{"id":7974,"date":"2011-06-09T13:49:38","date_gmt":"2011-06-09T11:49:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7974"},"modified":"2011-06-09T13:50:38","modified_gmt":"2011-06-09T11:50:38","slug":"qui-prodest-din-nou-despre-avram-iancu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/qui-prodest-din-nou-despre-avram-iancu\/","title":{"rendered":"Qui prodest? Din nou despre Avram Iancu"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Sunt un cititor relativ constant (si) al revistei \u201eHistoria\u201c, \u00eensa numarul 113 din luna mai a.c. mi-a provocat o mare dezamagire. \u00cen primul r\u00e2nd, pe coperta, pe fondul imaginii reprezent\u00e2ndu-l pe Avram Iancu, un titlu provocator: \u201eAvram Iancu, erou sau criminal?\u201c. Desigur, \u00eenteleg foarte bine ca din ratiuni de marketing, pentru a capta interesul publicului, ziarele si revistele, uneori si cartile de specialitate, dar nu numai, trebuie sa contina titluri care sa te \u00eendemne sa le cumperi si sa le citesti. Dar \u00een acest caz consider ca a fost o eroare regretabila, o formulare total neinspirata si incorecta. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Corobor\u00e2nd titlul de pe coperta cu subtitlul unuia dintre cele doua articole despre Avram Iancu pe care le contine acest numar (este vorba despre cel scris de domnul lect. univ. dr. Marius Diaconescu, de la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti), respectiv \u201eC\u00e2teva dintre crimele rom\u00e2nilor \u00een timpul\u201a \u00abrevolutiei\u00bb\u201c, un cititor cu mai putina cultura istorica ar ram\u00e2ne doar cu imaginea aceasta, deformata, despre unul dintre cei mai importanti lideri ai rom\u00e2nilor din Transilvania \u00een timpul revolutiei de la 1848-1849. Astfel, \u00eentre gestul provocator si iresponsabil al lui Csibi Barna, care \u00een 15 martie a.c. l-a sp\u00e2nzurat simbolic pe Avram Iancu, si strategia de marketing a redactiei, asociata cu articolul domnului Marius Diaconescu, nu este nicio diferenta. Doar ca l-au mai condamnat \u00eenca o data la moarte pe Avram Iancu!<br \/>\n\u00cen opinia noastra, subtitlurile din text, respectiv titlurile celor 13 subcapitole ale articolului domnului Marius Diaconescu nu-i apartin unui istoric. Nu pot sa-i apartina unui istoric fiindca uneori ele nu coincid cu continutul, iar alteori demonstreaza daca nu lipsa de onestitate si deontologie profesionala, cel putin grave lacune istorice si istoriografice! Dar sa aduc c\u00e2teva argumente \u00een acest sens \u00een continuare.<br \/>\nPrima nedumerire la citirea revistei a fost legata de faptul ca autorul articolului despre Avram Iancu, pe care \u00eel voi comenta \u00een continuare, este un istoric ce nu s-a ocupat cu adevarat de anii 1848-1849, respectiv domnul Marius Diaconescu. Dupa c\u00e2te stiu eu din timpul studentiei sale si mai apoi din volumele de \u201eBibliografia istorica a Rom\u00e2niei\u201c, lucrare\/instrument de referinta \u00een orice istoriografie si care este editata de c\u00e2teva decenii de Institutul de Istorie \u201eGeorge Baritiu\u201c din Cluj-Napoca al Academiei Rom\u00e2ne, domnul Marius Diaconescu este un cercetator al istoriei medievale a Transilvaniei. Fireste ca nimeni nu-i interzice unui medievist sa se documenteze si sa scrie despre alte subiecte istorice din antichitate sau perioade mai recente. Si uneori o poate face cu rezultate bune, pe baza unor lecturi temeinice si a respectarii deontologiei profesionale. Alteori \u00eensa, mai cu seama \u00een subiecte sensibile, delicate, lecturile de suprafata \u00eel pot \u00eempiedica pe cel care scrie tangential si meteoric despre teme \u00eendepartate de domeniul lui de specializare sa intre cu adevarat \u00een spiritul epocii, sa surprinda sensurile ad\u00e2nci ale unui eveniment sau personalitati. Daca mai este vorba si de rea-credinta la mijloc, asociata cu lipsa unor lecturi fundamentale si recente despre un subiect, atunci cu siguranta ca acest gen de articole ne pot \u00eendeparta de adevarul istoric. Fiindca nu poti sa nu constati, de la primul subcapitol intitulat \u201eRevolutie sau contrarevolutie rom\u00e2neasca \u00een Transilvania \u00een 1848-1849?\u201c, si p\u00e2na la ultimul, intitulat \u201eMostenirea lui Avram Iancu \u2013 pasivismul politic\u201c, o lipsa crasa de documentare asupra temei, o oarecare anchilozare a autorului \u00een lucrari ideologizante ca pe vremea lui Mihail Roller! Pe urmele lui Karl Marx si Mihail Roller, domnul Marius Diaconescu \u00eei catalogheaza contrarevolutionari pe toti cei care la 1848-1849 au luptat \u00eempotriva revolutiei maghiare.<br \/>\nDupa cum am perceput eu articolul de fata, domnul Marius Diaconescu si-a propus sa spulbere mituri istorice, sa corecteze clisee, sa dea sentintele pe care Domnia sa le considera juste despre evenimente si personalitati istorice, si astfel sa demitizeze istoria Rom\u00e2niei. Pornind de la primul subcapitol, \u201eRevolutie sau contrarevolutie rom\u00e2neasca \u00een Transilvania \u00een 1848-1849?\u201c, \u00eent\u00e2lnim la tot pasul astfel de tentative purificatoare, de etichete aplicate cu fermitatea si competenta unui istoric care ar fi petrecut zeci de ani studiind fenomenul respectiv prin prisma a mii de documente, zeci de carti si studii! Astfel, domnul Marius Diaconescu apreciaza transant ca \u201eDintr-o perspectiva globala, de ansamblu, rom\u00e2nii au facut contrarevolutie, deoarece au fost instrumentul vechii guvernari absolutiste austriece \u00eempotriva revolutiei maghiare\u201c (pag. 15). Astfel, autorul neaga natiunii rom\u00e2ne din Ardeal dreptul de a fi ajuns singura, la 1848, la constiinta identitatii ei si la fixarea propriei agende politice, economice, culturale. Decenii \u00eentregi de evolutie, de la Supplex Libellus Valachorum din 1791, care au \u00eencorporat o activitate politica si cultural-ideologica de substanta, sunt trecute \u00een acest chip sub tacere sau sunt eludate cu buna stiinta! Este regretabil ca domnul Marius Diaconescu a uitat bibliografia consistenta despre aceste evolutii, avuta ca lectura obligatorie \u00een timpul facultatii (David Prodan, Pompiliu Teodor, Keith Hitchins, Liviu Maior, Nicolae Bocsan, Ladislau Gy\u00e9m\u00e1nt s.a.). Elita rom\u00e2neasca ardeleana de la 1848 a fost capabila singura sa constientizeze unicitatea momentului istoric si sa actioneze \u00een conformitate cu obiectivele exprimate deja de c\u00e2teva decenii \u00eentr-o forma mai voalata sau directa. Liderii rom\u00e2nilor au \u00eenscris \u00een programul national adoptat la Blaj \u00een mai 1848 desfiintarea iobagiei si \u00eemproprietarirea iobagilor fara nicio despagubire (cea mai radicala exprimare programatica din acei ani a problemei sociale), recunoasterea egalitatii \u00een drepturi a rom\u00e2nilor cu maghiarii, secuii si sasii, introducerea drepturilor si libertatilor cetatenesti, revendicari care sa stimuleze progresul economic si cultural etc. Toate acestea constituie un program cu adevarat revolutionar si care nu e cu nimic mai prejos dec\u00e2t programul \u00een 12 puncte al revolutiei maghiare, si au fost elaborate de \u00eensisi liderii rom\u00e2nilor imediat dupa declansarea revolutiei \u00een imperiu. Daca domnul Marius Diaconescu are dovezi ca programul adoptat la Blaj \u00een mai (si enuntat \u00een mare de Simion Barnutiu la sf\u00e2rsitul lunii martie) a fost elaborat la sugestia Vienei si rom\u00e2nii au fost manipulati la numai\u00a0 c\u00e2teva zile de la declansarea revolutiei \u00een imperiu, atunci sa le faca publice, sa cunosc aceste surse \u201esecrete\u201c si eu, care de mai bine de doua decenii ma ocup de revolutie. Atunci c\u00e2nd guvernul revolutionar maghiar va refuza sa acorde rom\u00e2nilor independenta nationala, respectiv egalitatea ceruta de liderii rom\u00e2nilor, \u00een toamna anului 1848 va \u00eencepe razboiul civil. Cu alte cuvinte, o revolutie, a rom\u00e2nilor, care doreste sa-si materializeze \u00eentreg programul, intra \u00een conflict cu alta revolutie, aceea a maghiarilor, care refuzau rom\u00e2nilor, s\u00e2rbilor, croatilor dreptul la afirmarea identitatii nationale \u00eentr-o epoca denumita clar a natiunilor! De ce nu identificam revolutia maghiara drept contrarevolutie \u00een ceea ce priveste Ardealul, si ne grabim sa catalogam contrarevolutie numai actiunea rom\u00e2nilor?!!! Doar liderii maghiari si-au dorit sa faca revolutie, cei ai rom\u00e2nilor nu si-au propus cumva, si ei, sa schimbe un sistem de guvernare si relatiile socio-economice anacronice cu unele noi, progresiste? Am crezut ca vremurile de trista amintire ale lui Mihail Roller de dupa 1948 au murit, dar se pare ca, prin modul reductionist \u00een care domnul Marius Diaconescu catalogheaza actiunea rom\u00e2nilor ardeleni de la 1848, ne aflam \u00een plina epoca stalinista, ca numai atunci a fost catalogata \u00een istoriografie drept contrarevolutie ceea ce au facut rom\u00e2nii din Transilvania la 1848-1849. Dupa tot \u201eefortul\u201c autorului de a ne demonstra ca doar maghiarii au facut la 1848-1849 revolutie, iar rom\u00e2nii, incapabili sa-si fixeze un program prin care sa doreasca schimbarea regimului existent, au fost manipulati de Viena si au facut contrarevolutie, consider ca specialistii care s-au ocupat de mai multe decenii de acest subiect, trebuie sa se \u00eenchine grabnic \u201etezelor\u201c revolutionare ale domnului Marius Diaconescu care, pare-se, a inventat roata olarului.<br \/>\nM-a frapat apoi virulenta cu care autorul a lansat un atac \u00eempotriva Academiei Rom\u00e2ne \u00een subcapitolul \u201eO lectie de falsificat istoria rom\u00e2nilor sub auspiciile Academiei Rom\u00e2ne\u201c. Autorul neaga faptul ca Avram Iancu s-ar fi adresat rom\u00e2nilor din localitatea sa natala\u00a0 Vidra de Sus cu cuvintele: \u201eRom\u00e2nul nu cerseste libertatea de la unguri; natiunea rom\u00e2na e destul de tare ca sa-si cucereasca libertatea prin lupta\u201c. Domnul Marius Diaconescu sustine categoric: \u201eNici vorba ca Avram Iancu ar fi rostit acea fraza \u00een fata taranilor din satul sau!&#8230;Minciuna devine istorie. Iar daca o scrie Academia Rom\u00e2na, trebuie sa fie adevar!?\u201c (pag. 16-17). Daca autorul s-ar fi documentat temeinic, ar fi gasit marturii multiple asupra acestui aspect. Mai multi martori maghiari anchetati \u00een vara anului 1848 \u00een zona Muntilor Apuseni de catre o comisie guberniala condusa de Kozma P\u00e1l au declarat lucruri care atesta ca Iancu s-a adresat motilor cu cuvinte asemanatoare: \u201eL-am vazut cu ochii mei pe t\u00e2narul Avram Iancu vorbind multimii adunate la C\u00e2mpeni si la Vidra de Sus, \u00eendemn\u00e2nd-o sa se apere p\u00e2na la ultima picatura de s\u00e2nge\u201c; un alt martor a spus despre Iancu ca \u201ea declarat, at\u00e2t la adunari secrete restr\u00e2nse, c\u00e2t si \u00een locuri obisnuite, ca el nu cere nimic de la unguri, iar daca acestia nu le vor acorda \u00een mod corect drepturile cuvenite, le va obtine chiar cu forta\u201c;\u00a0 sau un alt exemplu: \u201eT\u00e2narul Avram Iancu a mai spus ca, daca maghiarii nu consimt cu frumosul la aceste revendicari, el le va dob\u00e2ndi prin forta; cu alta ocazie a declarat chiar ca el nu cere nimic de la maghiar, ci el va lua totul cu forta pentru sine si pentru poporul sau\u201c (\u201eRevolutia de la 1848 \u00een Transilvania. Ancheta Kozma din Muntii Apuseni\u201c, coord. Gelu Neamtu, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, 1998, pag. 94, 202, 221). Nu este cazul sa fiu eu avocatul Academiei Rom\u00e2ne \u00eempotriva careia domnul Marius Diaconescu lanseaza sageti otravite, doresc sa revin la alte aspecte din articol care trebuie comentate.<br \/>\nSubcapitolul \u201eC\u00e2teva dintre crimele rom\u00e2nilor \u00een timpul \u00abrevolutiei\u00bb\u201c este unul tipic pentru manipulare si poate fi folosit ca mostra \u00een viitoarele manuale de comunicare! Mai mult, este\u00a0 neprofesionist pentru breasla istoricilor modernisti sa lase lucrurile asa cum sunt prezentate \u00een acest subcapitol, fara sa le amendeze. Domnul Marius Diaconescu ne avertizeaza \u00een subcapitolul anterior ca \u00een Transilvania din toamna anului 1848 a \u00eenceput razboiul \u00eentre rom\u00e2ni si maghiari si ca \u201eexecutiile erau reciproce, fara sa se tina cont dec\u00e2t de principiile apartenentei etnice si fidelitatii fata de un regim sau altul\u201c, compar\u00e2nd situatia din Transilvania acelor luni cu ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Bosnia si Croatia dupa anii 1990! Autorul ne asigura ca, \u00een aceste cazuri de crime reciproce, \u201eorice statistica sau evaluare cantitativa este fara sens. Documentele nu fac statistici, dar cantitatea poate fi exprimata printr-un singur cuv\u00e2nt: mult\u201c (pag. 17). Din pacate, \u00eensa, uita ceea ce a scris c\u00e2teva r\u00e2nduri mai devreme si ne reda un document din arhivele primatiale de la Esztergom, Ungaria, \u00een care lasa loc liber statisticii, deoarece documentul cuantifica numarul maghiarilor din Zlatna omor\u00e2ti de rom\u00e2ni \u00een timpul unui episod militar din timpul razboiului civil. C\u00e2nd e vorba \u00eensa de exemplificarea crimelor reciproce, domnul Marius Diaconescu are amnezie caci ne ofera doar mostre documentare despre crimele comise de rom\u00e2ni \u00eempotriva maghiarilor. \u00cencheie \u00eensa subcapitolul oarecum olimpian, dorind probabil sa lase impresia unei neutralitati axiologice: \u201eNu conteaza cine a ucis mai mult, ungurii sau rom\u00e2nii. Executiile au fost la ordinea zilei si nu fac cinste niciunei etnii, nici ungurilor si nici rom\u00e2nilor\u201c (pag. 18). Fireste ca suntem de acord ca aceste crime din razboiul civil de la 1848-1849 nu fac cinste niciunei etnii, dupa cum nici crimele comise \u00een timpul celor doua conflagratii mondiale de germani, francezi, britanici, rusi, japonezi, americani etc. nu le fac cinste acestor natiuni si nu trebuie sa culpabilizam urmasii de azi pentru greselile \u00eenaintasilor. Dar ca istoric care doresti sa te prezinti obiectiv, echidistant, demolator de mituri si clisee, este descalificant a neglija datele despre crimele comise \u00eempotriva rom\u00e2nilor si continute \u00een cartile de documente si memorialistica publicate de istorici precum George Baritiu, Silviu Dragomir, Liviu Maior, Nicolae Bocsan, Gelu Neamtu, Ioan Chindris, Dumitru Suciu, Rudolf Gr\u00e4f\u00a0 s.a. (invoc aici faptul ca eu \u00eensumi am publicat \u00een 2003, \u00eempreuna cu dr. Adrian Onofreiu, o carte cu documente despre pagubele materiale si crimele \u00eempotriva rom\u00e2nilor comise de maghiari \u00een zona regimentului graniceresc nasaudean: \u201eRevolutia de la 1848-1849 \u00een zona regimentului graniceresc nasaudean. Contributii istorice si demografice\u201c, Cluj-Napoca, 2003, 282 pag.). Pentru a pastra macar aparenta de obiectivitate, domnul Diaconescu ar fi trebuit sa puna \u00een oglinda si c\u00e2teva r\u00e2nduri din cartile istoricilor invocati mai devreme!<br \/>\nUltimul subcapitol, ca sa puna oarecum cireasa pe tortul construit de domnul Marius Diaconescu din at\u00e2tea mistificari, afirmatii elucubrante si lipsa vizibila de lecturi de specialitate, \u00eei atribuie lui Avram Iancu drept mostenire pasivismul politic. Niciunul dintre specialistii consacrati care s-au ocupat de istoria miscarii de emancipare nationala a rom\u00e2nilor din Transilvania \u00een perioada 1850-1918 nu au afirmat asa ceva, \u00een lucrarile istoricilor rom\u00e2ni si straini care au cercetat decenii la r\u00e2nd fenomenul respectiv (Vasile Netea, Keith Hitchins, Liviu Maior, Simion Retegan s.a.) nu \u00eent\u00e2lnim atari idei si interpretari. Probabil ca domnul Marius Diaconescu a descoperit acum luna de pe cer si ceilalti istorici modernisti nu stiu \u00eenca de aceasta fantastica descoperire! Autorul ar fi trebuit sa se multumeasca sa arate ca, \u00een testamentul sau, elaborat \u00een anul 1850, Avram Iancu a lasat \u00eentreaga sa avere natiunii rom\u00e2ne pentru \u00eentemeierea unei academii\/facultati de drept. Dar dumnealui tine mortis sa fie un istoric revolutionar.<br \/>\nEvident, autorul \u00een cauza a cautat senzationalul si pentru multi cititori poate ca a si reusit. Domnul Marius Diaconescu a uitat \u00eensa \u00eendemnul \u201eSa nu demolezi, p\u00e2na ce nu construiesti\u201c. Astept ca mai \u00eent\u00e2i sa publice articole \u00een reviste de specialitate, volume tematice si chiar carti despre revolutia de la 1848-1849 si despre Avram Iancu, si apoi sa emita sentinte transante. Pentru ca cititorii revistei sa nu ram\u00e2na cu formularea total\u00a0 neinspirata de pe coperta, potrivit careia Avram Iancu a fost mai mult un criminal dec\u00e2t un erou, voi invoca aici un citat dintr-un articol publicat de R\u00e9thi Lajos \u00een 1880: \u201edar care familie ungureasca a ajuns \u00eenaintea lui Iancu se putea socoti fericita, viata barbatilor si virtutea femeilor, deopotriva au avut parte de ocrotire\u201c (Apud. Ioan Ranca, \u201eAvram Iancu pe baricadele Apusenilor. Relatari contemporane ale unor apropiati si adversari\u201c, T\u00e2rgu-Mures, 1996, pag. 92). \u00centr-adevar, \u00een timpul razboiului civil din Ardeal, Iancu a cerut \u00een repetate r\u00e2nduri motilor sai sa nu ucida civili \u00een timpul luptelor, a solicitat comandantilor din subordine sa-i \u00eendemne pe civili sa se refugieze \u00een biserici pentru a fi protejati pe durata desfasurarii unor operatii militare \u00een satele lor. Daca Avram Iancu ar fi fost un criminal, un exterminator de maghiari, nu cred ca maghiarii din Oradea l-ar fi \u00eenconjurat cu at\u00e2ta interes si simpatie atunci c\u00e2nd liderul motilor s-a deplasat la \u00eenceputul anului 1850 spre Viena, pentru a se alatura delegatiei rom\u00e2nilor care doreau sa se \u00eent\u00e2lneasca cu \u00eemparatul: \u201eCu c\u00e2ta m\u00e2nie erau maghiarii sub rascoala Iancului, cu at\u00e2t \u00eel adora acum mai mult&#8230;La suirea \u00een car, d. Iancu si Balint abia putura strabate prin poporul coadunat, care la plecarea-i intona un \u201e Eljen\u201c (traiasca) rasunatoriu\u201c (Apud. Ioan Ranca, \u201eAvram Iancu pe baricadele Apusenilor. Relatari contemporane ale unor apropiati si adversari\u201c, T\u00e2rgu-Mures, 1996, pag. 197-198).\u00a0 Si cu siguranta nici ilustrul istoric american Keith Hitchins (poate cel mai renumit si avizat istoric strain, cunoscator al istoriei Rom\u00e2niei) nu ar fi scris un articol echilibrat, dar elogios la adresa lui Avram Iancu: \u201eEl nu a cautat niciodata libertatea pentru poporul sau \u00een detrimentul altui popor, si nu a \u00eencetat niciodata sa preconizeze respectul si colaboarea reciproca drept caile cele mai eficiente de reglementare a oricaror dispute s-ar fi putut ivi\u201c (Apud. Keith Hitchins, \u201eAvram Iancu si revolutia europeana de la 1848\u201c, \u00een vol. Keith Hitchins, \u201eConstiinta nationala si actiune politica la rom\u00e2nii din Transilania (1700-1868)\u201c, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, pag. 153-154).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sunt un cititor relativ constant (si) al revistei \u201eHistoria\u201c, \u00eensa numarul 113 din luna mai a.c. mi-a provocat o mare dezamagire. \u00cen primul r\u00e2nd, pe coperta, pe fondul imaginii reprezent\u00e2ndu-l pe Avram Iancu, un titlu provocator: \u201eAvram Iancu, erou sau criminal?\u201c. Desigur, \u00eenteleg foarte bine ca din ratiuni de marketing, pentru a capta interesul publicului,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/qui-prodest-din-nou-despre-avram-iancu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Qui prodest? Din nou despre Avram Iancu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5695,5698,5696,5697],"class_list":["post-7974","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-avram-iancu","tag-despre-avram-iancu","tag-erou-sau-criminal","tag-lect-univ-dr-marius-diaconescu"],"views":2582,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7974","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7974"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7974\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7974"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7974"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7974"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}