Am participat zilele trecute la o ceremonie cu totul neobisnuita la Paris: sarbatorirea criticului literar Maurice Nadeau care, asa cum revista \u201eCultura\u201c a anuntat intr un numar anterior, a implinit o suta de ani. El si-a invitat prietenii din Franta si din strainatate la un restaurant de pe Quai-ul Senei, un restaurant modest, unde fiecare si-a platit consumatia si a ascultat discursurile celor care au voit sa spuna ceva despre acest personaj deja mitic. O ceremonie fara fast, simpatica, amicala, cu scriitori, jurnalisti si editori \u2013 prieteni cu Maurice Nadeau, tineri sau v\u00e2rstnici (mai ales v\u00e2rstnici) \u2013 relaxati, imbracati in stil \u201einformal\u201c, comunicativi, deloc retorici. Printre ei, prozatorul Claudio Magris \u2013 venit de la Trieste \u2013 si subsemnatul sosit de la Bucuresti, desemnati dinainte sa firitisim, in calitate de prieteni din strainatate, pe acest miraculos critic centenar. Nu m am dus, cum se spune, cu m\u00e2na goala, m-am dus (insotit de redactorul-sef Valeriu Franc) cu\u00a0 ultimul numar din \u201eCaiete Critice\u201c dedicat in totalitate\u00a0 lui Maurice Nadeau. In afara de c\u00e2teva articole omagiale semnate de Ion Pop, Nicolae B\u00e2rna si subsemnatul, revista publica o mica antologie de texte critice selectate din toata opera criticului. Nu lipseste articolul din 1949 despre Cioran. Maurice Nadeau a remarcat debutul acestui moralist venit din Balcani cu nelinistile si tristetile lui compacte si pe care le-a transcris, aici, in limba moralistilor din secolul al XVII-lea. Maurice Nadeau era in 1949 un om de st\u00e2nga (in varianta \u201etrotchista\u201c) si a ramas si azi un om de st\u00e2nga, ca toti scriitorii legati de vechea avangarda. Acest fapt nu l-a impiedicat sa scrie favorabil despre C\u00e9line sau sa-l reabiliteze, in plina postmodernitate literara, pe Sade…
\nCeremonia de la restaurant este animata de un om de litere priceput, cordial si, dupa cum imi dau seama, cu un remarcabil umor intelectual. Prietenul meu Serge Fauchereau imi sopteste ca animatorul organizeaza in chip curent asemenea reuniuni literare, cu bani putini si in locuri modeste, cum este cel de fata. Ceremoniile fastuoase nu intra in stilul vietii literare pariziene… Aceea la care participa este, oricum, foarte reusita. Prietenii lui Maurice Nadeau il felicita si povestesc istorii vechi. O scriitoare, originara din Argentina, marturiseste ca int\u00e2lnirea cu acest critic \u201eaccoucheur\u201c i-a schimbat viata: i-a publicat prima carte si, av\u00e2nd succes, a decis sa ram\u00e2na in Franta. O istorie de demult, imi dau seama, scriitoarea argentiniana este, acum, o femeie in v\u00e2rsta, vorbeste fraceza fara accent, pare multumita de destinul ei literar si nu-si reprima afectiunea pentru criticul care prin intuitia si generozitatea lui a determinat-o sa-si schimbe limba si tara… Maurice Nadeau ii raspunde scurt, cu umor, amintindu-i o alta int\u00e2mplare, de ordin existential de data aceasta.
\nC\u00e2nd imi vine r\u00e2ndul, spun ceva despre mirarea mea de a vedea ca, la o suta de ani, Maurice Nadeau nu s-a plictisit sa citeasca manuscrise si, mai ales, ca dupa 70-80 de ani de c\u00e2nd scrie despre carti, nu cunoaste raul de literatura, maladie curenta in r\u00e2ndul criticilor literari. Raul sau greata de literatura… Un miracol tot at\u00e2t de relevant ca si acela de a fi, la o suta de ani, in buna forma fizica si intelectuala. Amintesc ceva si despre faptul ca editura si revista pe care le conduce au acordat atentie scriitorilor rom\u00e2ni, intre ei D. Tepeneag si Sorin Titel. Maurice Nadeau completeaza lista cu Gh. Craciun si cu \u201eAntologia avangardei rom\u00e2nesti\u201c (alcatuita de Ion Pop) si povesteste, pe scurt, calatoria pe care a facut-o in anii ’90 la Bucuresti, invitat de Academia Rom\u00e2na, pentru a sarbatori centenarul Tristan Tzara… Cunosc istoria, doar eu am fost acela care l-a invitat pe acest reputat om de litere despre care aflasem in prealabil ca paraseste rar Parisul. A raspuns, totusi, invitatiei si a vorbit in Aula Academiei despre Tzara, unul din marii poeti francezi din secolul al XX-lea, dupa parerea lui… Nu-i singurul, de altfel…
\nMai spun ceva despre Maurice Nadeau: ceva despre vocatia prieteniei pe care o are acest om discret, tacut, statornic in optiunile lui, cu un spirit capabil sa imbratiseze in acelasi timp cauza suprarealismului, dar si realismul necrutator, negru, al lui C\u00e9line… Scrisul lui arata un fel de ardoare disciplinata si o modestie seducatoare. Maurice Nadeau nu se considera genial, n-am citit nici un r\u00e2nd in care el isi revendica vocatia unicitatii si a preeminentei, cele doua fantasme care tulbura, de regula, visele criticului literar…\u00a0 Se considera, dimpotriva, un \u201eservitor\u201c al literaturii si de aceea fuge sistematic, ca si Cioran, de onoruri. A avut, totusi, gentiletea sa primeasca o mare distinctie din partea Primariei Parisului si, la ceremonia de care am vorbit mai inainte, \u201eMeritul academic\u201c oferit de Academia Rom\u00e2na pentru devotamentul lui intelectual si pentru efortul de a promova literatura europeana… La v\u00e2rsta patriarhilor, \u201eaccoucheurul\u201c parizian nu abandoneaza… Tenacitatea lui imi da curaj.
\n***
\nO primavara pariziana superba. Parisul este, cu adevarat, o sarbatoare continua. Pe platoul din fata Comediei Franceze un grup de tinere nordice, frumoase si enigmatice ca niste sirene, s-au asezat pe pavaj pentru a se bronza, cafenelele si bistrourile si-au scos scaunele\u00a0 in strada, in curtea interioara de la Louvre f\u00e2nt\u00e2nile arunca spre cer tr\u00e2mbe de apa de un alb \u2013 as spune \u2013 fosforescent, iar piramida care a st\u00e2rnit at\u00e2tea proteste a intrat acum in peisaj: pare a fi un tipat al modernitatii intre zidurile batr\u00e2nului, impunatorului palat al regilor. Au aparut intre timp in jurul piramidei de sticla c\u00e2teva piramide mai mici… Au aparut recent sau nu le-am observat eu p\u00e2na acum?… Privesc multimea colorata care se misca lent in acest spatiu celebru in care se int\u00e2lnesc semnele a doua sau mai multor civilizatii. Sunt mai toti turisti asiatici cu aparatele de fotografiat at\u00e2rnate de g\u00e2t, disciplinati, tacuti, atenti la steagul pe care il poarta ghidul parizian. O lume migratoare, o lume in schimbare, in fine, un Paris coplesit de soare si de bogatia si maretia culturii lui…
\n***
\nIntru in librariile din Cartierul Latin (nu exclud din intinerariul meu \u201eLa Hune\u201c, pe care o frecventa Cioran) si observ un fapt care ma bucura, ca rom\u00e2n: compatriotul nostru Cioran este prezent peste tot. Revista, \u201eMagazine litt\u00e9raire\u201c ii consacra un numar, a aparut, apoi, un studiu semnat de Nicolas Cavailles (\u201eCioran malgr\u00e9 lui\u201c), cartile moralistului sunt editate, acum, in colectiile de buzunar, editura \u201eCahiers de l’Herne\u201c a publicat cu c\u00e2tva timp in urma un dosar impunator Cioran (care incepe insa, in chip ciudat, cu articolul despre Hitler!) si tot \u201eCahiers de l’Herne\u201c a scos un volum care cuprinde scrisorile lui Cioran catre A. Guerne. Dintr-un prospect Gallimard aflu ca in toamna vor aparea doua volume cu scrierile franceze ale moralistului. Este, putem spune, momentul Cioran in cultura franceza. Si Cioran care a scris mult despre ratare si se considera el insusi, intr-un articol despre Eliade si generatia lui, un iremediabil ratat. Iata insa ca sentimentul ratarii poate avea succes c\u00e2nd trece prin vasele capilare ale marii creatii… Si, evident, nu trece singur, trece asociat cu metafizica ratarii si a inutilitatii de a trai…
\n***
\nDin tara primesc, in aceasta primavara exploziva, vestea disparitiei lui Fanus Neagu. Ma nauceste pur si simplu. Desi stiam care va fi sf\u00e2rsitul, speram sa se produca un miracol si prietenul nostru sa-si invinga boala… N-a fost sa fie. Ies pe strada, este acelasi soare, aceleasi strazi in sarbatoare, totusi nu am ochi sa vad nimic. Ma simt lovit si nedreptatit… Fanus Neagu nu este doar un mare scriitor, este (a fost) un personaj fabulos in viata literara rom\u00e2neasca. N-am fost totdeauna prieten cu el, dar, de c\u00e2nd il stiu si, mai ales, de c\u00e2nd il citesc, l-am urmarit cu atentie si, in ultimele decenii, asperitatile dintre mine, critic literar cusurgiu si temperat (cel putin asa sustin unii), si el, prozator impetuos, cu gura mare si sufletul bun, s-au diminuat considerabil. Un personaj, zic, fabulos, inconfundabil, pentru ca a adus cu el in lumea literara plina de genii si de impostori, un stil irepresibil de viata si un spirit\u00a0\u00a0 \u2013 as spune \u2013 de nesupunere\u00a0 pe l\u00e2nga darul (si hazul) lui de povestitor. Ram\u00e2ne, de buna seama, opera lui pe care va trebui s-o recitim si s-o judecam mai drept estetic dec\u00e2t a fost judecata p\u00e2na acum. Am convingerea ca opera va rezista oricarui examen critic drept…
\nC\u00e2nd scriu, acum, aceste r\u00e2nduri, aflu ca nici Fanus Neagu n-a fost crutat de hoitarii, cum le-a zis el intr-un pamflet, din presa moldo-valaha. Nu i se racise inca trupul si acesti lepadati de Dumnezeu s-au grabit sa-i insulte memoria si sa-i nege opera. Avea dreptate Noica: mare si ticaloasa poate sa fie uneori nemernicia rom\u00e2neasca!
\n***
\nErata: In articolul \u201eBiserica si Academia\u201c (\u201eCultura\u201c, nr. 20) se va citi corect: \u201eAdevarul si solidaritatea, altfel spus, ne fac mai drepti si prin asta mai liberi si mai buni\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am participat zilele trecute la o ceremonie cu totul neobisnuita la Paris: sarbatorirea criticului literar Maurice Nadeau care, asa cum revista \u201eCultura\u201c a anuntat intr un numar anterior, a implinit o suta de ani. El si-a invitat prietenii din Franta si din strainatate la un restaurant de pe Quai-ul Senei, un restaurant modest, unde fiecare… Cite\u0219te mai mult »Scurte insemnari despre miracole si tristeti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5702],"class_list":["post-7986","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-criticul-maurice-nadeau"],"views":2037,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7986","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7986"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7986\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7986"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7986"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7986"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}