{"id":8019,"date":"2011-06-09T14:36:29","date_gmt":"2011-06-09T12:36:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8019"},"modified":"2011-06-09T14:36:48","modified_gmt":"2011-06-09T12:36:48","slug":"oda-pentru-o-para-malaiata-%e2%80%9edincolo-de-limite%e2%80%9c-de-neil-burger","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/oda-pentru-o-para-malaiata-%e2%80%9edincolo-de-limite%e2%80%9c-de-neil-burger\/","title":{"rendered":"Oda pentru o para malaiata:  \u201eDincolo de limite\u201c de Neil Burger"},"content":{"rendered":"<p>Ce am face daca, fara nici un efort sau sacrificiu, am deveni deodata geniali, cum am folosi atunci noile noastre aptitudini? E o \u00eentrebare la care, \u00een limitele genului, \u00eencerca sa ne dea un raspuns \u201ePhenomenon\u201c din 1996. Personajul principal, interpretat, \u00een acel film de familie, de John Travolta, alegea sa \u00eesi puna neobisnuita capacitate cognitiva \u00een slujba comunitatii. Daca acelasi lucru s-ar fi \u00eentamplat \u00eentr-un film porno, probabil ca si-ar fi investit energiile \u00een ticluirea de noi artefacte copulative; daca ar fi fost un rapper de culoare, ar fi construit cea mai \u00eenalta masina cu cele mai performante suspensii sau tinichelele de atarnat la gat care nu ruginesc s.a.m.d. \u201eLimitless\u201c al lui Neil Burger nu e nici de familie, nici pentru adulti. E la mijlocul distantei, adica un fel de porno intelectual care nu se adreseaza \u00een mod special vreunei categorii etnice sau de varsta, dar care le va merge cu siguranta la inima lenesilor.<br \/>\nScriitor fara opera dotat cu o inteligenta \u00een cel mai bun caz medie, Eddie Morra (Bradley Cooper) devine un astfel de personaj exceptional. Ridica \u00eentrebari doua aspecte: cum ajunge sa fie un geniu si ce face el cu aceasta genialitate. Precum \u00een \u201ePhenomenon\u201c, meritele sale \u00een multiplicarea propriului IQ sunt nule. Tipul pur si simplu \u00eenghite o pastila. E pestisorul de aur, echivalentul adult al fanteziilor din primii ani de scoala, cand vlastarele tinere viseaza la metode de \u00eenvatat instantanee (si bine\u00eenteles pasive). E o golanie, iar modul \u00een care eroul se serveste de ea e \u00een egala masura golanesc.<br \/>\nPrimul lucru pe care \u00eel face e sa-si termine cartea, dupa care se pune pe facut bani. Mai \u00eentai \u00een cazinouri, prin vechea metoda Rainman, apoi pe Wall Street. Dupa ce face suficient de multi bani (nu se stie de ce, pentru ca de ei nu prea pare sa se bucure), trece mai departe: la politica. Morra se pregateste sa devine senator de New York si apoi presedintele Americii. \u00cen tot acest rastimp, nu are nici un fel de remuscare si nimeni nu \u00eei reproseaza nimic, asa ca poate sa se bucure de noile sale talente si de viitorul sau luminos dupa pofta inimii.<br \/>\nInteligenta lui Eddie e vazuta ca fiind cel mai marfa lucru posibil, un fel de upgrade pe care toata lumea l-ar cumpara, daca ar putea. Cand \u00eesi ia pastila, primul lucru care se \u00eentampla e ca i se largeste campul vizual. Dintr-o privire, tipul vede pur si simplu mai mult, ca si cum ar lipi mental mai multe perspective. La ce foloseste asta? Lui, la nimic, dar fara triserii precum aceasta nu se poate: Cooper nu e un actor suficient de versatil pentru a juca inteligenta, Si chiar daca ar reusi, Burger nu e un regizor suficient de versatil sa-l filmeze.<br \/>\n<strong>Fratele cel Mare si <\/strong><br \/>\n<strong>Regizorul cel Mic<\/strong><br \/>\n\u00cen consecinta, nu \u00eel vedem doar pe Morra cum se dopeaza, s-a considerat probabil ca nu e de ajuns. Ci \u00eel vedem la raze X, urmarim efectiv pastila cum se duce pe gat si trece prin tractul digestiv. Sunt trucuri de tip \u201eCSI\u201c, care satisfac apetitul pentru savantlacuri hi-tech si reafirma, concomitent, faptul ca filmul e cat se poate de nou; oameni care iau pastile si atat puteam vedea si pe vremea lui Bogart si Gary Cooper.<br \/>\nLargirea perspectivei sau imaginea-radiografie sunt doar cateva dintre artificiile vizuale ale filmului. Burger \u00eeneaca \u00een culoare cadrele \u00een care eroul e sub efectul pastilei, de parca ochii lui Eddie ar fi un televizor caruia drogul \u00eei regleaza saturatia. Cand \u00eesi scrie cartea, \u00een camera protagonistului ploua cu litere stralucitoare. N-om fi toti destepti ca el, dar tind totusi sa cred ca am fi priceput de unde provine creativitatea si fara slovele care cad din cer, si fara omniprezentul voice over, care explica de-a fir a par ce se \u00eentampla si cand cineva respira. \u00cen sfar?it, din cand \u00een cand, protagonistul se dedubleaza. Ca sa \u00eentelegem cat de rapid gandeste sau cat de eficient e, vedem exact atatea versiuni ale lui cate a considerat Burger ca \u00eencap \u00een cadru fara sa-l \u00eenghesuie prea mult.<br \/>\nCamera trece prin tot felul de lucruri prin care \u00een mod normal n-ar avea cum sa treaca si ajunge acolo unde \u00een mod normal nu ar avea unde sa ajunga. E ca si cum un adolescent s-ar fi jucat cu un aparat cu un zoom puternic precum Fat-Frumos cu buzduganul: dintr-un punct fix (punctul 1), zoom-ul este utilizat la maxim, dupa care acel punct 2 devine punctul 1, punctul 3 devine punctul 2 si asa mai departe. \u00cen generic, trecem din masina \u00een masina, prin zeci de lunete si parbrizuri, mai departe si mai departe, pana nicaieri. Filmul lui Burger arata o gramada de chestii, dar nu spune absolut nimic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ce am face daca, fara nici un efort sau sacrificiu, am deveni deodata geniali, cum am folosi atunci noile noastre aptitudini? E o \u00eentrebare la care, \u00een limitele genului, \u00eencerca sa ne dea un raspuns \u201ePhenomenon\u201c din 1996. Personajul principal, interpretat, \u00een acel film de familie, de John Travolta, alegea sa \u00eesi puna neobisnuita capacitate&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/oda-pentru-o-para-malaiata-%e2%80%9edincolo-de-limite%e2%80%9c-de-neil-burger\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Oda pentru o para malaiata:  \u201eDincolo de limite\u201c de Neil Burger<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5729,150,83,5730],"class_list":["post-8019","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-limitless","tag-cinema","tag-film","tag-neil-burger"],"views":1632,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8019","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8019"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8019\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8019"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8019"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8019"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}