{"id":7964,"date":"2011-06-09T13:43:17","date_gmt":"2011-06-09T11:43:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7964"},"modified":"2011-06-09T13:44:35","modified_gmt":"2011-06-09T11:44:35","slug":"diplomatia-de-club","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/diplomatia-de-club\/","title":{"rendered":"Diplomatia de club"},"content":{"rendered":"

Ultimul sommet de la Deauville, din Franta (26-27 mai) pare sa \u00eentareasca opinia celor care considera ca G-8 tinde sa se transforme \u00eentr-o instanta mondiala. Tinta ar putea fi atinsa prin depasirea stadiului de club de reflectie si (auto)conferirea de puteri decizionale. Daca lucrurile continua pe aceasta cale, putem asista la crearea unei alternative la Organizatia Natiunilor Unite. <\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Reuniti la Deauville, Cei opt au renuntat la exercitiile clasice de cozerie politica si au agreat ideea initierii unui plan de sprijinire a proceselor de transformare din Orientul Apropiat si Mijlociu. Potrivit Associated Press, este vorba de un ajutor financiar global de 28 de miliarde de euro \u201epentru sustinerea tranzitiei democratice \u00een lumea araba\u201c. De unde se vede ca tranzitia spre democratie costa. \u201eA venit timpul notei de plata\u201c, afirma un ziarist italian, referindu-se la sustinerea revoltelor din lumea araba. Cum vor fi procurati banii nu se stie prea bine. Se conteaza pe interventia unor banci de dezvoltare, inclusiv a Bancii Europene de Investitii. Bucuros ca cei opt au acceptat planul de ajutor, presedintele Nicolas Sarkozy a anuntat o reuniune cu primii ministri ai Tunisiei, Beji Caid Essebsi, si Egiptului, Essam Charaf, pentru a le anunta vestea buna. Un astfel de plan seamana cu cel pe care generalul George Marshall, ajuns secretar al Departamentului de Stat, l-a propus \u00een 1947, \u00een conditiile dezastrului de dupa razboi, pentru sprijinirea refacerii economiilor tarilor europene. Stalin a refuzat ajutorul pentru tarile europene din Est si consecinta este cunoscuta.
\nStatele puternice prefera tot mai mult sa discute marile probleme ale lumii \u00eentr-un cadru mai restr\u00e2ns dec\u00e2t cel pe care \u00eel ofera ONU. \u00cen 1975, presedintele Frantei, Val\u00e9ry Giscard d’Estaing, a avut initiativa crearii unui grup constituit, s-a spus, pe criteriul dezvoltarii. Initial, din acesta au facut parte Franta, Germania, Marea Britanie, SUA si Japonia. Apoi au fost invitate Italia si Canada iar dupa dezmembrarea URSS, si Rusia. \u00cen aceasta formula, liderii puternici ai lumii se \u00eentrunesc periodic, discuta, fac schimb de opinii si… pretind ca nu iau decizii. Cam greu de crezut. Este de presupus ca se \u00eenteleg suficient de bine pentru ca, \u00eenainte de toate, G-8 este un club. Cine cunoaste legile cluburilor (\u00eenchise) stie ca membrii, chiar daca nu se iubesc, nu se resping. Si, mai ales, nu se critica. De aceea, pe agenda discutiilor G-8 nu intra niciodata \u2013 cel putin asa se sustine public \u2013, probleme bilaterale; fereasca sf\u00e2ntul sa mai fie si controversate! Unii socotesc reuniunile G-8 ineficiente. La \u00eenceput, lucrurile pot sa fi stat chiar asa, dar multe s-au schimbat de atunci. Nu stiu daca as gresi spun\u00e2nd ca, \u00eencet-\u00eencet, mai marii lumii parasesc fara regrete ONU si prefera diplomatia de salon. Cine stie, poate ca suntem \u00een fata tentatiei de revenire la diplomatia din vremea lui Napoleon, Bismarck, Alexandru, Metternich si Taleyrrand, marii\u00a0 arbitri ai politicii Europei din secolul XIX!
\nLa Deauville, sefii de stat au luat \u00een dezbatere teme grave ale timpului: revolutiile din lumea araba, conflictul israelo-palestinian, apetitul unor politicieni africani pentru recursul la arme, dezastrul nuclear din Japonia si, nu neaparat \u00een subsidiar, criza conducerii Fondului Monetar International provocata de aventurile nababului-socialist Dominique Strauss-Kahn. Sunt dosare complicate pe care, iata, le preia diplomatia de club. Nu este greu de \u00eenteles ca \u00een acest fel responsabilitatea ONU \u00een materie sufera sau ca cel putin autoritatea acesteia va fi antrenata pe calea dorita de marile puteri. Sa vedem cum s-a discutat la Deauville. Sa \u00eencepem cu problemele mai simple.
\n\u00centelegerile la care au ajuns participantii nu dau nici o sansa tentativelor statelor emergente de a exploata \u00een beneficiul lor criza din FMI. Europenii nu sunt dispusi sa cedeze conducerea Fondului. Madame Christine Lagarde, ministrul francez al Economiei, a luat avionul de Brazilia pentru a prezenta autoritatilor braziliene candidatura sa la \u00eenaltul post, dupa care si-a continuat voiajul la Pekin si Dehli. Catastrofa nucleara din Japonia are ecouri \u00een …Germania, cancelarul Angela Merkel a anuntat deja \u00eenchiderea imediata a primelor sapte centrale nucleare iar \u00een urmatorul deceniu, adica p\u00e2na \u00een 2022, si a celorlalte cincisprezece centrale. Cu siguranta ca dupa aceasta decizie a Germaniei problema energiei nucleare va cunoaste o noua evolutie pe continent chiar daca primul ministru Fran\u00e7ois Fillon s-a grabit sa anunte ca Franta nu va renunta la energia nucleara. Pornind de la sperantele puse \u00een \u201eprimavara araba\u201c, cea mai mare parte a discutiilor de la Deauville a fost rezervata situatiei din Orientul Apropiat si Mijlociu. Asa cum am aratat mai sus, noutatea consta \u00een agrearea unui plan de finantare a proceselor democratice, mai \u00eent\u00e2i \u00een Tunisia si Egipt, apoi \u00een restul regiunii. Importanta se dovedeste si implicarea Rusiei \u00een reglementarea situatiei din Libia. La mijlocul lui mai, presa internationala aducea vestea ca, \u00een plin razboi, emisari ai lui Gaddafi au sosit la Moscova pentru a cere Rusiei sa intervina \u00een calmarea situatiei. Moscova a preferat sa cunoasca pozitiile ambelor parti \u00een conflict, asa ca a stat de vorba si cu rebelii. Lavrov, ministrul rus de externe, a venit cu precizari care privesc nu numai pe beligerantii libieni: \u201eeste absolut necesar ca toate partile \u00een conflict sa fie convinse ca trebuie exclusa orice solutie militara si ca se impune realizarea rapida a unui acord de \u00eencetare a focului\u201c. \u00cencetarea focului este conditia sine qua non a punerii \u00een aplicare a rezolutiei Consiliului de Securitate 1973. Or, la Kremlin \u2013 adaug si la Pekin \u2013, s-a considerat ca aplicarea acesteia nu a fost riguros fidela cu \u00eentelegerile din Consiliul de Securitate. Contactele ruso-libiene indica o schimbare de pozitie a Rusiei \u00een raport cu momentul adoptarii rezolutiei 1973, schimbare care poate conduce la iesire din expectativa si la angajarea Moscovei \u00een furtunile din Orientul Apropiat si Mijlociu. \u00centelegerea mesajului lui Lavrov presupune at\u00e2t oprirea represiunii violente a armatei lui Gaddafi, a folosirii fortei de catre rebeli, c\u00e2t si a bombardamentelor la care au recurs occidentalii pe teritoriul Libiei. Si iata ca ne aflam dintr-odata \u00een fata unei abordari mai largi a problemei Orientului de l\u00e2nga noi. Una care a precedat de putin, poate ca a determinat-o chiar, declaratia surprinzatoare a presedintelui american Barack Obama \u00een privinta reglementarii contenciosului israelo-palestinian. Spre deosebire de toti predecesorii lui, Obama s-a pronuntat \u00een luna mai \u00een favoarea crearii unui stat palestinian si pentru revenirea Israelului la granitele din 1967. Modificare esentiala de pozitie. Tel-Aviv-ul, \u00een mod direct si cu sprijinul lobby-ul evreiesc din SUA, \u00eencearca din rasputeri sa o blocheze. Naveta diplomatica s-a pus \u00een miscare. Au aparut chiar si amenintari care privesc tulburarea sanselor lui Obama la un al doilea mandat prezidential. Cu toate acestea, conflictului israelo-palestinian trebuie sa i se gaseasca o cheie. Marea Britanie are responsabilitatea ei, chiar istorica, decurg\u00e2nd din felul \u00een care si-a onorat mandatul \u00een Palestina \u00eencredintat de ONU. Interesele Frantei si Rusiei \u00een (o parte din) lumea araba vor c\u00e2ntari, de asemenea, greu \u00een proiectele de viitor pentru lumea araba. Sunt state care au avut ceva de spus la Deauville atunci c\u00e2nd s-a adoptat planul de sprijinire a tranzitiei spre democratie \u00een Tunisia si Egipt. Reglementarea conflictului din Orientul Apropiat ar putea, astfel, sa se simplifice. \u00cen primul r\u00e2nd pentru ca Washingtonul, dupa multe diligente pe l\u00e2nga Tel-Aviv de a renunta la coloniile din Gaza, a depasit dificultatea de a accepta recunoasterea unui stat palestinian. \u00cen al doilea r\u00e2nd, pentru ca Moscova si-a manifestat disponibilitatea de a redeveni activa \u00een discutarea solutiilor de pace \u00een Orientul Mijlociu. Implicarea Rusiei poate sa conduca la reasezari substantiale.
\nAr mai fi de spus c\u00e2teva lucruri despre democratie. Dupa Napoleon, constructia democratiei, nu numai \u00een Franta, a fost un proces lent. Nu exista motive ca acesta sa fie altfel \u00een statele arabe care intra \u00eentr-o noua etapa dupa cea de decolonizare de acum o jumatate de secol. Este un truism sa spun ca accesul la libertatile politice \u2013 daca el a existat \u2013, a fost diferit de la o tara la alta, ca fondul de nationalism si liberalism necesar revolutiilor democratice nu a avut timp sa se decanteze si ca, din aceasta cauza, lumea araba a intrat \u00eentr-un echilibru precar. De aici si rezistenta la evolutie. Un regim rigid recurge la represiune, nu accepta reforma. \u00centr-o astfel de situatie, unii cred ca poate fi aplicat dictonul lui Bismarck: \u201emai \u00eent\u00e2i reprima si apoi reformeaza\u201c. Oric\u00e2t ar fi fost de eficient \u00een Europa, recursul la o astfel de solutie \u00een lumea araba are pericolele lui. Asa cum se vede \u00een Libia. Poate ca diplomatia de club practicata \u00een G-8 va oferi solutii mai viabile dec\u00e2t cele de descurajare prin forta militara la care s-a recurs p\u00e2na acum. Un plan de dezvoltare ar favoriza iesirea din arcanele religiei si ale saraciei. De aceea este de preferat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ultimul sommet de la Deauville, din Franta (26-27 mai) pare sa \u00eentareasca opinia celor care considera ca G-8 tinde sa se transforme \u00eentr-o instanta mondiala. Tinta ar putea fi atinsa prin depasirea stadiului de club de reflectie si (auto)conferirea de puteri decizionale. Daca lucrurile continua pe aceasta cale, putem asista la crearea unei alternative la… Cite\u0219te mai mult »Diplomatia de club<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5691,2980,5690],"class_list":["post-7964","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-g-8","tag-orientul-apropiat","tag-sommet-de-la-deauville"],"views":1549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7964","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7964"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7964\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}