{"id":8004,"date":"2011-06-09T14:15:48","date_gmt":"2011-06-09T12:15:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8004"},"modified":"2011-06-09T14:16:07","modified_gmt":"2011-06-09T12:16:07","slug":"chemarea-intelepciunii-o-reintoarcere-la-tomism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/chemarea-intelepciunii-o-reintoarcere-la-tomism\/","title":{"rendered":"Chemarea \u00eentelepciunii – o re\u00eentoarcere la tomism"},"content":{"rendered":"

\u00cen luna martie, la Roma si la Paris era lansata o initiativa a Bisericii Catolice de dialog \u00eentre crestini si pag\u00e2ni intitulata sugestiv Curtea Pag\u00e2nilor, \u00een franceza Parvis des Gentils. Particip\u00e2nd la acest eveniment \u00een Paris ma \u00eentrebam care trebuie sa fie limbajul folosit \u00een acest dialog, care sunt punctele comune de la care putem pleca \u00een cadrul dialogului. \u00cen fata la Notre-Dame o \u00eencercare de raspuns a fost utilizarea limbajului stiintei pentru a vorbi despre limitele \u00eencercarii pozitiviste de a explica lumea, facuta de o m\u00e2na de cercetatori onesti despre care nu pot sa va spun daca erau credinciosi sau nu. Dar, de fapt, atunci c\u00e2nd vorbim despre limitele stiintei, nu mai vorbim de stiinta, ci trecem \u00een filosofie.
\nDespre teologia naturala<\/strong>
\nArgumentele filosofiei se vor universale, demne sa convinga pe oricine, iar acea parte a argumentelor filosofice ce se ocupa cu studiul Fiintei lui Dumnezeu se numeste teologie naturala. Miza teologiei naturale e clara, argumentele respective pot fi folosite \u00een afara grupului celor ce accepta autoritatea Evangheliei; baz\u00e2ndu-ne doar pe inteligenta naturala a indivizilor, se poate argumenta pro sau contra anumitor pareri din spatiul public. Teologia naturala este cheia de acces a bisericii \u00een spatiul public. Evident, nu era cazul pentru perioada Sf. Toma, \u00een care teologia era prezenta \u00een agora deoarece comunitatea politica era o comunitate crestina. Ceea ce a facut Toma \u00een raport cu pag\u00e2nii timpului sau, adica musulmanii, \u00een primul r\u00e2nd, a fost sa propuna un tip de argumente ce pot fi preluate fara a se asuma si doctrina crestina.
\nLa un moment dat, \u00een istoria filosofiei a fost contestat dreptul ratiunii de a spune ceva cu sens despre Dumnezeu. Argumentele existentei lui Dumnezeu au fost respinse ca fiind paralogisme de catre Kant. Nu voi comenta corectitudinea argumentelor lui Toma sau a criticii lui Kant; as vrea \u00eensa sa observam consecintele acestei situatii. Dumnezeu a devenit incognoscibil, obiect al unui cult si al credintei. Ratiunea nu se opune credintei \u00een Dumnezeu, dar nici nu o sustine, conchide Kant. Neput\u00e2nd sa spunem nimic cu sens despre Dumnezeu prin ratiune, singura care mai are o autoritate \u00een acest domeniu e revelatia si credinta fiecaruia dintre noi. Revelatia nu este universal accesibila, nu toata lumea are ocazia unei \u00eent\u00e2lniri de natura mistica cu Dumnezeu. Credinta este subiectiva, chiar si atunci c\u00e2nd ea este cuantificata de o dogma, de un crez, credinta ram\u00e2ne at\u00e2t de intima \u00eenc\u00e2t nu putem sa spunem ca doi indivizi au aceeasi credinta, chiar daca, prin mijlocirea limbajului, ei marturisesc aceasta credinta.
\nDar, daca Dumnezeu nu e accesibil prin ratiune, atunci fiecare individ este lasat prada propriilor lui imagini subiective despre Dumnezeu, ne spune Hegel. Fideismul si idolatrizarea unei imagini p\u00e2ndesc o data cu respingerea teologiei naturale. \u00cen termeni contemporani, este vorba de relativism, fiecare are dreptul de a g\u00e2ndi si de a crede ce vrea, nu exista sistem de coercitie posibil \u00een ceea ce priveste corectitudinea unei idei. Sub pretextul de a promova toleranta, relativismul promoveaza o dezordine logica ce duce la consecinte \u00eengrijoratoare: pierderea structurilor, a credintei \u00een adevar si apoi a unitatii \u00eensasi a subiectului cunoscator, ce nu se mai poate defini pe sine pentru ca a disparut posibilitatea \u00eensasi de a spune ceva cu sens despre sine \u00eensusi.
\n\u00centoarcerea la tomism<\/strong>
\n\u00cen fata acestei situatii, Biserica Catolica a propus ca solutie la criza modernista revenirea la Sf. Toma. \u00cen contextul mortii metafizicii \u00een secolul XX, tomismul devine filosofia oficiala a bisericii. Anacronismul e la ordinea zilei. Dar era singura solutie pentru a pastra o structura de g\u00e2ndire forte \u00een crestinism. Problema este ca aceasta filosofie poate reprezenta un turn de fildes \u00een care credinciosul poate gasi raspunsuri la \u00eentrebarile lui dar \u00een care el nu poate generaliza niciodata aceste raspunsuri dincolo de sfera celor ce sunt deja convertiti.
\n\u00cen Franta catolica avem de-a face cu o dezbatere legata de aceasta revenire. Ce presupune adevarata revenire, o revenire la continutul g\u00e2ndirii lui Toma sau o revenire la metoda sa? Sa revenim la continut, pentru ca argumentele, fiind bazate pe ratiune, sunt universale si deci valabile si astazi, spun unii. Sa revenim la metoda sa ce consta \u00een \u00eentoarcerea la Aristotel pentru a \u00eei critica pe Avicenna si Averroes, spun altii. Aceasta metoda este tradusa, de exemplu, de Gaston Fessard ca fiind \u00eentoarcerea la Hegel, Aristotelul zilelor noastre, pentru a \u00eel critica pe Avicena zilelor noastre \u2013 Marx. Cred ca a alege \u00eentre spiritul si litera tomismului depinde de proiectul pe care vrei sa \u00eel realizezi. Daca vrei sa faci metafizica e nevoie de o \u00eentoarcerea la litera tomismului, daca vrei sa faci teorie sociala sau critica postmodernismului \u00eentoarcerea la spiritul tomismului, ignor\u00e2nd continutul, e suficienta.
\nDar pentru a se \u00eentoarce la Toma e nevoie de o \u00eentelegere a acestuia, o \u00eentelegere dificila astazi, pentru ca g\u00e2ndirea de tip teleologic propusa de Aristotel a fost izgonita la r\u00e2ndul ei din spatiul g\u00e2ndirii moderne. Principiul finalist este contestat, ne-am obisnuit sa credem ca lucrurile nu au un scop si un loc, asa cum avea fiecare obiect si individ \u00een filosofia aristotelica. Daca omul modern a mai auzit de principiile crestine pentru ca ele fac parte din mostenirea comuna europeana, el nu mai are habar de problematica filosofica aristotelica, iar, \u00een cazul \u00een care are habar, stie si despre contestarea ei vehementa. A-l folosi azi pe Aristotel pentru a demonstra ceva e ca si cum ai cere unui neamt, pentru a \u00eenvata rom\u00e2na, sa studieze mai \u00eent\u00e2i latina \u00een detaliu. Daca va face asta, e clar ca modul de a utiliza limba rom\u00e2na va fi de o mie de ori mai corect si mai bine documentat dec\u00e2t daca ar \u00eencepe cu rom\u00e2na direct, dar dificultatea presupusa de mijloc \u00eel va face sa renunte si la scop. Din cauza acestei dificultati inerente oricarui sistem filosofic, avem nevoie de explicatii, scheme si rezumate ale argumentelor, uneori de plasari \u00een context pe care Tereza Br\u00e2ndusa Palade le realizeaza foarte bine \u00een cartea sa Chemarea \u00eentelepciunii, aparuta la Galaxia Gutenberg, \u00een 2011.
\nUn sistem de logica<\/strong>
\nIdeea de re\u00eentoarcere la Toma este \u00eensa partial gresita, pentru ca ea presupune ca Toma a fost pentru o perioada parasit, or, acest lucru nu este \u00een \u00eentregime adevarat. Sa luam un subiect mai putin cunoscut, relatia \u00eentre necesitate si contingenta, ce defineste partea acordata Providentei si partea acordata substantei create de aceea providenta, partea acordata libertatii umane si partea data legilor naturii si conceperea contingentei ca \u00eent\u00e2lnirea a doua lanturi cauzale. Nu exista nici un sistem de g\u00e2ndire care sa poata evita aceasta problema, de la filosofii analitici la cei deterministi nimeni nu poate scapa de ea. Orice studiu \u00een stiintele umane sau naturale trebuie sa plece de la o conceptie asupra relatiei dintre necesitate si contingenta. Nu doar crestinii, ci \u00eentreaga cultura umana pune problema \u00een termenii definiti de Toma.
\nChiar daca nu poti convinge pe cineva de existenta lui Dumnezeu prezent\u00e2ndu-i lista de argumente tomiste, nu poti sa crezi ca, \u00een mod onest, cineva poate sa creada \u00een existenta lui Dumnezeu dar sa disocieze \u00een cazul sau unitatea \u00eentre existenta si esenta sau \u00eentre vointa si intelect. La fel, nu poti sa crezi ca Dumnezeu este finit sau ca e limitat de un corp. A concepe un Dumnezeu rau, neputincios sau care nu e atotcunoscator, care nu cunoaste contingentul, a carui vointa e schimbatoare sau care nu are liber arbitru e absurd. Si asta deoarece Sf. Toma a aratat ca inteligenta naturala, \u00een cazul \u00een care accepta o anumita viziune despre Dumnezeu, este obligata sa accepte si toate atributele ce decurg din existenta lui Dumnezeu. Viziunea noastra despre Dumnezeu, inspirata de crestinism, este modelata de structurile tomiste de argumentare, ce s-au popularizat sute de ani \u00een manuale. Pentru cei fara o cultura filosofica este binevenita aceasta structura fara de care credinta lor devine incoerenta.
\nAceasta argumentare tomista care nu-ti permite sa concepi un Dumnezeu care sa nu fie viu sau etern sau bun salveaza si de tot felul de new age-isme ce se vor o descoperire a spiritualitatii pe un fond generalizat de desacralizare, dar care st\u00e2rnesc \u00een primul r\u00e2nd scepticismul mintii, \u00eenainte de a ajunge la cel al sufletului.
\nUn Dumnezeu material sau unul ce nu cunoaste raul sunt contradictii \u00een termeni, pentru ca ratiunea umana nu poate sa unifice atributul divinitatii cu imperfectiunea si cu necunoasterea unui domeniu. E o chestiune de logica, acceptarea infinitatii lui Dumnezeu presupune cunoasterea si vointa infinite. Infinitatea lui Dumnezeu e, de altfel, bazata pe imposibilitatea de a avea o divinitate finita. Pare un cerc vicios, dar nu poti accepta doar un atribut al lui Dumnezeu, las\u00e2ndu-le deoparte pe celelalte. Logica ne spune ca ai de ales \u00eentre un Dumnezeu care are tot sirul acesta de atribute, luate \u00eempreuna, si a respinge cu totul existenta unei fiinte transcendente; nu ni se lasa posibilitatea de a culege acele atribute ale lui Dumnezeu care ne conving, d\u00e2ndu-le la o parte pe celelalte.
\nAceste adevaruri la care ajungem prin ratiune sunt cuprinse si \u00een dogma crestina, dar \u00een dogma crestina, pe l\u00e2nga aceste adevaruri, mai sunt cuprinse si altele, la care nu se poate ajunge prin ratiune, cum ar fi existenta Treimii sau a \u00cenvierii. S-a vorbit mult despre relatia dintre ratiune si intelect la Toma. Cred, de altfel, ca putem gasi \u00een Toma un demers asemanator celui kantian de a sublinia limitele ratiunii si sfera ei de aplicabilitate, alaturi, evident, de continutul si de criteriile a ceea ce este rational si a ce nu difera. Dar complementaritatea dintre ratiune si credinta se pastreaza. Azi, postmodernismul critica si universalismul ratiunii kantiene, critica faptul ca ar exista vreun adevar si ca acel adevar ar fi manifest. \u00cenainte de a le propune g\u00e2nditorilor postmoderni un sistem filosofic, ar trebui sa \u00eei obligam sa accepte un sistem de logica.
\n\u00cen concluzie, revenirea la Toma, pentru cultura moderna, este o \u00eentoarcere la credinta \u00een adevar si \u00een puterile ratiunii de a spune ceva despre lume. Iar aceasta revenire este de fapt un fel de anamneza a unor structuri de g\u00e2ndire interiorizate de mult, dar de care nu suntem adesea constienti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen luna martie, la Roma si la Paris era lansata o initiativa a Bisericii Catolice de dialog \u00eentre crestini si pag\u00e2ni intitulata sugestiv Curtea Pag\u00e2nilor, \u00een franceza Parvis des Gentils. Particip\u00e2nd la acest eveniment \u00een Paris ma \u00eentrebam care trebuie sa fie limbajul folosit \u00een acest dialog, care sunt punctele comune de la care putem… Cite\u0219te mai mult »Chemarea \u00eentelepciunii – o re\u00eentoarcere la tomism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[5717,5714,5716,5715],"class_list":["post-8004","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-parvis-des-gentil","tag-reintoarcere-la-tomism","tag-stiinta-si-teologie","tag-teologia-naturala"],"views":1517,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8004","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8004"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8004\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8004"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8004"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8004"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}