{"id":7983,"date":"2011-06-09T13:56:11","date_gmt":"2011-06-09T11:56:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7983"},"modified":"2011-11-08T19:26:16","modified_gmt":"2011-11-08T17:26:16","slug":"moarte-de-om","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/moarte-de-om\/","title":{"rendered":"Moarte de om"},"content":{"rendered":"

Ionel Ciupureanu, Miscari de insecta<\/em>, Casa de Editura Max Blecher, Bistrita, 2010, 72 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

O carte demna de mare atentie este cea semnata de Ionel Ciupureanu, \u201eMiscari de insecta\u201c, aparuta prin stradania neostenitului Claudiu Komartin. Citind caracterizarile facute pe coperta a patra de Rita Chirian, Octavian Soviany si Gabriel Dalis, ne convingem ca discretia \u00eei asigura poetului linistea de a redacta o opera majora. \u00cemi plac scriitorii detasati, preocupati numai de vocatia literara, care nu se urca la tribuna sa-si vanda carisma sau sa-si trambiteze primatul, ci asaza pe furis, \u00een vitrinele librariilor, cate o placheta de amploare, dojenind juriile cu versuri antologice si texte avand sensibilitate maladiva. Atuurile volumului de fata constau \u00een lirismul tenebrelor si \u00een capacitatea de a regiza coordonatele mortii prin intermediul catorva formule distincte. Polifonia suplimenteaza valoarea volumului. Din cavouri, din spatii blestemate, din case afectate de decese, din paturi ale agonizarii se aud voci masculine si feminine, plangand sau meditand, ocarand sau implorand. Unele discursuri rasuna ca bataia clopotului sepulcral. Altele par bolboroselile sau remuscarile celor sortiti sa nu iasa din abis. Ionel Ciupureanu capteaza glasurile dezaxatilor. Spiritelor chinuite li se acorda ultima ocazie sa-si rascumpere pacatele. Poeziile delimiteaza un spectacol al deznadejdii din ajunul Judecatii de Apoi. Verdictul ramane totusi neschimbat: disparitia \u00een neant.
\nBacovianul extremist<\/strong>
\nIonel Ciupureanu se numara printre bacovienii extremisti. Exasperarea precursorului provenea din cadenta monotona a extinctiei. Angoasele si trepidatiile autorului doljean se consuma \u00een combustii intense, ca si cum paduri \u00eentregi ar parjoli dintr-odata. De altfel, dupa cum indica titlul, domina \u00een \u201eMiscari de insecta\u201c imaginarul carnii \u00een descompunere si a lesului devorat de vietatile adapostite de sol. Totodata, regasim filonul romanelor gotice. Muribunzii provoaca dezgust si devin poveri pentru cei cunoscuti. Suferinzii se \u00eenraiesc din pricina spasmelor. \u00cenceteaza sa-si controleze reactiile si, \u00een acelasi timp, \u00eei forteaza pe cei din jur sa-si piarda cumpatul, aducandu-i pana la punctul de a comite crime sau de a-si curma zilele: \u201eApoi am vrut sa ratacesc sub ce nu mai rezista\/ sa santajez si boala ta si\/ vinovatia resturilor tale\/\/ rusinata \u00eemi vorbesti usor violent\/ recunoscand confuzia ta generala\/ si painea mea atinsa de ratiune\/\/ \u00een cateva nopti\/ pericolul de a \u00eennebuni a trecut si el \u00eencetisor\/ simuland poate ceva din razvratirea mea\/\/ de-a nu face nimic\/ si-apoi cladirile astea ce nu mai delireaza\/ si un cutit mereu \u00een pericol sa nu ne raneasca\u201c (p. 7). Poeme cu asemenea impact am mai vazut, \u00een 2010, doar la regretatul Ion Zubascu, Liviu Ioan Stoiciu si Radu Vancu (din \u201eAmintiri pentru tatal meu\u201c). Scena se coaguleaza prin \u00eensumarea reactiilor starnite de prezenta aproape cadaverica a iubitei. Versurile reprezinta o tentativa de introspectie. Acest procedeu \u00eesi afla contrapunctul \u00een transformarea partenerei \u00een animal de sacrificiu. Caracterul vizual ajunge extrem aici si, prin urmare, trairile sunt mediate simbolic. Orice farama de umanitate se pierde cand un tesut cangrenos s-a instalat \u00een corp. Asasinul se \u00eendura, suportand cu rabdare propriile cazne si facandu-i-se mila de patimile partenerei. El \u00eenfaptuieste ceea ce socoteste ca e bine pentru a o salva pe bolnava de suplicii: \u201eAuzisem ca arde femeia mea si chiar femeia mea ardea\/ m-am si gandit sa ard cu femeia mea\/ dar mi-am incendiat numai femeia\/\/ de unde esti femeie si de ce spui ca esti moarta\/ vantul cand ma agita iata nu bate\/ ca mai exist as crede si eu\/\/ femeia mea si carnea ei sunt prea urate\/ seamana cu berbecii care nu mai au carne\/ tu esti un haos ce ma satura de atata mancare\/\/ \u00eemi si fac carnati din tine si verze grase din tine\/ si cabluri care misca vantul\/ printre carnatii astia\u201c (\u201eVantul nu bate\u201c, p. 8). Pe langa latura abominabila, gestul canibalic are si valente euharistice. Barbatul va folosi jertfa pentru un ultim ospat \u00eenainte de a se spanzura. Desi cateodata poeziile au trasaturi tranzitive si declamative, Ionel Ciupureanu asaza \u00eentotdeauna un dram de echivoc, o aluzie, o semnificatie ritualica. Elocvent pentru tehnica respectiva se dovedeste scurtul poem \u201eLumina unde ma aflu\u201c (p. 16), un fel de epitaf al unui paricid. O mana necunoscuta consemneaza procesul intentat vinovatului pe lumea cealalta. Sinucigas sau raposat de moarte buna, acesta pastreaza pentru vesnicie amintirea faptei \u00eengrozitoare. Inculpatul oscileaza \u00eentre a-si dori sau nu sa-si readuca victima la viata. Cruzimea nu rezulta neaparat din transarea tatalui, ci, mai degraba, din marturia copilareasca a macelarului, care se simte stanjenit ca si cum ar fi mancat caramelele de pe dulap, desi a fost rugat sa nu se atinga de ele: \u201eTaticule sa nu mai grohai taticule\/ inventeaza-ma din agitatia ta\/ si din halcile tale de care nu pot sa mai scap\/\/ mi-e si rusine fi-mi-ar tarana usoara\/ nu mai vreau sa-mi revin\/ ca nici nu mai pot sa te nasc taticule\/ lumina se si cimentase-n creierul meu\/\/ fi-mi-ar tarana usoara\u201c.
\nTrepte \u00een sus, trepte \u00een jos<\/strong>
\nParadoxal pentru o poezie a catacombelor, a condamnarii la forfotirea \u00een infern, poate parea laitmotivul ascensiunii. Fantomele cauta soarele, fara sa-si dea seama ca, descoperindu-l, se vor preschimba \u00een cenusa. Existenta omeneasca impura le-a interzis \u00eenaltarea. Cu toate acestea, locatarii cazanelor cu smoala \u00eencinsa tanjesc dupa lumina. Urcusul lor este, de fapt, taraisul lighioanelor si lupta lor pentru supravietuire: \u201e\u00cen vis atingi poteca\/ spre scorburi\/\/ si podurile-s cu ochiul enorm\/ (doar putredul doarme)\/\/ am urcat scarile\/ ceilalti curgeau \u00een pamant\/\/ eram \u00een ziua mortilor si\/ fiecare sufoca gura celuilalt\u201c (\u201eSpre scorburi poteca\u201c, p. 34). \u00cen poemul \u201eCeva tulbure\u201c \u00eentalnim acelasi mecanism al drumului pe verticala, cu mentiunea ca \u00eencifreaza mersul la Cel de Sus pentru sentinta provizorie. Lipsit de calauze, sufletul bantuie \u00een cautarea usii potrivite. Constiinta individului se propteste de limita. La fel ca Liviu Ioan Stoiciu \u00een \u201ePe prag (Vale-Deal)\u201c, efortul lui Ionel Ciupureanu merge \u00een directia acumularii detaliilor preliminare stingerii. Simturile \u00eenregistreaza stimuli incerti. Imediat intervine si diferenta. \u00cencercand sa ajunga la destinatie, sa iasa din labirint, calatorul urmeaza un algoritm, aparent construit cu rigurozitate. \u00cen realitate, este aspirat ca Bacovia (\u201eChemari de disparitie ma sorb\u201c, din \u201eAmurg de iarna\u201c) \u00een tunelul spre lumea de dincolo: \u201eam luat-o logic\/ de-a lungul canalului\/ ar fi trebuit sa urc \u00een aceeasi directie\/ trecusem de scarita care cobora\/\/ ceva tulbure ca saliva\/ din patul meu ardea lent\/\/ presupunand ca mai raman doar eforturile mele\/ a fost suficient sa fredonez altceva\/ vocile deasupra chipului meu\/ \u00een fine nasteau zile-n cascada\/\/ cutremurate de plictiseala\/ inventau alte chipuri\/ un timp eram constient\/ contururile canalului n-aveau nicio importanta\/\/ viziunile astea accelerau un oarecare vertij\/ alteori o deschidere spre aceste cuvinte\/\/ \u00eentr-un perimentru cu gheare\/ evident macinate\/\/ trebuia totusi sa mor pe masura ce ma apropiam\/ as fi patruns \u00een ce risipeam\/\/ dar si visul mancat navalea\/ prin absorbtie\/\/ si cand am murit\/ m-a durut putin capul\u201c (p. 18-19).
\nO parte consistenta a poeziei din \u201eMiscari de insecta\u201c, compusa pentru a mai ascunde bestialitatea altor imagini si imprecatiile (vezi poemul profanator \u201eSa merg sa ma amuz sa fiu treaza\u201c, p. 62), se apleaca asupra cinstirii mortilor. Am convingerea ca Ionel Ciupureanu stapaneste toate conotatiile si toate practicile funerare. Altminteri nu cred ca se explica neobosita sa inventivitate de a resemantiza obiceiurile referitoare la rememorarea defunc?ilor. Am exagera considerand ca autorul utilizeaza structuri mitice. \u00cenclin spre concretizarea unei tendinte de identificare a \u00eentamplarilor cu potential de a deveni exemplare. Ceremonialurile nu se confunda cu jelaniile. \u00cesi au importanta \u00een asigurarea linistii personale. De pilda, aducerea florilor la mormant constituie prilejul unui dialog, \u00een care cel disparut \u00eesi \u00eencredinteaza iubita, nu fara (auto)ironie, ca se plimba prin \u201eloc cu lumina si verdeata\u201c, adica \u00een rai. Dragostea se conserva dincolo de bariere, gratie unei viziuni panteiste. Ajuns \u00een gradina edenica, barbatul salasuieste \u00een fiecare colt al naturii: \u201eN-am sa mai sufar \u00eemi spuneai fara vlaga\/ lipeste-ti usor carnea de copacii \u00een floare\/\/ sunt si ghivece pe pajistea asta\/ cumpara-mi flori sa nu mai putrezesc\/\/ si nu mai plange\/ pe pajiste mai e si carnea ta-n floare\/\/ poate rad \u00eemi ziceam neatent\u201c (\u201eGhivece \u00een floare\u201c, p. 42).
\n\u201eMiscari de insecta\u201c este o carte care merita macar o nominalizare la un premiu important. Dar acest volum nu poate fi rasplatit cum se cuvine nici macar cu obtinerea unei distinctii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ionel Ciupureanu, Miscari de insecta, Casa de Editura Max Blecher, Bistrita, 2010, 72 p.   O carte demna de mare atentie este cea semnata de Ionel Ciupureanu, \u201eMiscari de insecta\u201c, aparuta prin stradania neostenitului Claudiu Komartin. Citind caracterizarile facute pe coperta a patra de Rita Chirian, Octavian Soviany si Gabriel Dalis, ne convingem ca discretia… Cite\u0219te mai mult »Moarte de om<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5216,5701],"class_list":["post-7983","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ionel-ciupureanu","tag-miscari-de-insecta"],"views":1417,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7983","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7983"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7983\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7983"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7983"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7983"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}