{"id":7980,"date":"2011-06-09T13:54:19","date_gmt":"2011-06-09T11:54:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7980"},"modified":"2011-06-09T13:54:35","modified_gmt":"2011-06-09T11:54:35","slug":"un-roman-decapitat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-roman-decapitat\/","title":{"rendered":"Un roman decapitat"},"content":{"rendered":"

Felix Nicolau, Pe m\u00e2na femeilor, <\/em>Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 168 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eMajoritatea cartilor mi se par plictisitoare. In cel mai bun caz talentate, dar extrem de rar geniale. Ni se tot aminteste de gafele editurilor faimoase, cum ar fi Gallimard, care au refuzat autori deveniti intre timp clasici. Ei bine, asta e adevarul: c\u00e2ta lume ii mai citeste pe Proust, Joyce etc? Fireste ca sunt artisti talentati, insa au scris imens si aici este problema. Sa nu stii sa te opresti, in cazul in care nu produci ceva absolut nou, de la un volum la altul.\u201c
\nModesta marturisire de mai sus ii apartine lui Felix Nicolau, recent autor al unui \u201eroman decapotabil\u201c, adica nu de zece ori baubil, ci cu douazeci de capote, \u201epe care orice cititor le poate schimba dupa chef, nevoie sau din pura disperare\u201c, cum bine remarca prezentarea de pe coperta a IV-a. Dupa \u201eTandru si rece\u201c (Cartea Rom\u00e2neasca, 2007), prozatorul apasa si mai mult pedala de acceleratie romanesca si scoate la condus \u201eun hiperroman ce ii ofera cititorului posibilitatea de a incepe lectura din orice punct al cartii\u201c, reiter\u00e2nd in mic un artificiu hipermodern aruncat in voga si contrasens de Cort\u00e1zar sau Pavi?.
\nUn roman hiperbolic<\/strong>
\nIn primul r\u00e2nd si la prima vedere, \u201ePe m\u00e2na femeilor\u201c apare captiv intr-o spontaneitate gratuita, venit si scris dintr-o suflare, fara urma de revizie tehnica la motorul oricum lipsit de capota stabila. Citindu-l, adica, pardon, sof\u00e2ndu-l, pe drumuri de tara, din fruntea tarii, sau pe sosele de-a latul aceleiasi patrii, e foarte posibil sa vrei mai bine la pas. Daca totusi ai scapat teafar p\u00e2na la capat, iti spui cu m\u00e2ndrie lectoriala ca n-ai fi facut scoala pe romanul asta. C-ai fi ratat cu brio permisul de cititor inc\u00e2ntat. Fiecare capitol e hiperistoria unui accident, un copac, pieton, o pana, te ia somnul un pic la volan, esti beat etc. Vitezele cresc de la sine, capotele se perinda prin aer, nu se asaza niciuna, si, poate ca nu in ultimul r\u00e2nd si la ultima revedere, te-a dus cu pluta nicidecum un roman, sau vapor cum ii place constructorului sa spuna, de masini din h\u00e2rtie sau nu venind vorba, doar ai parcurs, ai citit si vezi: cu tot decapotajul sau cumva retro, nici macar inceputuri de roman nu sunt astea, ca la Calvino de pilda, ci doar o suita de schite, ca niste masinute pe care nu le mai poti conduce, doar m\u00e2nui. Rasfoi.
\nRevenind cu priviri mai secunde, vedem un roman hiperbolic, augmentat fatis intr-un delir enorm si monstruos, \u00e0 la tata Caragiale. De la pasajul (de pietoni) cu Adelina plutind in parbrizul unei dubite cu numar de Germania la desfigurarea si non-gratificarea personajei Piratu’, sau de la Neacsu din C\u00e2mpulung-Muscel p\u00e2na la semnatarul Statupalmabarbacotcalarepejumatatedegreiereschiop si Geniul Carpatilor, textul aminteste nitel de \u201eRaiul gainilor\u201c lui Dan Lungu; mai mult, in capota cu numar de cod XIX, referinta pare directa, desi mai mult e literala dec\u00e2t literara: \u201eDin cauza pacatelor ei, carnea va sf\u00e2r\u00e2i pe rug. Iadul e un barbecue. Pasarea intra in stomacul meu si se m\u00e2ntuie. Eu sunt Purgatoriul pasarilor s(…)t. Din burta mea ele sar direct in Paradisul Orataniilor.\u201c Apoi, la fel ca prozatorul iesean, Felix Nicolau devine subit moralist si fin observator, vopsindu-si automobilul narativ intr-o destul de pacatoasa tenta sociologizanta: \u201ene dam seama…\u201c, care noi? Intotdeauna pare suspect acest eu multiplu, chiar c\u00e2nd se hiperdeghizeaza si generalizeaza mortis: \u201eNiciodata n-am priceput pasiunea asta hibrida: telenovele+stiri. Unele te incalzesc la inima cu iubiri mexicane patimase, insa pure, fara scene de sex, in care eroii sunt mereu parfumati, coafati si, neav\u00e2nd facturi de platit \u2013 de asta se ocupa probabil regizorul \u2013, n-au alta treaba dec\u00e2t sa tipe isteric ori sa pl\u00e2nga musc\u00e2ndu-si buzele; celelalte, stirile adica, gem de picioare, testicole si g\u00e2turi retezate, dar, mai ales, de prezentarea detaliata a activitatii extrem de plictisitoare a politicienilor. In ad\u00e2ncuri privind, ne dam seama ca exista o rasuflatoare intre telenovele si stiri: ceea ce in primele este doar sugerat (cafteala, saracia, cariera t\u00e2mpita), in celelalte este relatat, maruntit, exagerat.\u201c
\nRostogoliri peste c\u00e2mpurile bunului-gust<\/strong>
\nAuctorele isi mai scoate si altfel capul pe geam, desi mai corect ar fi si-l introduce sau ne asigura ca nu e departe, ci l\u00e2nga noi, daca tot se-nt\u00e2mpla sa nu conducem bine sau cel putin cum si pe unde vrea el s-o facem: \u201eBrusc se indragosteste si greata se risipeste ca prin (ce? te astepti sa scriu \u201efarmec\u201c?) apa.\u201c Si nu de putine ori, portavocea scriitorului profereaza un discurs autodecapitat: \u201eacu’ vad\u201c, \u201easa \/ ziceam ca…\u201c sau\u00a0 \u201eC\u00e2hh, aiurea fraza!\u201c lasata asa! Pe de alta parte, rolurile instantelor narative sunt amestecate si date peste cap in adevarate rostogoliri peste c\u00e2mpurile traditiei si bunului gust; autor, narator, personaj, cititor devin categorii depasite. Suntem cu totii hipercititori, \u201ecu drepturi depline de autor\u201c, care, la r\u00e2ndul sau, devine autocititor si critic literar in ultimul capitol. Oricum, e de notat ca Felix Nicolau detine curajul nebun de-a pune drept motto romanului butada lui Tocqueville: \u201eAs avea noroc daca aceasta carte n-ar fi citita si poate voi avea parte de aceasta fericire.\u201c Intr-adevar, in afara de bruste vitezomanii ambreiate cu inspiratie, de parca vehiculul textual ar demara trombastic peste coji de hiperbanana, volumul ajunge sa fie profund ilizibil, exhib\u00e2nd un comic facil, de parada \u2013 moldovenisme transcrise fonetic, onomastica frusta sau necioplita (Decedaiba, Nuibai, Itibagdoua, la care se adauga foarte buna intuitie si exceptie cu fratii Unmircea si Oaurelie, din pacate nevalorificata la maximum) \u2013 si fals inocentul argou de la un punct deranjant, pentru ca nemotivat. Apoi, de ce sa trecem cu vederea coperta cam porno, doar ea se presupune c-ar fi capota oficiala \u2013 sau numai comerciala?
\nSe intelege, \u201ePe m\u00e2na femeilor\u201c nu va avea succesul unui \u201eDe ce iubim femeile\u201c, insa Nea Rotring, o figura putin importanta, pentru ca personajele sunt intersanjabile, numele fiind etichete comune mai multor indivizi, Nea firma-de-rezerva-pentru-stilou, asadar, apare mai ales pentru a reformula un adevar at\u00e2t de stupid inc\u00e2t mereu trece neobservat, repet\u00e2ndu-se la nesf\u00e2rsit: \u201eEu stiu de ce imi plac femeile, dar nu inteleg de ce nu ma plac femeile pe mine.\u201c Pai poate tocmai pentru ca suntem pe m\u00e2na lor, in(tre) palmele lor, aplaudante, m\u00e2ng\u00e2ietoare, palmuitoare… Si Felix Nicolau poate surprinde chiar adevaruri ceva mai brutale, insa la fel de stupide: \u201ese stie, marii amanti, despartiti de subiectul dragostei lor, se transforma in calai, in asasini maniaci ori in kamikaze cu bretonul tuns scurt.\u201c In orice caz, dupa jumatatea cartii, autorul ne propune inclusiv un travesti naratorial, a carui protagonista ne pune pe bord un veritabil poem, ce s-ar putea numi simplu viata la 7: \u201efaptul ca nu ma complac la parter, nici la etajul 25, spune destul despre felul meu de a vedea viata. Nici nu am nevoie sa ies din casa ca sa-mi dau seama ca stau la 7. Dintr-o data realizez ca: nu pot tine porc, scooter, nu pot sari cu parapanta si nu face sa incerc sa ma bronzez sus, pe terasa. Un douamiist ar fi zis instant: imi bag pula\u2019n ea de viata, cu fazele ei de cacat!\u201c Mai departe, vocea continua: \u201eda, dar vietuirea in zona mediana (acolo unde se gasesc organele genitale ale blocului), iti permite sa tii iepuri, sa man\u00e2nci-bei-futi in vazul a vreo 5 etaje, sa te injectezi cu anabolizante si lumea sa creada ca e heroina sau morfina. Fitzgerald a sarit primu’ cu ideea asta, ca depinde de la ce fereastra privesti viata. Un optzecist ar exploata la maximum posibilitatile naratologice ivite acum. Eu insa exploatez doar imaginea t\u00e2toasa a vecinei de la 5, vizaveaua.\u201c Si tot asa, p\u00e2na c\u00e2nd avem senzatia ca ni se propune o arta poetica negativa, ba mai mult, ca, definindu-si optiunile stilistic-existentiale in contrast cu poetica straight nouazecista sau cu soft-baladismul saptezecist, autor-auctoarea se apropie de generatia X \u2013 mai nou Y! Sau poate deja Z? Ori dincolo de alfabet?! In fond, sub aceasta fatidica, lirica si cumva magico-realista capota XIII, naratoarea se sinucide… Iar in capota XV, intitulata \u201eFemeia 2000\u201c, si citabila integral, naratorul isi recapata sexul in toate uzantele sale.
\nPentru final, pana si circ, nu doar teatru. Capota XX, parcata singura la Muzeul Taranului Afgan, acolo unde, ca in Levantul aceluiasi carturar, inca mai persista memoria lui Nichitamarz, Bacoviarukh sau Eminescaidun, Oaurelie devenind o \u201et\u00e2nara speranta \u2013 usor decapitata \u2013 a criticii dreimiiste\u201c, capota XX, si cu ea toata masinaria din tus dodecapotabil, daca, fireste, citim consecutiv capitolele, se sf\u00e2rseste cu aparitia monstrului Motanu-Guzganu, imagine-simbol a romanului, peste care poate cadea repede cortina finala. Cu alte cuvinte, \u201eIngerul a strigat! mai apuca sa tipe Relu si usile Salii Swarovski se deschid larg, dezvaluind o dihanie apocaliptica, o struto-camila, un traghelaf al firii: dintr-un trup cu doua burti, un sf\u00e2rc, cinci m\u00e2ini si opt picioare \u2013 fara sa mai punem la socoteala cozile \u2013 se desprind doua capete lipite doar prin nas si prin buza inferioara.\u201c ss.m.t Daca vrem sa ne jucam si noi putin, o sa numaram:
\n2 +1+5+8+2+1+1=20 de capitole-capote.
\nScriind un volum poate bun despre Rom\u00e2nia profunda, care-o mai fi si asta, Felix Nicolau nu dezamageste, dar exaspereaza. La final ai certitudinea c-ai sofat un bolid aruncat in vazduh, impreuna cu asigurarea de viata, uitata in torpedou. Las\u00e2nd impresia ca se delimiteaza de modele(le) douamii(zeci)ste, putin dezvoltat, \u201eromanul\u201c ar putea constitui ceva cu totul nou in literatura contemporana. Dar noutatea necesita cap, nu fiare si oase contorsionate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Felix Nicolau, Pe m\u00e2na femeilor, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 168 p.   \u201eMajoritatea cartilor mi se par plictisitoare. In cel mai bun caz talentate, dar extrem de rar geniale. Ni se tot aminteste de gafele editurilor faimoase, cum ar fi Gallimard, care au refuzat autori deveniti intre timp clasici. Ei bine, asta e adevarul: c\u00e2ta… Cite\u0219te mai mult »Un roman decapitat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5699,5700],"class_list":["post-7980","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-felix-nicolau","tag-pe-mana-femeilor"],"views":1543,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7980","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7980"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7980\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7980"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7980"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7980"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}