{"id":795,"date":"2009-12-17T13:59:02","date_gmt":"2009-12-17T11:59:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=795"},"modified":"2009-12-17T13:59:50","modified_gmt":"2009-12-17T11:59:50","slug":"relecturi-in-decembrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/relecturi-in-decembrie\/","title":{"rendered":"Relecturi in decembrie"},"content":{"rendered":"

C\u00e2nd a aparut cartea la care ma voi referi astazi – intitulata \u201eTransformari, inertii, dezordini\u201c – trecusera deja 13 ani de la evenimentele din decembrie ’89. Este o carte de memorialistica in care isi deapana amintirile despre acestea si despre ce s-a int\u00e2mplat in primii doi ani ce au urmat, un \u201emarginal\u201c si un \u201eimputernicit al revolutiei\u201c, moderati, din pacate cu st\u00e2ngacie, de un Eckermann feminin. Pe numele lor real, in aceeasi ordine: Andrei Plesu, Petre Roman si Elena Stefoi. <\/strong>
\nModeratoarea precizeaza intr-o \u201eNota asupra editiei\u201c: \u201eInitiativa unui dialog despre revolutie ii apartine lui Petre Roman, ideea transformarii lui intr-o carte a venit de la Andrei Plesu; primul a facut posibila realizarea inregistrarilor, cel de al doilea a gazduit, in biroul sau de la New Europe College \u00abint\u00e2lnirile in trei\u00bb\u201c. Ma grabesc sa remarc faptul ca participarea \u201ecelui de-al doilea\u201c la \u201edialog\u201c si discursul sau nuantat, echilibrat, decomplexat, nelipsit de fine accente polemice, a ridicat considerabil nivelul discutiei. Altminteri, aceasta risca sa alunece intr-un fel de ceea ce numea odata Alexandru George: tataraie. De altfel, Andrei Plesu este si cel care deschide conversatia, cu o \u201elamurire circumstantiala\u201c: \u201eEu am trait revolutia in antecedentele ei, la mare distanta. Eram la Tescani, ascultam ore intregi Europa Libera. Mi-aduc aminte ca urmaream buletinele de stiri, sper\u00e2nd de fiecare data ca voi auzi ceva nou. De fapt, emisiunea se repeta. Dar eu ma incapat\u00e2nam sa ascult, in ideea ca, prin miracol, va interveni cineva cu o noutate. Ca sa fiu sincer, nu credeam ca la noi lucrurile se vor termina at\u00e2t de radical, eram foarte sceptic. Am plecat spre Bucuresti in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie. Am ajuns noaptea – o noapte care s-a dovedit destul de agitata; pe scurt, am picat din izolarea de la Tescani in plina harmalaie si am trait primele zile in atmosfera foarte confuza a omului neinformat, care aude zvonuri, care se uita la televizor si nu poate sistematiza informatia primita. Prin urmare, prezenta si participarea mea la evenimente au fost, as spune, marginale\u201c. (Pentru cine nu a fost niciodata la Tescani, depun marturie ca acolo nu e – Doamne fereste! – vreun scitic Tomis unde dl Plesu ar fi repetat experienta lui Ovidiu. Dimpotriva, e un univers aproape paradisiac, propice meditatiei, creatiei, in lumina proiectata de spiritul lui George Enescu).
\nSpre deosebire de \u201eizolatul\u201c de la Tescani (mai era unul la Focsani…), Petre Roman s-a aflat \u201ela baricada\u201c, iar in ziua de 22 decembrie s-a urcat la balconul Comitetului Central, de unde a fost catapultat direct in scaunul de prim-ministru! Dar sa-l ascultam: \u00abMa intorc la dimineata de 22. Dupa ce am ajuns acasa, m-am culcat cu bucuria ca am scapat. N-am putut dormi prea mult, m-am sculat devreme s\u2026t M-am intors inapoi (sic!) la baricada. Stii, ma g\u00e2ndeam ca noi, acum, avem un aer foarte jovial si e firesc. Dar am sentimentul ca atunci eram un fel de posedat. Eram complet incr\u00e2ncenat, nu mai aveam nici un fel de catuse care sa ma tina. Dimineata, m-am sculat destul de devreme, m-am dus la Politehnica, unde era toata lumea, si am vazut o coloana de oameni care, de pe platforma industriala, coborau prin spatele Politehnicii, in jos catre D\u00e2mbovita. Vaz\u00e2ndu-i, am intrebat: \u00abNoi ce facem? Care mergeti cu mine?\u00bb Si s-au gasit un numar de colegi, un cadru didactic, un cercetator si vreo c\u00e2tiva tehnicieni si muncitori, cu care am decis sa plecam. Studenti nu, pentru ca in 22 decembrie erau in vacanta. Tinerii despre care s-a vorbit au existat intr-adevar, dar au fost in primul r\u00e2nd la baricada – inclusiv studenti. C\u00e2nd sa plecam, ma striga decana (sic!) si cu secretarul de partid al facultatii: \u00abPetre, esti nebun!? Tu esti sef de catedra, esti profesor, ai innebunit? Iti risti totul, cariera, poate chiar viata. Ce faci!?\u00bb Si le-am raspuns: \u00abEu stiu ce fac. Voi nu stiti ce faceti!\u00bbfoarte hotar\u00e2t\u201c.
\nDe unde se vede ca t\u00e2narul si oarecum anonimul profesor in pulover nu era doar posedat, ci si inspirat. Sau poate ca, pur si simplu, stia ceea ce altii nu stiau!\u2026Oricum, una dintre primele sale fapte revolutionare, dupa caderea lui Ceausescu, pare a fi, in cel mai bun caz, rezultatul euforiei \u201eposedatului\u201c. Iata in ce consta ea: \u201eAm asteptat, a iesit si mi-a spus (este vorba de Ion Iliescu cu care tocmai se int\u00e2lnise la Televiziune – n.mea): \u00abEu cred ca trebuie sa se ia neaparat legatura cu armata\u00bb. \u00abMa duc eu la Ministerul Apararii\u00bb, zic. Si acum ma intreb ce era in capul meu. M-am dus cu Mihai Montanu, care fusese si el unul dintre cei de acolo (de la Televiziune – n.mea), si cu Gelu Voican. P\u00e2na am ajuns la Ministerul Apararii, ne-am g\u00e2ndit ce suntem noi. Si mi-a venit o idee, care s-a dovedit a fi buna. \u00abNoi suntem imputernicitii revolutiei\u00bb. C\u00e2nd am ajuns la Ministerul Apararii Nationale, exact asta am spus; in trei minute, am ajuns in biroul ministrului, unde se afla Victor Stanculescu, pe care l-am gasit in camera din spate, st\u00e2nd de vorba cu Ilie Ceausescu. Din momentul in care am fost pe baricade, eu n-am mai folosit cuv\u00e2ntul \u00abtovaras\u00bb. Oricum, nu-mi placea. (Renuntarea la odiosul cuv\u00e2nt venea asadar pe un teren pregatit care tinea si de limbaj, de lexic sau, ma rog, de estetica limbajului – n.mea). L-am intrebat: \u00abDomnule general, ce cauta asta aici?\u00bb. Stanculescu s-a uitat la mine fara sa spuna nimic. Zic: \u00abArestati-l!\u00bb. \u00abUnde-l arestam?\u00bb Zic: \u00abNu stiu, n-aveti aici o incapere?\u00bb. Si l-a arestat\u201c.
\nCitita intr-un roman sau vazuta intr-un film, scena ar fi – prin infantilismul ei – de-a dreptul penibila. Din pacate, ea s-a petrecut in realitate, nu este inventia unui prozator lipsit de talent ori a unui scenarist de doi bani pe care sa o ridiculizezi in doua cuvinte. Cineva, care se autoproclama \u201eimputernicitul revolutiei\u201c, intra in sediul Ministerului Apararii Nationale si-l aresteaza pe un general, de fapt ordona sa fie arestat. Atunci, in logica, mai bine zis in lipsa de logica a evenimentelor, poate ca ea nu era at\u00e2t de grotesca. Rememorata acum, cu aerul eroului candid care i-a dictat unui general rom\u00e2n sa-l arestaze pe un alt general rom\u00e2n, ordinul fiind executat de primul fara cr\u00e2cnire, scena este dezgustatoare, deprimanta pentru orice om de bun simt, tipic stalinista, tipic cominternista. Ce sentimente poate induce in sufletul cetateanului onest al acestei tari o asemenea fapta, fie ea si revolutionara?!
\nEvoc\u00e2nd momentul T\u00e2rgu Mures (martie 1990), Roman, devenit prim-ministru direct de \u201ela baricada\u201c, rememoreaza: \u201eAm distilat de-a lungul acestor ani episoadele cu pricina si toate informatiile pe care le-am avut, si am convingerea ca noua ni s-a pregatit acolo un scenariu de tip Bosnia: declansarea unui conflict s\u00e2ngeros, care nu se mai termina, interventie internationala, propuneri de partitie si asa mai departe. Foarte interesant este insa ca ambele comunitati etnice, rom\u00e2nii si maghiarii de fapt, simteau nevoia unei autoritati incontestabile care sa-i desparta si ei sa rasufle usurati ca nu mai trebuie sa se incaiere. Pentru ca, probabil, aceasta manipulare ii conditionase si pe unii, si pe altii in sensul incaierarii s\u2026t Situatia asa-zis conflictuala a degenerat din ssic!t discutiile purtate in Consiliul local, ma rog, ce era atunci Consiliul local, unde anumite cerinte ale partii maghiare care au fost considerate cu totul excesive de partea rom\u00e2na in Tg.Mures, nu-si mai gaseau nici un fel de compromis. Dimpotriva, lucrurile erau din ce in ce mai aprinse. Iar noi, guvernul, departe de a fi instigatori, eram la mijloc. Pentru ca trebuia sa impacam taberele: daca dadeam c\u00e2stig de cauza rom\u00e2nilor, eram imediat acuzati de unguri ca abandonam principiile democratice, daca cedam in fata maghiarilor, eram imediat acuzati de catre rom\u00e2ni ca suntem nepatrioti, antinationali si asa mai departe. Pozitia noastra era una dintre cele mai delicate. De altfel, nu stiu cum ar fi trebuit sa procedam anume si daca era posibil sa se preint\u00e2mpine conflictul\u201c. Intervine Andrei Plesu cu o intrebare inocenta: \u201e\u2026imi spui ca \u201ese g\u00e2ndeau la o Bosnie\u201c. Cine se g\u00e2ndea?\u201c Daca dl. Plesu imi permite, as da si eu un raspuns fie si tardiv: Cum cine? Martienii! Numai ca aici nu incap glumele, fie ele si amare. Este profund nelinistitor ca un om care a fost un timp si sef al diplomatiei acestei tari putea pune, dupa 13 ani de la evenimente, o asemenea intrebare. Ea singura, intrebarea, daca e sincera, si nu \u201ejucata\u201c, da masura intreaga a amatorismului in politica. Nu in politica de partid, ci, mult mai grav, in politica de stat. Ceea ce nu inseamna ca unele momente rememorate, uneori fatalmente superficial, in volumul \u201eTransformari, inertii, dezordini\u201c, nu-si gasesc in Andrei Plesu, repet, un marturisitor interesant si un analist lucid. Un exemplu este modul realist in care e repovestit de catre Plesu (si Roman) episodul (nu agreez cuv\u00e2ntul fenomen care a fost folosit de-a lungul anilor si care mi se pare exorbitant) Piata Universitatii, unul dintre cele trei evenimente cu implicatii devastatoare privind imaginea Rom\u00e2niei in lume, celelalte doua – identificate ca atare si de interlocutorii Elenei Stefoi – fiind mascarada de proces al sotilor Ceausescu si conflictul de la T\u00e2rgu Mures. Petre Roman isi aminteste: \u201eAm avut multe interventii pentru televiziuni si, in general pentru presa straina. Deja in ziua de 15 toate interventiile mele mergeau pe aceasta idee: \u00abDomnule, regretam profund ce s-a int\u00e2mplat in ziua de 14. Nu avem o justificare, adica nu justificam noi aceasta chestiune\u00bb. Din pacate, ram\u00e2nea faptul ca minerii au fost invitati in Piata Universitatii, unde s-au derulat scene bestiale, la fel cum ram\u00e2neau multumirile adresate minerilor pentru ceea ce au facut. Aceasta confruntare, desi parea una intre fortele nedemocratice si cele democratice, era de fapt altceva. Dar cine sa vada dincolo de aparente ori de cortina de fum?\u201c Andrei Plesu adauga: \u201eSe mai uita ceva. Se uita ca exista si o anumita stare de spirit: in Bucuresti, de pilda, si nu numai in Bucuresti, dar aici in mod vadit, foarte multi oameni erau impotriva Pietei Universitatii. Ideea ca Piata Universitatii a fost o adunare de exponenti ai unei opinii majoritare e falsa ssubl.meat. Petre Roman confirma (\u201eAbsolut!\u201c), iar Andrei Plesu puncteaza: \u201eIn general lumea era iritata\u201c. Mai mult, Roman aduce o marturie inedita: \u201eExista niste sondaje de opinie care aratau ca peste 70% erau impotriva Pietei Universitatii\u201c.
\nCu vreo doi ani in urma comentam pe larg in acest spatiu o importanta opera de literatura subiectiva aparuta la noi in epoca postdecembrista – mai importanta chiar si mai revelatoare, in opinia mea, dec\u00e2t jurnalele lui Mihail Sebastian si I.D. S\u00e2rbu – scrisa cu \u201ebiciul satirei, al sarcasmului, al ironiei si al autoironiei\u201c, \u201eMemoriile mandarinului valah\u201c, ale lui Petre Pandrea. Portretiz\u00e2ndu-l pe \u201esinistrul satrap\u201c Joska Chisinevschi, Petre Pandrea conchidea: \u201e\u2026in revolutii apar tot soiul de fapturi anihilante, bizare, degenerate si stupide. Revolutia se face cu st\u00e2rpituri\u2026\u201c. Oare asa sa fie?
\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2nd a aparut cartea la care ma voi referi astazi – intitulata \u201eTransformari, inertii, dezordini\u201c – trecusera deja 13 ani de la evenimentele din decembrie ’89. Este o carte de memorialistica in care isi deapana amintirile despre acestea si despre ce s-a int\u00e2mplat in primii doi ani ce au urmat, un \u201emarginal\u201c si un \u201eimputernicit… Cite\u0219te mai mult »Relecturi in decembrie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[437,436,439,435,438,434],"class_list":["post-795","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-plesu","tag-dezordini","tag-elena-stefoi","tag-inertii","tag-petre-roman","tag-transformari"],"views":1953,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/795","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=795"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/795\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=795"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=795"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=795"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}