{"id":798,"date":"2009-12-17T14:01:33","date_gmt":"2009-12-17T12:01:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=798"},"modified":"2009-12-17T14:02:03","modified_gmt":"2009-12-17T12:02:03","slug":"nicolae-steinhardt","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nicolae-steinhardt\/","title":{"rendered":"Nicolae Steinhardt"},"content":{"rendered":"

Un scriitor maramuresean care pregateste o carte de amintiri despre calugarul Nicolae de la Rohia (recte: Nicolae Steinhardt) ma intreaba daca l-am cunoscut personal pe autorul \u201eJurnalului fericirii\u201c si, de l-am cunoscut, daca pot sa scriu ceva despre int\u00e2lnirile noastre. Dau curs, in cele ce urmeaza, acestei solicitari, desi n-am trait in cercul lui de prieteni si nici el, surprinzatorul Nicu Steinhardt, cum ii ziceau prietenii, n-a frecventat prea mult cercul de intelectuali in care ma miscam eu.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

L-am cunoscut, in schimb, bine in si prin cartile lui. Am scris, cred, aproape despre toate si i-am facut, dupa disparitia lui, mai multe portrete. In clipa in care notez aceste g\u00e2nduri, o t\u00e2nara cercetatoare de la Institutul \u201eG. Calinescu\u201c pregateste o antologie de texte critice si moralistice (teologice) pentru seria de \u201eOpere fundamentale\u201c, acolo unde se afla marii scriitori rom\u00e2ni, clasici si moderni. Ma g\u00e2ndesc sa fac acelasi lucru cu Petre Pandrea (mandarinul oltean fantast si turbulent, filosoful spiritului cobilitar) si Ion D. Sirbu (epistolierul si diaristul). Nota lor comuna este, cred, spiritul eretic (nu in inteles religios, ci politic si moral). C\u00e2t au trait, ei au fost marginalizati, inainte si dupa ce au trecut prin detentie, si opera lor a c\u00e2stigat greu atentia si pretuirea criticii estetice. N-o au, dupa opinia mea, nici azi in totalitate, asa cum s-ar cuveni… Nu corespund, probabil, \u201ecorectitudinii politice\u201c actuale care, nu-i greu de observat, continua sa decida statutul scriitorilor vechi si noi. Pandrea si Ion D. Sirbu \u2013 oameni de st\u00e2nga \u2013 sunt, din aceasta pricina, suspecti in ochii publicistilor, N. Steinhardt sta mai bine prin religiozitatea lui, dar nici optiunea lui pentru ortodoxie nu multumeste pe toata lumea. Am auzit, c\u00e2t timp traia, pe unii confrati care-l suspectau de ipocrizie si chiar de tradare. Moravuri si naravuri recurente in lumea noastra…
\nRevin la Nicolae Steinhardt, figura emblematica, dupa mine, a intelectualului rom\u00e2n care, trec\u00e2nd prin suferinta (detentie), nu cedeaza moralmente. Mai mult, devine un om religios… L-am int\u00e2lnit rar. si, la drept vorbind, n-am stat de vorba cu el dec\u00e2t de c\u00e2teva ori. De trei \u2013 patru ori, nu mai mult. Nici eu nu stiu prea bine de ce. Am auzit insa vorbindu-se de el dupa iesirea lui din puscarie. In micul nostru grup de critici de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (Lucian Raicu, Valeriu Cristea, G. Dimisianu), completat cu prozatorul Sorin Titel si poetul Marcel Mihalas, numele calugarului Steinhardt revenea des in discutiile noastre. Era simpatizat. Il simpatiza si Marin Preda care mi-a vorbit primul, de nu ma insel, de int\u00e2mplarile din inchisoare ale acestui inteligent evreu convertit la ortodoxie. A facut din el, cum se stie, un personaj memorabil in romanul \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c.
\nDespre Nicolae Steinhardt am auzit vorbindu-se si la Paris, in casa Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca. Acolo am aflat ca eseistul trimisese un articol in care interpreta, altfel dec\u00e2t criticii anteriori, personajele lui I. L. Caragiale. Descoperea dimensiunea lor umana, frumoasa, crestina. M-am mirat si, c\u00e2nd am ascultat eseul transmis la \u201eEuropa Libera\u201c, am inteles despre ce este vorba. Nicolae Steinhardt n-a reusit, cred, sa schimbe opinia critica rom\u00e2neasca in privinta tipologiei lui I. L. Caragiale, dar a reusit, totusi, ceva, si anume sa induca ideea ca Trahanache, Jup\u00e2n Dumitrache, Rica Venturiano, Zita, Veta, Chiriac si toti ceilalti pot fi cititi si din alt unghi… Inaintea lui Steinhardt, incercase o lectura de acest fel G. Calinescu in eseul \u201eDomina Bona\u201c, observ\u00e2nd, de pilda, ca Trahanache crede in bine, are cultul femeii si al prieteniei si ca, in candoarea lui de natura umoristica, sufletul lui este sublim. Trahanache este, apoi, incoruptibil in increderea lui in onoare, ca si Jup\u00e2n Dumitrache, si cum onoarea este o notiune esentiala in morala aristocratica, Trahanache si Jup\u00e2n Dumitrache sunt doua spirite aristocratice, conchide G. Calinescu, st\u00e2rnind stupoarea spiritului nostru… Mai putin paradoxal si fara intentia de a scandaliza, N. Steinhardt merge in aceeasi directie in interpretarea lumii calomniate a lui Caragiale, scot\u00e2nd in evidenta, repet, valorile ei crestine.
\nRevin la omul Nicolae Steinhardt pe care l-am int\u00e2lnit, repet, doar de c\u00e2teva ori. O data c\u00e2nd mi-a cerut sa-i imprumut editia frantuzeasca din \u201eStap\u00e2nul Inelelor\u201c de J.R.R. Tolkien (a scris despre aceasta carte in volumul \u201eCritica la persoana int\u00e2i\u201c, 1983)… Alta data a participat, fara sa ma previna, la o int\u00e2lnire pe care am avut-o cu profesorii din Oradea, in anii ’80. L-am zarit, la sf\u00e2rsit, in mijlocul acestor dascali nordici care ma chestionau asupra literaturii. Am regasit, dupa o vreme, intr-un interviu al lui N. Steinhardt sau poate intr-un articol \u2013 nu mai stiu exact \u2013 o replica pe care o dadusem unui profesor oradean. Care-i cel mai patriotic poem rom\u00e2nesc, ma intrebase acel profesor, vadit sastisit de poezia patriotica in voga atunci. \u201eIn voga\u201c, adica impusa, ceruta de oficialitatile comuniste. Poetii buni fugeau ca de ciuma de asemenea ode dedicate cuplului Ceausescu, altii le acceptau si chiar le solicitau… O prostitutie, pur si simplu. Intrebat, dar, ce cred despre poezia patriotica, am raspuns ca, pentru mine, cel mai patriotic vers scris in limba rom\u00e2na este versul liminar din \u201eOda in metru antic\u201c: \u201eNu credeam sa invat a muri vreodata\u201c… pentru ca sugereaza, intr-un chip memorabil, conditia existentiala a omului rom\u00e2nesc oriunde ar fi si in orice situatie de existenta. Ca rom\u00e2n, ziceam eu, acest vers \u2013 in care intra, in succesiune, trei verbe \u2013 ma aduna, ma exprima, ma defineste, ma impaca in cele din urma cu conditia mea, si pentru ca toate acestea si cele ce urmeaza sunt scrise in limba rom\u00e2na, pot spune ca poemul exprima melancolia rom\u00e2neasca, norocul si nenorocul nostru. \u201eOda in metru antic\u201c este, dar, un poem patriotic, incheiam eu fort\u00e2nd si amestec\u00e2nd deliberat sensurile cuvintelor… Nicolae Steinhardt a retinut acest raspuns si, cum am zis, l-a notat (cit\u00e2ndu-ma) intr-un interviu sau intr-o insemnare de-a lui, nu mai stiu bine. Intelegea usor lucrurile subtile acest om invatat si prietenos…<\/p>\n

Dupa moartea lui, criticul iesean Zaharia S\u00e2ngiorzan mi-a vorbit intr-o zi de dialogul pe care l-a avut timp de un an de zile cu parintele Nicolae de la Rohia… L-am publicat, noi, cei care redactam, atunci, revista \u201eLiteratorul\u201c, la inceputul anilor ’90, adica Marin Sorescu, Fanus Neagu, Valeriu Cristea, Gh. Tomozei si cu mine. Citindu-l, am descoperit, cu surprindere, ca N. Steinhardt urmarea cu atentie ceea ce scriam si, intr-un exces de bunavointa si bunatate, m-a desemnat ca un model moral si intelectual pentru tineri… Nu stiu de ce, ma pusese in vecinatatea strivitoare a altui model, Eugen Ionescu… Am primit cu umor intelectual aceasta vecinatate si, in fond, aceasta caftanire greu de suportat pentru mine. Am luat-o, repet, ca un act de simpatie si amabilitate in lumea scriitoriceasca. Un act neobisnuit pentru ca, de regula, confratii au alte masuri si alte propozitii c\u00e2nd este vorba de contemporanii lor… N. Steinhardt, spirit religios, vedea lumea din jur, am sentimentul, prin bunatatile si frumusetile ei… I-am citit scrisorile adresate lui Virgil Ierunca: ce dovada de modestie (as zice: o spectaculoasa modestie), devotament, d\u00e2rzenie si cum zice el, credinciosenie la acest intelectual calugarit… Are in el o fervoare a spiritului pe care o stap\u00e2neste bine si-o pune, iarasi, bine, cu multa chibzuinta, la treaba… Scrisul lui tradeaza o mare agitatie interioara si, totodata, o vointa d\u00e2rza (as zice: o vointa disperata de pustnic) de a infr\u00e2nge in el \u201epacatoseniile\u201c spiritului (un alt cuv\u00e2nt de-al lui)…
\nAm calatorit alta data cu el de la Bucuresti spre R\u00e2mnicu V\u00e2lcea, in satul Ladesti. Aceasta este, in fapt, int\u00e2mplarea cea mai importanta pe care am avut-o cu Nicolae Steinhardt. Adica discutia cea mai lunga si mai plina de miez pe care am purtat-o cu acest om, trecut prin puscarie si convertit, acolo, la credinta ortodoxa… Am amintit intr-o nota din cartea mea \u201eGenurile biograficului\u201c (acolo unde comentez corespondenta lui N. Steinhardt cu Virgil Ierunca) motivele si circumstantele acestei calatorii… Le rezum: aflat la Paris pe la inceputul anilor ’80, cred, Virgil Ierunca mi-a imprumutat o suma de franci pe care trebuia sa-i returnez mamei sale, in localitatea Ladesti. Tot el mi-a sugerat ca-l pot solicita pe prietenul sau, N. Steinhardt, sa ma insoteasca in acest voiaj primejdios… Ceea ce am si facut de indata ce m-am intors in tara… Asa ca, imprumut\u00e2nd o masina de la amicul Ion Baiesu, am pornit spre Ladestii de R\u00e2mnic cu N. Steinhardt… Am avut timp sa discutam de toate… el disponibil, cu vorba repezita, cu o fata trasa si o barba nu suficient de concludenta pentru un batr\u00e2n monah, dar, totusi, o barba ce sugera dezinteresul pentru mondenitati, el, N. Steinhardt, zic, afabil si comunicativ, eu atent la circulatie, atent si ce spune pasagerul meu. Am luat drumul R\u00e2mnicului, trec\u00e2nd usor in conversatia \u00e0 battons rompus de la un subiect la altul… Nu b\u00e2rfea, cum face usor si cu talent scriitorul rom\u00e2n, dar din c\u00e2nd in c\u00e2nd pronunta cuv\u00e2ntul \u201eticalos\u201c despre c\u00e2te un scribalau pus in slujba stap\u00e2nirii de atunci. Dadea insa acestor termeni cruzi o nuanta crestina. Nemernicul si ticalosul s-ar putea, adica, pocai. Exista o sansa pentru ei de a-si salva sufletul prin cainta…
\nL-am intrebat atunci pe N. Steinhardt daca ceea ce scrie Marin Preda este adevarat si daca se recunoaste in personajul de acolo. Da, este adevarat si cam asa s-au petrecut lucrurile, a recunoscut el. Si le-a mai povestit o data, cu unele detalii noi, fara sa se faleasca si fara sa se victimizeze, mi-am dat seama. Crestinul nu trebuie sa se laude cu faptele sale bune. L-am chestionat, apoi, asupra unor zvonuri care circulau in viata literara privind arestarea sa (cum ca n-a acceptat sa fie martorul acuzarii in procesul Noica \u2013 Voiculescu \u2013 Dinu Pillat). A confirmat si acest fapt dupa cum mi-a confirmat si faptul ca alt scriitor (nu-i mai dau numele), cu un caracter mai sovaielnic, a acceptat sa fie martorul acuzarii si a devenit, ulterior, unul dintre conducatorii vigilenti si gretosi ai Uniunii Scriitorilor. Este si azi tot gretos, mediocru si inchipuit ca si atunci. S-a urcat doar in alt tren… E singura schimbare…
\nNicolae Steinhardt era un om frumos prin bunatatea, inteligenta si prin credinta pe care si-o asumase integral. Un veritabil crestin care a inteles ca suferinta il poate duce mai aproape de Dumnezeu si, deci, de adevar… S-a purtat demn in puscarie si n-a semnat pactul cu diavolul. S-a putut, dar, si asa. Infernul nu l-a infr\u00e2nt moralmente. Trec\u00e2nd prin infernul detentiei, el a iesit intarit… Un personaj, repet, memorabil pentru lumea rom\u00e2neasca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un scriitor maramuresean care pregateste o carte de amintiri despre calugarul Nicolae de la Rohia (recte: Nicolae Steinhardt) ma intreaba daca l-am cunoscut personal pe autorul \u201eJurnalului fericirii\u201c si, de l-am cunoscut, daca pot sa scriu ceva despre int\u00e2lnirile noastre. Dau curs, in cele ce urmeaza, acestei solicitari, desi n-am trait in cercul lui de… Cite\u0219te mai mult »Nicolae Steinhardt<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[441,440],"class_list":["post-798","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalului-fericirii","tag-nicolae-steinhardt"],"views":3000,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/798","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=798"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/798\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=798"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=798"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=798"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}