Cu zece ani \u00een urma, revista \u201eVatra\u201c ma invita sa particip la o ancheta, adres\u00e2ndu-mi doua \u00eentrebari: 1. Mai credeti \u00een rostul cronicii literare? si 2. Cum va explicati sentimentul de criza a receptarii si cel de confuzie a valorilor? Grele \u00eentrebari! Atunci si acum. \u00cen scrisoarea semnata de criticii Cornel Moraru si Al. Cistelecan se mai spunea: \u201eSe vorbeste si se scrie tot mai mult despre criza receptarii si despre \u00abmoartea cronicii literare\u00bb. \u00cen pofida acestor lamentatii, specia cronicii literare pare sa prospere \u00een toate publicatiile de cultura. Fenomenul ca atare e promovat si de o bogata productie editoriala. Cantitatea, cel putin, pare sa dezminta ipoteza crizei. Dar aceasta evidenta nu slabeste reprosurile aduse institutiei receptarii ca atare (…) Va rugam sa luati parte la un \u201eclub al cronicarilor literari\u201c care sa dezbata, prin chiar intermediul protagonistilor, conditia actuala a speciei\u201c.
\nCriticul-politician
\nVr\u00e2nd eu sa raspund invitatiei distinsilor critici de la \u201eVatra\u201c si asez\u00e2ndu-ma \u00een fata foii albe de h\u00e2rtie (nu parvenisem \u00eenca la computer), am constatat ca mai nimic nu se leaga. Si asta pentru ca realitatea \u00eensasi \u2013 cea a \u201ecriticii de \u00eent\u00e2mpinare\u201c \u2013 era incoerenta si confuza. Ce sa spui despre cronica literara si despre conditia ei \u00eentr-o vreme c\u00e2nd criticii, cronicarii literari, nu putini, gasisera de cuviinta sa comenteze, sa \u201eanalizeze\u201c nu at\u00e2t carti, c\u00e2t \u201emarea trancaneala\u201c a unor politicieni sau sa se angajeze ei \u00eensisi \u00een politica? Dar nu numai cronicarii, ci chiar oameni de litere cu pretentii mai mari, profesori universitari de literatura, autorii unor carti de critica intrate \u00een bibliografiile obligatorii. \u00cemi amintesc ca tocmai \u00eel ascultasem, cu totul \u00eent\u00e2mplator, la un post de radio astazi defunct, pe Livius Cioc\u00e2rlie \u2013 \u201eanalist politic\u201c, cum fusese prezentat de comperul \u201eActualitatii\u201c. \u201eAnaliza\u201c consta de fapt \u00een c\u00e2teva fraze banale, care exprimau o opinie subiectiva, partizana si, \u00een definitiv, fara nici o importanta. A vorbi \u00eentr-un pustiu, cum ar zice Ileana Malancioiu. Cel mai reputat cronicar literar al epocii postbelice, criticul care a facut din cronica literara o adevarata institutie, Nicolae Manolescu, afirmase \u00eentr-un interviu aparut \u00eentr-o revista de cultura ca adevaratii lideri de opinie ai noii epoci nu mai sunt si nu vor mai fi scriitorii si criticii, ci politicienii. Nu mi-am putut da seama daca o spunea cu regret. Mi-ar fi placut sa cred ca nu era \u00eenc\u00e2ntat de mutatia pe care o preconiza. Fapt este ca istoria, capitalismul, liberalismul, economia de piata, democratia, NATO, UE etc. l-au atras si pe Nicolae Manolescu printre \u201enoii lideri\u201c. Cu c\u00e2t succes, s-a vazut. Lansat \u00een cursa prezidentiala la alegerile din 1996, dl Manolescu propunea la o adunare electorala ce avea loc la Iasi, la care eram prezent ca jurnalist la \u201eAdevarul\u201c, o noua directie dupa modelul lui Titu Maiorescu, \u00een vreme ce pe participantii la adunare \u00eei interesa cu totul altceva, de pilda un model de reducere a ratei somajului… \u00cel ascultam si ma minunam de o asemenea inadecvare la un om at\u00e2t de inteligent. Dar, cu riscul de a parea cinic, ma si bucuram, de vreme ce Nicolae Manolescu nu putea iesi din haina liderului \u00een cultura, un domeniu prin excelenta al calitatii si nu al cantitatii precum, de pilda, democratia \u00eensasi care \u201eopereaza\u201c cu numarul de voturi… Cu cantitatea!
\nStarea de criza a receptarii si, ca o consecinta, de confuzie a valorilor era si \u00eenca este la noi una acuta. Si cum sa nu fie asa, c\u00e2nd mass-media, \u00eendeosebi televiziunile, s-au transformat \u00een puternice focare ale subculturii, de o nocivitate extrema, si c\u00e2nd orice veleitar care are nevoie sa-si umple cu o noua carte dosarul de universitar sau pe cel de intrare \u00een Uniunea Scriitorilor o poate tipari aproape la orice editura, platind? Platindu-l apoi si pe c\u00e2te un recenzent sa-i laude opera. Cunosc destule cazuri. Rom\u00e2nul, mai bine zis cetateanul rom\u00e2n, c\u00e2nd se \u00eembogateste, de obicei pe cai ce nu au nimic comun cu competitia, cu competenta, cu munca si harnicia, cu valoarea autentica, \u00eesi face casa cu turnuri, \u00eesi trage \u00een garaj 2-3 limuzine, ba obtine si titlul de doctor pentru a putea ocupa un post de profesor la vreun SRL universitar, dar constata ca nici asa nu prea este luat \u00een seama, altfel spus, nu este vazut, nu are imaginea dorita. Nici macar organele de ancheta nu-l observa! Si atunci se pare ca nu-i mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa devina autor. Omul merge la o editura, iar cei de acolo, care, sarmanii de ei, ca at\u00e2tia alti intelectuali, nu prea au nici dupa ce bea apa, \u00eel primesc cu bratele deschise ca pe un binefacator. Urmeaza o lansare la libraria \u201edin centru\u201c, cu mare pompa, si iata-l pe autor devenit o personalitate marcanta a urbei, a judetului si, de ce nu, a vietii cultural-stiintifice rom\u00e2nesti…
\nCe s-a \u00eent\u00e2mplat si ce se \u00eent\u00e2mpla cu \u201especia cronicii literare\u201c, care forma obiectul dezbaterii initiate si gazduite de revista \u201eVatra\u201c acum zece ani? \u00cemi amintesc ca chiar atunci citeam \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c un articol semnat de istoricul literar Dan Manuca. Se intitula \u201eAmurgul foiletonului\u201c si era inserat la pagina \u201eCritica criticii\u201c. Profesorul Manuca observa: \u201eUltimul deceniu a produs un fenomen considerat \u00eengrijorator de o parte a comentatorilor de literatura: disparitia foiletonistilor si aparitia unei categorii indecise de apartenenta, care nu are nici rigoarea profesionistului, nici pasiunea amatorului. Este vorba de o specie hirsuta, agramata si agresiva, plina de infatuarea subculturii. Cei mai multi si mai competenti critici de \u00eent\u00e2mpinare au cam \u00eencetat sa se mai pronunte. Pentru a judeca acest fapt ar \u00eensemna sa aflam mai \u00eent\u00e2i o explicatie de ordin istoric. Este o situatie particulara literaturii noastre, care nu apare \u00een nici o alta literatura europeana. Este vorba de cariera \u00eendelungata pe care a facut-o foiletonistul rom\u00e2n \u2013 pe care \u00eel suprapun peste criticul de \u00eent\u00e2mpinare \u2013 p\u00e2na \u00een 1989, cu toate contestarile care, acum, i se aduc. A aparut o data cu Lovinescu si Calinescu, si-a consolidat pozitia prin Pompiliu Constantinescu si Serban Cioculescu. Dupa 1950, a avut un rol salutar, deoarece a aparat sus si tare principiul estetic. \u00censa prezenta lui dupa 1989 a \u00eenceput sa-i supere mult mai tare pe veleitari dec\u00e2t \u00eei incomoda, \u00eenainte, pe activisti\u201c. Preciz\u00e2nd ca \u201eaceasta nu este singura cauza a disparitiei foiletonismului, \u00eendeletnicire care presupune o buna doza de utopie si de gratuitate, calitati, astazi, \u00een deriva totala\u201c, Dan Manuca scria: \u201ePe alte meleaguri, criticul de \u00eent\u00e2mpinare nu mai exista de multa vreme. Cam de o jumatate de secol i-a luat locul critica tehnica, practicata de reprezentantii mediilor academice\u201c.
\nSemne bune
\nSe nastea \u00eentrebarea: cine si ce le vor lua locul la noi? Un raspuns posibil \u2013 atunci, ca si acum \u2013 ar fi: jurnalistul cultural sau, de ce nu?, literar bine informat. Poate nu chiar un Bernard Pivot rom\u00e2n, dar un critic competent dublat de un jurnalist eficient. Sigur ca mersul lucrurilor depinde si de \u201econspiratia\u201c veleitarilor care fug de judecata estetica precum dracul de tam\u00e2ie. Si stiu ei de ce! Ar fi \u00eensa catastrofal ca tocmai \u00een epoca noastra, a postliteraturii, cum o mai considera unii, judecata de valoare sa fie lasata numai \u00een seama \u201ecriticii tehnice\u201c si a reprezentantilor mediilor academice. \u201eCritica tehnica\u201c si chiar tehnicista practicata la noi mai ales \u00een deceniile 7, 8 si 9 ale secolului trecut, aspir\u00e2nd sa se sincronizeze cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Europa, era dublata de o performanta critica de \u00eent\u00e2mpinare profesata cu talent si simt al valorii. De altfel, ea a si impus canonul actual, aproape imposibil de schimbat \u00een mod esential, cu toate opintelele ridicole ale unora. Acea critica se adresa nu doar initiatilor si studiosilor, ci si unei mase mai largi de cititori, cultiv\u00e2nd ceea ce as numi viciul lecturii.\u00a0 Canonul se constituie, atragea luarea aminte reputatul teoritician al lecturii, Matei Calinescu, \u00een mod democratic, el fiind \u00een ultima instanta opera cititorilor, nu a unui regim politic sau a unui grup de teoreticieni si ideologi, \u00een primul r\u00e2nd a cititorilor profesionisti care sunt cronicarii literari, criticii de \u00eent\u00e2mpinare, jurnalistii culturali capabili sa promoveze cartea buna, literatura adevarata.
\nN-ar trebui uitate nici o clipa macar c\u00e2teva propozitii fundamentale formulate de corifeii criticii rom\u00e2nesti. Amintesc doar una apartin\u00e2nd lui Calinescu: \u201eUnde nu sunt cititori, nu mai esti m\u00e2ndru sa ai talent\u201c.
\nAmurgul foiletonului, al cronicii literare, al criticii de \u00eent\u00e2mpinare, al criticii de gust? Nu cred. Criticii douamiisti, care s-au afirmat puternic si au ocupat scena culturala \u00een decursul ultimului deceniu, dau sentimentul ca au preluat cu succes, \u00een conditii noi, care tin fireste si de noile tehnologii ale comunicarii, stafeta saizecistilor si si-au asumat, totodata, traditia marii critici rom\u00e2nesti si europene. Recent, \u00eentr-un excelent articol din \u201eObservator cultural\u201c, Paul Cernat le spunea cum nu se poate mai clar celor \u00eembatr\u00e2niti \u00een rele sa nu conteze pe tinerii critici \u00een ceea ce priveste amestecul planurilor si confuzia valorilor. Daca acestia \u00eesi vor tine cuv\u00e2ntul, este sigur ca si critica de \u00eent\u00e2mpinare, nu numai cea \u201etehnica\u201c, academica, mai are viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu zece ani \u00een urma, revista \u201eVatra\u201c ma invita sa particip la o ancheta, adres\u00e2ndu-mi doua \u00eentrebari: 1. Mai credeti \u00een rostul cronicii literare? si 2. Cum va explicati sentimentul de criza a receptarii si cel de confuzie a valorilor? Grele \u00eentrebari! Atunci si acum. \u00cen scrisoarea semnata de criticii Cornel Moraru si Al. Cistelecan… Cite\u0219te mai mult »Criza receptarii si critica de \u00eent\u00e2mpinare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2389,5703,5704],"class_list":["post-7990","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-de-intampinare","tag-criza-receptarii-literaturii","tag-receptarea-literaturii"],"views":1767,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7990","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7990"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7990\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7990"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7990"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7990"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}