{"id":801,"date":"2009-12-17T14:03:16","date_gmt":"2009-12-17T12:03:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=801"},"modified":"2009-12-17T14:03:53","modified_gmt":"2009-12-17T12:03:53","slug":"a-trai-fiecare-zi-ca-o-poveste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-trai-fiecare-zi-ca-o-poveste\/","title":{"rendered":"A trai fiecare zi ca o poveste"},"content":{"rendered":"


\nMarturisesc ca am citit pe nerasuflate cartea pe care Alex Stefanescu a publicat-o recent (\u201eJurnalul secret, dezvaluiri complete\u201c, Editura Corint, 2009). Fiecare noua zi, din 2003 p\u00e2na in 2009, este cu\u00a0 siguranta surprinzatoare pentru cititor, dar, mi se pare mie, ca si pentru autor. Fiecare noua zi reprezinta pentru el un prilej de bucurie sau uimire, chiar si atunci c\u00e2nd int\u00e2mplarea povestita nu este, in fond, foarte vesela. Alex Stefanescu reuseste intotdeauna sa puna in evidenta partea plina a paharului, mai mult, sa faca haz de necaz. Bunaoara, la 21 octombrie 2005, celebreaza (sau comemoreaza?) cinci ani de c\u00e2nd i-a fost sparta si devastata locuinta. Evenimentul st\u00e2rneste si interesul presei. O reporterita ii pune victimei intrebarea: \u201eVa rugam, domnule\u00a0 Alex Stefanescu, sa ne spuneti ce simtiti in aceste momente?\u201c Raspunsul: un hohot de r\u00e2s, ceea ce o determina pe reporterita sa opreasca filmarea. Altadata povesteste cum i se face o operatie de schimbare a cristalinului. Am motive sa cred ca, de regula, intr-o asemenea\u00a0 imprejurare starea de spirit a pacientului nu este vesela. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Ei bine, Alex Stefanescu gaseste motive de satisfactie ca masa de operatie il\u00a0 tine si nu se prabuseste sub greutatea lui, ca la\u00a0 operatia de apendice. Dar mai cu seama, constata, dupa interventia chirurgicala reusita, ca are sansa de a redescoperi c\u00e2t de frumos colorata e lumea si se hotareste sa-si schimbe fundamental viata. Nu va mai citi scriitori mediocri: \u201eLa vederea pe care o am, nu ma mai intereseaza dec\u00e2t cei la nivel de Premiul Nobel\u201c (p.217)
\nC\u00e2nd exista cel mai mic pericol de alunecare a sentimentului sau atitudinii in solemn sau grandilocventa, Alex Stefanescu gaseste acea nota in cheie ironica menita sa tempereze inflacararea si sa readuca perspectiva la masura ei terestra, familiara. Asa, m\u00e2ndria nationala este sustinuta de ce altceva dec\u00e2t de achizitia unei periute de dinti din par natural de porc, care nu are corespondent intre produsele internationale luxoase, dar artificiale. \u201eDeci facem si noi, rom\u00e2nii, ceva de mai buna calitate dec\u00e2t altii! Deci putem!\u201c (p.152). Altadata, o pana de cauciuc il surprinde singur in mijlocul unui drum plin de noroi, in fata unor c\u00e2ini furiosi, neputincios in manevrarea cricului si a rotii de rezerva. Apare providentialul Marian care \u201ein doi timpi si trei miscari\u201c inlocuieste roata si pleaca fara a astepta multumiri. \u201eIn c\u00e2teva secunde, am inceput din nou sa-mi iubesc familia, prietenii, cunoscutii. Si tara.\u201c(p.102). In doua r\u00e2nduri, la Suceava si Ploiesti, este onorat cu titlul de \u201ecetatean de onoare\u201c al orasului. De fiecare data ceea ce il intereseaza pe autor este in ce masura acest titlu ar putea stimula interesul fetelor fata de persoana sa si constata cu falsa m\u00e2hnire ca asteptarea ii e zadarnica. In alta ordine de idei, masura valorii umane este data de sucul de rosii stocat in camara. \u201eFara suc de rosii in camara, nici Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu sau Horia-Roman Patapievici nu mi s-ar parea at\u00e2t de inteligenti\u201c (p. 200)\u00a0 Exista, insa, doua-trei exceptii, care nu se pot subsuma spiritului ironic. Ma refer la ziua de 2 noiembrie 2004 c\u00e2nd o evoca cu admiratie, nostalgie si intelegere pe Zoe Dumitrescu-Busulenga care avea atunci de suportat atacuri grosolane privind compromisurile ei cu regimul Ceausescu. In alta parte e tulburat de povestile repetate privind comportamentul betivilor, altfel oameni muncitori in stare de trezie, pe care alcoolul ii transforma in brute si ii impinge catre fapte criminale, degeaba regretate mai t\u00e2rziu. Aici, in fata unor asemenea tragedii fara explicatii rationale, ironia nu mai functioneaza.<\/p>\n

C\u00e2teva teme revin c\u00e2nd si c\u00e2nd, conferind textului unitate, evident, tot in acelasi registru ironic. Vom int\u00e2lni in mai multe r\u00e2nduri referiri, marcate de o vinovata curiozitate privind buricele dezgolite ale fetelor. Multe zile consemneaza si situatia integritatii masinii personale, numita \u201eFrantuzoaica\u201c. Oglinzile retrovizoare sunt fie prezente, spre marea multumire a autorului, fie absente, subtilizate in toiul noptii sau in parcarile orasului. La 5 iunie 2004, Alex Stefanescu are prilejul de a sarbatori 100 de zile de c\u00e2nd nu i s-a furat nimic de la masina. \u201eEste adevarat, marturiseste el, nici nu mai e nimic de furat, dec\u00e2t masina insasi\u201c. Ion Iliescu este, de asemenea, o tema repetata. P\u00e2na in 2005, este infatisat ca un personaj reprobabil, din 2005, devine un reper istoric negativ. Aparitii demne de semnalat are si pisica Chiti, care stie sa aduca inapoi guma zv\u00e2rlita, bate cu laba in tastatura computerului, e suspectata ca ar avea opinii literare si pe care autorul este ingrijorat ca o plictiseste.
\nDoua teme apar cu precadere in paginile cartii: feminitatea si cartea. Feminitatea este dorita, onorata, indragita, exaltata. Intr-o zi isi imagineaza o lume populata doar de femei, in care, insa, el sa fie singurul barbat. C\u00e2nd afla ca doar femelele-t\u00e2ntar, si nu masculii, sug s\u00e2ngele oamenilor, isi reconsidera fundamental atitudinea fata de aceste insecte, altminteri antipatice. Pretuirea eventualelor sale virtuti masculine de catre reprezentatele sexului slab prevaleaza in fata afirmarii publice. Pretinde ca prezenta, vorba, atingerea unei femei pur si simplu il emotioneaza. C\u00e2nd o saruta pe Andreea Marin ram\u00e2ne cu buzele electrizate. Intelegem ca a sarutat ecranul televizorului. Cartile sunt peste tot: in camere, pe pat, sub pat, in baie, pe frigider, sub frigider. \u201eLa ce au folosit cartile?\u201c, se intreaba sarcastic (p. 110). Cartea proasta de poezie e utila pentru aprins focul la gratar, un roman de c\u00e2teva kilograme a fost aruncat in capul cuiva, un teanc de carti ale celor mai lipsiti de talent scriitori a fost folosit ca sa sprijine stinghia patului. Si totusi intreaga sa viata a citit. Isi doreste o lanterna in sicriu ca sa continue sa citeasca si dupa moarte.<\/p>\n

Ajungem astfel la esenta acestei carti intitulata \u201eJurnal\u201c. De fapt, fiecare zi este o creatie literara in sine, nu o consemnare fugara a unor evenimente doar din dorinta de a nu fi uitate. Fiecare zi are un subiect, un deznodam\u00e2nt. Este o poveste. \u201eJurnalul secret\u201c este un serial cu episoade bine definite. Cum sunt construite? Autorul propune, zi de zi, confruntarea dintre fapta si norma, dintre int\u00e2mplare si logica, iar faptele si int\u00e2mplarile contrazic necontenit, tenace, norma si logica. De aici caderea seriosului in derizoriu. Alex Stefanescu si-ar dori transformata viata intr-o carte bine scrisa, cu un Fat-Frumos, erou principal, care sa subjuge cu farmecul sau irezistibil toate printesele, sa distruga monstrii si tot raul din lume. Stie ca nu se poate. Dar in loc sa-si pl\u00e2nga neputinta, a optat, daca nu pentru un hohot de r\u00e2s, macar pentru un z\u00e2mbet. Revansa lui impotriva prostiei, obrazniciei, ticalosiei, vulgaritatii, tratata cu autoironie, se desav\u00e2rseste in imaginar, uneori numit ca atare: vis. Dar nu numai. In 30 iulie 2005, intr-o noapte caniculara, se furiseaza din casa pentru a uda o magnolie din gradina aflata la 17 km distanta, inchipuindu-si ca planta sufera de uscaciune. Iata, deci, alaturi de imaginar, recursul la natura sunt, cred eu, mijloacele sale de aparare impotriva agresiunii unei organizari sociale tot mai sufocante. Pe care reuseste sa le transmita fara emfaza cititorului, interpret\u00e2nd rolul orgoliosului candid.<\/p>\n

Zilele \u201eJurnalului secret\u201c se pot lesne converti in roman sau film. Sunt deja, cu siguranta, o cronica vie, inteligenta si incitanta a vremurilor contemporane.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marturisesc ca am citit pe nerasuflate cartea pe care Alex Stefanescu a publicat-o recent (\u201eJurnalul secret, dezvaluiri complete\u201c, Editura Corint, 2009). Fiecare noua zi, din 2003 p\u00e2na in 2009, este cu\u00a0 siguranta surprinzatoare pentru cititor, dar, mi se pare mie, ca si pentru autor. Fiecare noua zi reprezinta pentru el un prilej de bucurie sau… Cite\u0219te mai mult »A trai fiecare zi ca o poveste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[442,443],"class_list":["post-801","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-stefanescu","tag-jurnalul-secret"],"views":3015,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/801","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=801"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/801\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=801"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=801"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=801"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}