{"id":7971,"date":"2011-06-09T13:47:24","date_gmt":"2011-06-09T11:47:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7971"},"modified":"2011-06-09T13:48:23","modified_gmt":"2011-06-09T11:48:23","slug":"g-m-tamas-si-mimetismul-romanesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-m-tamas-si-mimetismul-romanesc\/","title":{"rendered":"G. M. Tam\u00e1s si mimetismul rom\u00e2nesc"},"content":{"rendered":"

Inteleg perfect reactiile de respingere suscitate de articolul lui G.M. Tam\u00e1s. Unor intelectuali rom\u00e2ni le-a displacut articolul lui, dar el nu le-a placut, si nu e de mirare, nici unor intelectuali unguri din Transilvania: pentru acestia balcanismul nu este dec\u00e2t dorinta lor de a face uitat faptul ca si ei se trag de pe meleagurile astea. Cu Tam\u00e1s, vechiul prieten, de peste douazeci de ani \u2013 de pe vremea disidentei sale maghiare \u2013 intretineam un comert de idei unde incapeau acorduri si dezacorduri, pe un fond de nestramutata fidelitate. <\/strong><\/em><\/p>\n

Cunosc stilul lui incisiv, tentatia histrionica, remarcile lui uneori repezite, dar cel mai des tintind exact punctul sensibil, incredibila sa eruditie poliglota si, last but not least, un ascutit sens al eticii sociale. Cu exceptia histrionismului, multi dintre cei care alcatuiesc partea vizibila a intelighentiei rom\u00e2nesti sunt lipsiti de aceste calitati. Astazi afirma in fata tuturor celor care doresc sa-i asculte (si urechile Occidentului sunt adeseori pline de complezenta c\u00e2nd au nevoie de slugi supuse) ca au fost disidenti! Am stat multi ani in Rom\u00e2nia, pe timpul lui Ceausescu (1971-1982) si, cu exceptia lui Paul Goma, n-am auzit, vazut sau cunoscut disidenti. Si daca ei au existat, s-au manifestat probabil at\u00e2t de discret, inc\u00e2t nimeni nu i-a auzit… Altfel dec\u00e2t revolta minerilor din Valea Jiului (1977) care, la vremea aceea, in Occidentul anti-comunist, erau rasfatati pe toate canalele mediatice… In Rom\u00e2nia nu a existat nicio initiativa intelectuala care sa creeze vreo legatura intre miscarea muncitoreasca si intelighentia, asa cum a fost, de exemplu, Solidaritatea din Polonia. Or, toti acesti intelectuali polonezi, care au mers in int\u00e2mpinarea muncitorilor de la Gdansk, veneau, fara exceptie, dinspre st\u00e2nga… Toti trecusera prin experienta criticii \u201egosiste\u201c a comunismului real. Critica comunismului cu argumentele extremei drepte din perioada interbelica nu este dec\u00e2t reluarea unui refren care si-a demonstrat vacuitatea interpretativa. Niciodata g\u00e2ndirea restauratiei nu a fost in stare sa infrunte provocarile cele mai radicale ale modernitatii. Aceasta a fost, de fapt, kairos-ul lui Heidegger, de dupa Rectorat, pe care specialistii rom\u00e2ni nu-l aud, deoarece sunt incapabili sa conceapa Gestell, ca experienta existentiala, proprie fiecaruia dintre noi. In acest punct precis, nici Tam\u00e1s nu sesizeaza miza radicala a acestei g\u00e2ndiri: el ram\u00e2ne prins in capcana unui Aufkl\u00e4rung neputincios in fata dezastrelor din acest secol (poate ca ar trebui sa reciteasca si sa mediteze la \u201e\u00dcber Gewissheit\u201c\/ \u201eDespre certitudini\u201c, Wittgenstein) si formuleaza comparatii inselatoare intre Noica, Nae Ionescu, t\u00e2narul Cioran, Vulcanescu si… Heidegger… Sa fim lucizi si fara prejudecati… In acest secol au existat trei g\u00e2nditori: Heidegger, Wittgenstein si Adorno. Si daca l-am omis pe Husserl, este pentru ca il consider cel mai mare g\u00e2nditor al secolului XIX, versiunea cea mai profunda, cea mai elaborata, as spune cea mai implinita, definitiva, a idealismului german.
\nTrebuie spus si repetat, de scris si de confirmat am facut-o in multe texte si Tam\u00e1s o enunta perfect, desi, din pacate, analiza sa se limiteaza din cauza unei ezitari fenomenologice la efectele sociale ale progresului tehnico-stiintific. Experienta comunista nu poate fi g\u00e2ndita intr-o maniera radicala dec\u00e2t prin intelegerea a ceea ce a reprezentat ca moment in istoria lumii, pentru a vorbi ca Hegel. Or, pentru a sesiza experienta comunista in totalitatea ei, nici nostalgia, nici regretul, nici consolarile sau, si mai rau, machierea lui nu pot da nastere libertatii interioare necesare confruntarii cu realitatea ei, eminamente tragica. Pentru a g\u00e2ndi comunismul, trebuie sa fii un g\u00e2nditor modern; trebuie sa sesizezi, in toata plenitudinea ei, criza modernitatii in aurora modernitatii (da!, \u201eanii treizeci sunt in fata noastra\u201c, cum scria cu at\u00e2ta forta G\u00e9rard Granel); trebuie sa sesizezi natura capitalismului in esenta sa tehnica (\u201eBrief \u00fcber Humanismus\u201c, Heidegger); trebuie sa fi auzit tragediile acestui secol \u2013 de la Gulag la exterminarile in masa \u2013 si care depasesc granitele Europei (\u201eTransparenta raului\u201c, Baudrillard). Pentru a sesiza sensul comunismului trebuie parasit provincialismul d\u00e2mbovitean sau somesan si trebuie g\u00e2ndita intr-adevar fiinta-lume a modernitatii tardive (\u201eDialectica ratiunii\u201c, Adorno si Horkheimer).
\nIn pofida erorilor de detaliu care fac vulnerabila critica sa, exista o intuitie justa in diagnosticul lui Tam\u00e1s: e ceea ce eu as numi mimetismul rom\u00e2nesc, dus p\u00e2na la caricatura. Dupa 1989, s-a cerut sa fii disident si atunci cei mai bine plasati in jocul politico-social si-au inventat disidenta. Adevaratii disidenti rom\u00e2ni, desi nu au fost din tabara mea politica (ei merita respect pentru curajul lor), erau de mult timp in gropile comune. Ca a fost bonjurist, pro-german, pro-francez (Ah, madam furculision!), mimetismul pustieste g\u00e2ndirea din Rom\u00e2nia. Acest mimetism nu este nou, as spune chiar ca este consubstantial experientei modernitatii in Rom\u00e2nia. (cf. remarcabilei carti al lui Sorin Antohi, \u201eCivitas Imaginalis\u201c). Or, acest mimetism nu este altceva dec\u00e2t preluarea g\u00e2ndirii de-a gata, parodie a ideilor sociale si politice dintre cele mai banale, dar la moda in Occident, la inceput in Europa si acum in Statele Unite. Imi vin in minte multe exemple, dar voi da doar doua, complementare.
\nC\u00e2nd Lucian Blaga isi facea studiile de filozofie la Viena, capitala imperiului in declin era unul din centrele unde se nasteau diverse experiente intelectuale si estetice, cele care aveau sa hraneasca toata modernitatea secolului XX, dincolo de spatiul austriac: Loos, Freud, cercul logicienilor din Viena, dodecafonismul etc. Or, niciunul dintre aceste curente nu apar in vreun fel in opera filozofica a lui Blaga. C\u00e2nd t\u00e2narul Noica pleaca in Germania cu o bursa, la sf\u00e2rsitul anilor ’30, dupa ce asista la un seminar al lui Heidegger, inspaim\u00e2ntat de g\u00e2ndirea lui abisala, o ia la fuga la neo-kantienii de la Marburg. Comportamentul se prelungeste: intr-unul din micile opuscule cu care ne-a obisnuit, Liiceanu povesteste cum a plecat de la un curs al lui Foucault, pentru ca acesta din urma isi afirma orientarea de st\u00e2nga. Chiar daca vanitatea lui va avea de suferit, trebuie sa-i spun ca nimeni nu a observat absenta lui.
\nAstazi, modelul american domina viata rom\u00e2neasca: viata sociala (idealul Dallas \u2013 de mult pregatit, inca de regimul comunist tardiv); viata culinara \u2013 succesul McDonald’s; viata politica \u2013 nici o putere politica nu intreprinde ceva fara sa ceara aprobarea americanilor, a FMI; viata intelectuala, cu omniprezenta fara precedent a analistilor politici (un fost istoric al artelor, un fost romancier-a, un fost inginer etc.), la fel de competenti in interpretarea modernitatii politice ca si fostii activisti de partid in interpretarea marxismului. Dimpotriva, adevaratul liberalism al vietii intelectuale americane, una din fortele reale din Statele Unite, pare cu desav\u00e2rsire ignorat, intr-at\u00e2t inc\u00e2t Rominia este o tara fara dezbateri serioase sau, ca in melodramele proaste, totul se termina cu injuraturi si denunturi.
\nAceasta absenta a reflectiei asupra naturii comunismului, tin\u00e2nd si de absenta autoreflectiei asupra propriului comportament, a marcat intelighentia din Rom\u00e2nia, in lunile imediat urmatoare \u201erevolutiei\u201c din decembrie 1989. Impreuna cu fostii activisti din aparatul de partid, intelighentia a cautat imediat avantaje si privilegii, disimul\u00e2nd lupta feroce, in spatele moralei restauratiei… revenirea la adevaratele valori! Desigur, adevaratele valori existau, dar in spatele scenei; ele coincideau cu cele ale lumii moderne in general… marfa si echivalentul ei general… banii! Iata de ce, Noica, de exemplu, nu mai este vazut astazi cu ochi buni… Ce ar spune cel care denunta pe vremuri si masinile de calcul si banii, despre discipolii lui? Totul a fost un simulacru: Grupul de Dialog Social este, de fapt, Grupul pentru monolog social.
\nNu poate st\u00e2rni mirarea faptul ca o parte a populatiei, inclusiv multi tineri cu diploma, si-a pierdut increderea in intelighentia. Ce a facut ea pentru a-i ajuta pe acesti tineri sa introduca morala in institutiile societatii rom\u00e2nesti? Nu este suficient sa te proclami hic et nunc societate civila pentru a fi intr-adevar una. Jurnalistii occidentali si diplomatii sunt inc\u00e2ntati, dar societatea rom\u00e2neasca nu locuieste doar la Bucuresti, intre hotelul Intercontinental si Piata Victoriei. 45% din societatea rom\u00e2neasca este rurala si viata oraselor este inca puternic ruralizata. O parte importanta a acestei societati a votat pentru Vadim Tudor… Si, in fata pericolului, intelighentia, dupa ce ani de zile a denuntat primejdia comunismului in persoana presedintelui Ion Iliescu si a partidului sau, PDSR, s-a dat pe m\u00e2na lui, ca in fabula lui La Fontaine: broastele care vor un rege. Cum mai poate pretinde aceasta intelighentie sa fie luata in serios? Cred ca, cu toate lacunele pe care le-am semnalat si cu toate rezervele filozofice exprimate, aceasta este esenta g\u00e2ndirii lui Tam\u00e1s, pe care o impartasesc… \u00a0\u00a0\u00a0 n
\nCluj 26 februarie 2001<\/p>\n

Cu prilejul conferintei pe care filosoful maghiar G.M. Tam\u00e1s a tinut-o de cur\u00e2nd in Rom\u00e2nia, publicam o replica a lui Claude Karnoouh, aparuta initial in volumul \u201eIntelectualul rom\u00e2n fata cu inactiunea. In jurul unei scrisori de G.M. Tam\u00e1s\u201c, Curtea Veche, Bucuresti, 2002.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Inteleg perfect reactiile de respingere suscitate de articolul lui G.M. Tam\u00e1s. Unor intelectuali rom\u00e2ni le-a displacut articolul lui, dar el nu le-a placut, si nu e de mirare, nici unor intelectuali unguri din Transilvania: pentru acestia balcanismul nu este dec\u00e2t dorinta lor de a face uitat faptul ca si ei se trag de pe meleagurile… Cite\u0219te mai mult »G. M. Tam\u00e1s si mimetismul rom\u00e2nesc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3875,2211,4947,5694],"class_list":["post-7971","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-disidenti","tag-g-m-tamas","tag-intelectuali-romani","tag-mimetismul-romanesc"],"views":1934,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7971","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7971"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7971\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7971"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7971"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7971"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}