{"id":7993,"date":"2011-06-09T14:02:52","date_gmt":"2011-06-09T12:02:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7993"},"modified":"2011-06-09T14:03:31","modified_gmt":"2011-06-09T12:03:31","slug":"portret-al-scriitorului-ratat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portret-al-scriitorului-ratat\/","title":{"rendered":"Portret al scriitorului ratat"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Sam Savage, <em>Tipatul lenesului, <\/em>Traducere din limba engleza de Vali Florescu, Polirom, 2011, 264 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Dupa romanul de succes \u201eFirmin\u201c, care \u00eesi \u00eenc\u00e2nta cititorii cu trista poveste a unui personaj mai putin obisnuit, caci nasterea, copilaria, experientele fundamentale, marirea si decaderea se aflau \u00een grija unui simpatic sobolan \u00eempatimit de&#8230; literatura, americanul Sam Savage, a publicat \u00een 2009 un alt roman ce are toate sansele sa calce pe urmele lui \u201eFirmin\u201c: \u201eTipatul lenesului\u201c (\u201eThe Cry of the Sloth\u201c).<\/strong><\/em><br \/>\nPastr\u00e2nd accentele de tragicomedie bovarista, \u201eTipatul lenesului\u201c creioneaza istoria nu mai putin dramatica a unei alte fiinte purtate prin viata pe aripile fanteziilor literare. De data aceasta, aspiratiile chinuitoare nu mai apartin unui cititor inocent, ci unui scriitor de provincie, bine\u00eenteles cu opera nepublicata, si \u00een plus fondator al unei reviste literare mediocre, cu pagini tiparite \u00een ordine gresita. Parasit de sotie si de prieteni, depresiv, frustrat sexual, pasind cu pasi mari, dar siguri spre dezastru financiar (i se prabuseste si afacerea bazata pe \u00eenchirierea de locuinte) si spre abisuri depresive, Andrew Whittaker ram\u00e2ne un orfevru al mistificarii de sine pe un sublim altar de h\u00e2rtie, ratacind \u00eentre maretia la care nu poate ajunge si fericirea pe care nu o poate avea.<br \/>\nMiz\u00e2nd pe firul foarte subtire ce desparte tragicul de comic, Sam Savage \u00eesi portretizeaza personajul prin punerea acestuia \u00een situatii ce surprind mai ales discrepanta dintre realitatea modesta si marile iluzii carora le ram\u00e2ne captiv. Patruns de importanta propriei persoane si a revistei \u00een paginile careia \u2013 cum altfel!? \u2013, refuza accesul scriitorilor de m\u00e2na a doua, eroul nostru \u00eesi canalizeaza eforturile \u00een organizarea unui festival de literatura pe c\u00e2t de fastuos, pe at\u00e2t de imposibil. Invitatul de onoare ar fi trebuit sa fie chiar Norman Mailer, pe care \u00eel invita printr-o scrisoare, oferindu-i si premiul: o fotografie \u00eenramata a lui Marilyn Monroe \u00eentr-o baie cu spuma&#8230; Ce-i drept, nu una oarecare, ci una de marimea unei tavi pentru micul dejun!<br \/>\nSubintitulat jucaus \u201ePeste masura de tragica poveste a lui Andrew Whittaker, asa cum reiese ea din scrierile sale adunate \u00een volum, definitive si absolut complete\u201c, \u201eTipatul lenesului\u201c este un roman cvasiepistolar, al carui protagonist prinde contur \u00een mintea cititorilor exclusiv prin scrisul sau. \u201eC\u00e2t scris, at\u00e2ta viata\u201c pare a-i fi deviza. \u00cei citim scrisorile, cartile postale, listele de cumparaturi, fragmentele de confesiune, fragmentele de roman. Cele mai multe, \u00eensa, sunt scrisori divagante, expediate \u00een st\u00e2nga si-n dreapta: fostei sotii, fostilor prieteni, chiriasilor, colaboratorilor revistei, scriitorilor, fostelor iubite, menajerei, postasului, femeilor dorite, creditorilor, altor aspiranti la faima literara, revistelor literare, propriilor personaje. Altele stau agatate de frigiderul gol, astept\u00e2ndu-si destinatarii potriviti.<br \/>\nScrisorile, semnate cu numele sau adevarat sau cu pseudonime menite sa-i \u201espele\u201c imaginea publica de \u201edement\u201c periculos, ne ofera un trist \u201espectacol\u201c al zv\u00e2rcolirilor interioare, pentru motivarea si netezirea carora barbatul joaca cel mai adesea rolul victimei, mereu \u00een cautare de tapi ispasitori si de puncte de vedere plauzibile pentru unghiurile piezise pe care le capata viata sa. Egocentric, nici macar moartea mamei nu-l poate abate din cinicul dans al iubirii propriului eu: \u201eDesi am facut eforturi s-o ascund (&#8230;), nu mi-a pasat cine stie c\u00e2t de mama. Era o femeie cam proasta, antipatica si egoista. Si, pe deasupra, mai era si \u00eengrozitor de snoaba. Iar acum s-a dus. Ce mister sunt at\u00e2t viata, c\u00e2t si moartea. C\u00e2nd o sa \u00eentelegem oare ceva din ele? Va rog, nu-mi trimiteti nimic din ce-a ramas \u00een urma ei, \u00een afara de bijuterii. \u00cen ceea ce priveste incinerarea si \u00eenmorm\u00e2ntarea, alegeti dumneavoastra varianta mai putin costisitoare\u201c.<br \/>\nCu toate temeiurile vietii prabusite (iubire, cariera, bani), Andrew Whittaker se iluzioneaza ca prin literatura se poate apara de atacurile vietii si ca izolarea nu e dec\u00e2t o tehnica de a-si perfectiona arta. Scrierea marelui roman devine scuza universala. Totusi, coltii singuratatii strapung dureros orgoliul: \u201eAm \u00eenceput sa man\u00e2nc cu degetele fiindca nu suport zgomotul tac\u00e2murilor. \u00cemi aminteste prea tare de faptul ca man\u00e2nc de unul singur\u201c. Obsedat de atentia si admiratia celorlalti, recurge, \u00een public, la gesturi socante, ba chiar grotesti. Chiar si atentia batr\u00e2nei imobilizate din casa de peste drum \u00eei ofera satisfactii. Cu iluzia ca o face pentru a-i oferi acesteia un spectacol care sa-i clatine rutina, Andrew Whittaker \u00eesi aduce la fereastra o veche masina de scris, juc\u00e2nd rolul scriitorului care ba scrie \u00een transa, ba este disperat de pierderea inspiratiei, urmarind cu interes disimulat reactiile batr\u00e2nei. Cu gestul sau de maxima teatralitate de a arunca masina de scris \u00een strada este \u00eensa pe punctul de a-i provoca acesteia moartea&#8230;<br \/>\nClaustrat \u00eentr-o casa \u201eoarba\u201c si \u00eenghetata, ajuns \u00een pragul saraciei si preocupat de ideea unui dictionar al durerii, Andrew Whittaker \u00eesi descopera \u00eentr-o buna zi dublul existential \u00eentr-o faptura stranie: lenesul de copac. Portretul pe care i-l face animalului \u00eendragit este, \u00een acelasi timp un autoportret ideal: prost \u00eenteles de toata lumea, chiar si de comunitatea stiintifica (sic!), nu se lasa citit dintr-o singura privire. Este o victima tragica a uneia dintre cele mai crude glume ale naturii: aparent solitar posac, \u00een realitate incredibil de sociabil, chiar mai gregar dec\u00e2t c\u00e2inii: \u201edesi ard de dorinta de a da din coada, n-au nici o coada din care sa dea\u201c. Neput\u00e2nd suporta plictiseala, monotonia si\u00a0 acest refuz al naturii de a le oferi scena unei desfasurari pe masura puterii si priceperii lor, lenesii de copac \u201eadesea chiar \u00eennebunesc, ei fiind singura specie \u00een afara de cea a oamenilor la care nebunia e ceva frecvent\u201c. Ca raspuns la toate aceste privari, lenesul de copac emite cel mai jalnic tipat din tot regatul animal. Fluieratul acesta este extrem de puternic, dar, fatalitate, ei sunt surzi si nu se pot bucura nici de vitalitatea propiului tipat. Lenesul de copac nu poate dec\u00e2t sa renunte si la aceasta manifestare a propriei vointe si intra \u00een \u201emarea tacere\u201c, at\u00e2rn\u00e2nd toata ziua cu capul \u00een jos, \u201e\u00eenvaluit \u00eentr-o tristete amutita\u201c si \u201ese afunda tot mai mult \u00eentr-o lume imaginara plina de prieteni dragi si viata sociala ametitoare (&#8230;) p\u00e2na c\u00e2nd, \u00eentr-o zi, absorbit de visele sale, uita sa se mai tina si se prabuseste\u201c. Odata cu acest portret (autolegitimant) al lenesului de copac, barbatul \u00eesi creioneaza o patrunzatoare si plastica autobiografie spirituala, marc\u00e2nd treptele cobor\u00e2sului existential si formele pe care le capata maruntele taceri din spatele marelui strigat neauzit din carapacea scriitorilor mai mult sau mai putin \u00eenchipuiti&#8230;<br \/>\n\u00cen \u201eTipatul lenesului\u201c, Sam Savage a transfigurat fara \u00eendurare, americaneste, dar si cu seducatorul amestec (deja caracteristic) de umor si ironie, portretul unui (oricarui) visator la celebritatea literara, ce traieste din propriu-i vis si se micsoreaza astfel cu fiecare zi, devenind, \u00een schimb, el \u00eensusi comentariul cartilor nescrise.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sam Savage, Tipatul lenesului, Traducere din limba engleza de Vali Florescu, Polirom, 2011, 264 p. &nbsp; Dupa romanul de succes \u201eFirmin\u201c, care \u00eesi \u00eenc\u00e2nta cititorii cu trista poveste a unui personaj mai putin obisnuit, caci nasterea, copilaria, experientele fundamentale, marirea si decaderea se aflau \u00een grija unui simpatic sobolan \u00eempatimit de&#8230; literatura, americanul Sam Savage,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portret-al-scriitorului-ratat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Portret al scriitorului ratat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5707,5708,5705,5706],"class_list":["post-7993","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-firmin","tag-the-cry-of-the-sloth","tag-sam-savage","tag-tipatul-lenesului"],"views":1775,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7993","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7993"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7993\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7993"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7993"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7993"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}