In \u201eSaeculum\u201c (1-2\/2011), Dumitru Radu Popescu umple cu vin si \u201eridica paharul\u201c in cinstea academicianului Valeriu D. Cotea care a implinit recent 85 de ani: \u201eun adevarat patriarh al oenologiei rom\u00e2nesti si europene\u201c, cum il prezinta Calin Ciobotari intr-un pasionant interviu din \u201eDacia literara\u201c. Autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c isi incepe toastul sau cu un omagiu adus… piramidelor egiptene vazute de el insusi numai prin ochii lui M. Eminescu: \u201eAcolo se ridic trufase\/ Si eterne ca si moartea piramidele-uriase\u201c. Ram\u00e2n\u00e2nd in hiperbola omagiala a piramidelor de care si Timpul se teme, D. R. Popescu coboara vertiginos in prezent spre a depl\u00e2nge, de fata si impreuna cu marele sarbatorit, cea mai rea si funesta \u201etraditie\u201c pe care rom\u00e2nii au preluat-o si au mutat-o din istorie in actualitate: \u201eCe piramide sfinte de pe la noi i-au facut pe otomani sa nu ne taie chiar toate capetele domnitorilor? Experienta s\u00e2ngeroasa legata de cea mai cumplita crima din lume \u2013 asasinarea copiilor in fata propriului lor tata numit Constantin Br\u00e2ncoveanu! \u2013 sa-i fi pus pe g\u00e2nduri… Br\u00e2ncoveanu, p\u00e2r\u00e2t la Inalta Poarta de chiar unchiul sau, stralucitul carturar… Gata cu amanuntele! Bietii otomani si-au zis ca dec\u00e2t sa se mai oboseasca ei sa-i macelareasca pe conducatorii valahilor si moldovenilor, mai bine sa-i lase sa se omoare intre ei! Si astfel, pe plaiurile carpato-d\u00e2mbovitene s-a legitimat o traditie continuata cu stralucire p\u00e2na azi: belirea rom\u00e2nului de catre rom\u00e2n\u201c. Evoc\u00e2nd in continuare \u201etradarea\u201c Stolnicului si stralucitului carturar, scriitorul de azi constata puternica veriga a continuitatii acestei \u201etraditii\u201c nenorocite: \u201eDomnule Cotea, stiu ca-i iubiti pe scriitori. Stiu ca si ei va iubesc. Intreg arsenalul de monstruozitati pus pe seama lor este ridicol. Lectia aceasta de sf\u00e2nta moralitate a inceput in Septembrie 1944, c\u00e2nd, la moartea lui Liviu Rebreanu, o serie de confrati, de st\u00e2nga, de dreapta, de sus, de jos, de pretutindeni, au inceput sa-l stucheasca din rarunchi pe autorul \u00abPadurii sp\u00e2nzuratilor\u00bb. Cunosc bine acest inceput de era noua, am scris chiar o piesa, \u00abMoartea lui Liviu Rebreanu\u00bb, in care ii aduc l\u00e2nga sicriul… tradatorului de neam, fascistului… pe Miron Radu Paraschivescu, Ion Caraion, Carandino \u2013 si-i pun sa-l stucheasca, citindu-si articolele. Pe toate mormintele, p\u00e2na la urma, va creste iarba (…). Cine poate trai in Rom\u00e2nia fara sa-l iubeasca pe Eminescu este un ins liber, foarte puternic, fiindca el poate trai si fara Biblia numita Shakespeare… Pentru destui insi p\u00e2na si spectrul mortii altora produce bucurii \u2013 s-a vazut.\u201c E multa amaraciune in acest omagiu adus unui mare sarbatorit: meritul, enorm, al sarbatoritului este ca statura lui umana contrast\u00e2nd cu prezentul mic si bicisnic precipita memoria omagiatorului populata cu modelele celor ce, ca uriasul Sadoveanu, \u201eau uitat sa moara\u201c si a caror \u201eavutie nationala n-a fost inghitita de pustiu\u201c. Sunt larg cunoscute, chiar proverbiale, simplitatea si modestia academicianului sarbatorit la 85 de ani. Sa fim atenti: nu-i vorba de o modestie umila si umilitoare, ci de una asa zic\u00e2nd prefacuta, mucalita si disimulata, cu sorgintea in multele \u201emodestii\u201c ticluite si inselatoare din \u201eAmintiri din copilarie\u201c ale lui Creanga dar si in \u201etaraniile\u201c acestuia de la Junimea, unde juca in fata boierilor cultivati, luminati si conservatori. Cu o asemenea modestie, \u201epatriarhul\u201c vinului rom\u00e2nesc cunoscut in tara si peste hotare, prieten respectuos cu multi scriitori rom\u00e2ni de ieri si de azi, se face \u201emic\u201c si declara cu umilinta omului sarac si curat unui reporter: \u201eIn general, pentru oamenii de cultura am un sentiment de pretuire cu totul aparte. Dupa parerea mea, cea mai dificila profesie dintre toate c\u00e2te sunt este scrisul. Credeti-ma, am lucrat si pe santier, si la coasa, si la pazit vite, insa nu exista meserie mai grea dec\u00e2t scrisul. E colosal de complicat traseul de la minte la m\u00e2na care scrie. Scrisul este definit ca exprimarea grafica a vorbirii. Ei, aflati ca nu-i chiar asa. Va rog sa ma credeti \u2013 insista modestul academician \u2013 am utilizat kilometri de creion, saci de radiere ca sa pot asterne ceva …\u201c Sa nu-l credeti p\u00e2na la capat. Pe l\u00e2nga coplesitoarea activitate profesionala proprie pasionantei sale specialitati, academicianul Valeriu D. Cotea a \u201eindraznit\u201c sa puna pe h\u00e2rtie c\u00e2tiva \u201ekilometri\u201c de memorii exemplare, precum si o emotionanta monografie a Vidrei natale, \u201egura de rai si poarta de intrare\u201c in Tara Vrancei. O ampla si documentata monografie in care modestia personala e o forma de m\u00e2ndrie legitima si iubire neconditionata pentru acest \u201ecuib de rom\u00e2ni neinduplecati in pastrarea drepturilor, datinelor si libertatilor lor\u201c. Cuvinte simple, emotionante, cu care nu te joci si nu te lauzi, ci pe care le asterni pe h\u00e2rtie cu sinceritatea marilor sentimente care in sufletul multora au amutit de mult. Acestor sentimente vii in sufletul \u201epatriarhului\u201c li se adreseaza D. R. Popescu: \u201eDomnule profesor Cotea, aveti grija de templele noastre vii \u2013 viile! \u2013 sa n-ajunga niste cimitire. Asa cum arata azi agricultura danubiano-pontica, precum un cimitir sleit, plin de balarii uscate.\u201c Cu exemplare umane at\u00e2t de rare precum \u201epatriarhul vinului\u201c, titlul cartii lui Nicolae Iorga poate fi imbogatit: \u201eOameni care au fost, oameni care mai sunt\u201c. Despre un asemenea om si model vorbeste si poeta Ana Blandiana: \u201eAcademicianul Valeriu D. Cotea, de care\u00a0 ma leaga o prietenie de decenii, m-a impresionat intotdeauna nu prin titlurile sale academice, ci prin ceva mult mai important si mai simplu dec\u00e2t succesul devenirii: stiinta de a trai printre oameni, care nu se invata la scoala, ci se bea odata cu laptele mamei. Aflat la apogeul unei cariere devenita destin, acad. Valeriu D. Cotea este mai mult dec\u00e2t autorul cartilor sale sau profesorul studentilor sai; el este prototipul invingatorului care a stiut sa disimuleze cu at\u00e2ta maiestrie Victoria, inc\u00e2t nici bietii oameni striviti de vremi, nici muntii care se bateau in capete nu l-au putut impiedica sa-si implineasca menirea, asemenea coardelor puternice si mladioase ale vitei de vie careia i s-a dedicat de-a lungul intregii sale vieti\u201c. Splendida definitie \u201echinezeasca\u201c a trestiei g\u00e2nditoare care se poate indoi, dar nu se rupe …
\nWanted
\nDintr-un editorial despre frica publicat de Nicole Manolescu in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c aflam ca vreo doi critici tineri sunt \u201eoplositi\u201c de revista \u201eObservator cultural\u201c si lasati sa spuna ce vor. Slavon, de la \u201eoplosto\u201c, cuv\u00e2ntul inseamna ingradit, refugiat, adapostit si le e drag mai ales moldovenilor care, cam \u201exenofobi\u201c, au transformat moneda venetiana (ven\u00e9ticul) in sovinul \u201evenet\u00edc\u201c, adica strain de neam, iar Creanga zice si el dezaprobator ca \u201eorice venetic este oplosit in tara asta\u201c. Dictionarul explicativ il da si pe \u201epripasit\u201c ca sinonim al \u201eoplositului\u201c. Asadar: avem doi critici tineri \u201eoplositi\u201c, \u201epripasiti\u201c, \u201evenetici\u201c, \u201estraini\u201c sau \u201eintrusi\u201c. Tineri critici (dar sunt criticii \u201etineri\u201c?) fugariti si protejati, ascunsi, dositi. Suparat, N. M. ii lasa anonimi,\u00a0 fara nume pe acesti tineri \u201eoplositi\u201c si obraznici, dati de aceea in urmarire generala. Sa-i deconspiram: ei se numesc Paul Cernat si Daniel Cristea-Enache. Doi critici talentati, cu minte ascutita, lecturi intinse, instructie solida si gust sigur. Nesansa lor, dar poate ca, din contra, salvarea lor, este ca n-au avut parte de un \u201eseismograf\u201c at\u00e2t de sensibil, patern si providential ca profesorul, gazetarul si literatul George Ivascu pentru ca sa-i \u201eoploseasca\u201c pe la suratele de azi ale \u201eContemporanului\u201c sau \u201eRom\u00e2niei literare\u201c de ieri, asa cum ar merita. Orice revista care se respecta s-ar intrece pentru a c\u00e2stiga privilegiul de a-i \u201eoplosi\u201c pe acesti critici eminenti. Si din fericire nu sunt singurii: impreuna cu Andrei Terian, Teodora Dumitru, Antonio Patras, Mihai Iovanel si alti c\u00e2tiva \u201eoplositi\u201c, alcatuiesc un pluton de elita al noilor generatii. Ei merita sa fie urmariti (Wanted!) pas cu pas, carte cu carte, cearta cu cearta, dar nu asa cum au fost \u201eurmariti\u201c pe vremuri cei dinaintea lor si care din aceasta cauza se cearta si se \u201edespart\u201c azi. C\u00e2t priveste \u201eautoritatea profesionala pe care nu le-a adus-o scrisul despre carti\u201c \u2013 ce sa mai zic?! Mi se pare ca nu \u201eautoritatea\u201c e in chestie (mentalitate reziduala!), dar pertinenta profesionala si probitatea morala vadite in citirea cartilor. Restul \u2013 cuvinte ne-potrivite, ratacite, scapate printre dinti la suparare…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In \u201eSaeculum\u201c (1-2\/2011), Dumitru Radu Popescu umple cu vin si \u201eridica paharul\u201c in cinstea academicianului Valeriu D. Cotea care a implinit recent 85 de ani: \u201eun adevarat patriarh al oenologiei rom\u00e2nesti si europene\u201c, cum il prezinta Calin Ciobotari intr-un pasionant interviu din \u201eDacia literara\u201c. Autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c isi incepe toastul sau cu un omagiu adus…… Cite\u0219te mai mult »Modestia patriarhului…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5688,3059,5689],"class_list":["post-7960","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-saeculum","tag-dumitru-radu-popescu","tag-valeriu-d-cotea"],"views":1618,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7960","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7960"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7960\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7960"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7960"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7960"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}