care n-a apucat niciodata sa joace pe Roland Garros, construit dupa retragerea ei&#8230;<br \/>\nSuzanne Lenglen&#8230; o exceptionala jucatoare, o campioana care, \u00eentre 1919 si 1926 nu a pierdut dec\u00e2t un singur meci, dar si o autentica diva, prima femeie care a facut ca prin prestanta si personalitatea ei publica moda tenisistica sa nu mai fie un moft, ci o tinta pentru doamnele din high life-ul parizian.<br \/>\n\u00centr-adevar, toata aceasta actiune de amplificare si reasezare tintea nu doar ram\u00e2nerea parcului \u00een siajul celorlalte Grand Slamuri, dar si conservarea demna si orgolioasa a memoriei marilor campioni francezi. Pentru ca asa ceva sa se \u00eent\u00e2mple, era nevoie de \u00eenca mai mult spatiu. Locatia numara de-acum \u00eenainte nu cinci hectare, ci opt si jumatate. Vestiarele primesc o noua amplitudine, parcarea creste si ea, spatiul destinat relatiilor publice are si el o noua dimensiune. Roland Garrosul tine sa intre cu fruntea sus \u00een noul mileniu.<br \/>\nPe urmele lui Philippe Chatrier, marele reformator, noul presedinte al FFT, Christian Bimes, un prieten apropiat al lui Ilie Nastase si al tenisului rom\u00e2nesc, nu accepta nici un pas gresit. Fostul medicstomatolog din Marsilia nu face nici un compromis, el doreste sa asigure cele mai bune conditii juniorilor si seniorilor pastoriti de Federatie! Asa se faca ca li se ofera celor mai promitatori tenismani tineri un adevarat hotel permanent, cu apartamente moderne si spatioase, un loc unde \u00eentr-adevar sa se simta ca acasa, \u00een care sa poata sa \u00eenvete, sa traiasca si sa se dezvolte. Vremurile romantice, pe c\u00e2nd Noah, Moretton, Portes si ceilalti traiau la limita decentei, \u00een camere de pauperi \u201estudenti \u00een tenis\u201c, au ramas acum simpla amintire.<br \/>\nToate aceste \u00eennoiri au condus si la o crestere exponentiala a numarului de vizitatori din vremea marelui turneu. \u00cen 1989 la Roland Garros iau parte trei sute cincizeci de mii de spectatori&#8230; record absolut! Este o cifra cu peste o suta de mii de unitati mai mare dec\u00e2t \u00een anul precedent! Asa ca presedintele celor noua mii de cluburi de tenis din Hexagon are motive serioase de m\u00e2ndrie: \u00een prima zi de luni a turneului sunt gazduiti pe Suzanne Lenglen toti reprezentantii structurilor afiliate la FFT, ca un fel de recompensa initiata si acordata de Christian Bimes acestor voluntari si entuziasti participanti la proiectul grandios de modernizare a batr\u00e2nului Roland Garros. Si, de ce sa nu recunoastem, este si un public extrem de competent prezent \u00een acea zi pe Lenglen&#8230;<br \/>\nLucrurile nu se opresc aici. \u00cen anul 2001, este conceputa si construita o noua zona operationala destinata televiziunilor, \u00een 2002 ia nastere un muzeu al tenisului, celebrul de-acum Tenniseum. Iar centralul este cosmetizat \u00een doar zece luni de santier, cu o luna mai mult dec\u00e2t \u00een 1928, cheltuielile ridic\u00e2ndu-se la trei sute de milioane de franci noi. Noua arena centrala poarta numele lui Philippe Chatrier, cel care a lucrat pentru ca tenisul francez sa nu fie depasit si umilit de monopolul anglo-saxon asupra sportului alb&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Roland Garrosul tinea pasul cu noile vremuri \u2013 si se m\u00e2ndrea cu asta. \u00cencet-\u00eencet batr\u00e2nul parc sportiv \u00eesi moderniza gradenele si terenurile, vestiarele, centrul de presa, magazinele si restaurantele. Astfel, \u00een 1983 a venit r\u00e2ndul la operatie estetica terenurilor cu numarul 2, 3 si 4, pentru ca \u00een 1984 si 1985 chiar marea arena sa&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-5\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (5)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[720],"class_list":["post-8031","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-roland-garros"],"views":1358,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8031","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8031"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8031\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8031"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8031"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8031"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}