{"id":7928,"date":"2011-06-02T15:23:15","date_gmt":"2011-06-02T13:23:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7928"},"modified":"2011-06-02T15:42:35","modified_gmt":"2011-06-02T13:42:35","slug":"de-la-adoratie-la-comertul-cu-sentimente-%e2%80%9emy-little-princess%e2%80%9c-si-%e2%80%9eloverboy%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-adoratie-la-comertul-cu-sentimente-%e2%80%9emy-little-princess%e2%80%9c-si-%e2%80%9eloverboy%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De la adoratie la comertul cu sentimente \u201eMy little Princess\u201c si \u201eLoverboy\u201c"},"content":{"rendered":"

Corespondenta de la Cannes<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Nu este prea complicat sa desemnam dominanta tematica si stilistica a acestei editii a Cannes-ului. Apare tot mai clar, pe masura ce ne apropiem de ziua c\u00e2nd se anunta palmaresul 2011, ca personajul feminin colectiv se constituie \u00een propunerea, sa-i spun speciala, a unui manunchi de filme, daca nu, indirect, a mai tuturor celor prezentate \u00een diversele sectiuni. Nu voi trece acum \u00een revista sinopsisurile lor spre a accentua coeficientul de persuasiune al r\u00e2ndurilor de fata. Voi proceda altcumva. Voi lua pur si simplu doua filme cu interferente rom\u00e2nesti, spre a constata \u00een ce masura amprenta generica a temelor se supune unui examen al \u201eocurentei\u201c\u00a0 si al deschiderii acestora catre obsesiile lumii de azi. Este, de asemenea, de vazut \u00een ce fel raspunde fiecare motivatiei estetice, ineluctabile.
\nMitul fotografic al<\/strong>
\n inocentei infantile<\/strong>
\nNu poate fi lipsit de relevanta chiar si faptul ca \u201eMy little Princess\u201c, filmul de debut al regizoarei de origine rom\u00e2na Eva Ionesco, a fost ales pentru proiectia de gala, menita sa puncteze jumatatea de secol de la \u00eenfiintarea sectiunii paralele \u201eLa Semaine de la Critique\u201c. El se \u00eenscrie fara doar si poate \u00een tendinta mai sus semnalata, pe care o si ilustreaza corespunzator sub mai multe aspecte.
\nAtentia acordata filmului vine sa sporeasca importanta momentului, ceea ce atesta si reciproca. Asupra lungmetrajului de debut al regizoarei de origine rom\u00e2na Eva Ionesco\u00a0 s-a revarsat, fara \u00eendoiala, si o parte din gloria aniversara a sectiunii. Aici, sa recunoastem, rom\u00e2nii nu au prea avut loc. De la \u201eNunta de piatra\u201c, capodopera semnata de Mircea Veroiu si Dan Pita, am revenit aici o singura data, cu un metraj mediu al regretatului Cristian Nemescu. Fara a considera ca avem de-a face numaidec\u00e2t cu un film rom\u00e2nesc \u2013 p\u00e2na la urma nici subiectul nu-si justifica \u00een totul o atare apartenenta \u2013, momentul nu poate fi tratat ca unul oarecare. Nu doar echipa a fost prezenta, ci si Delegatul General, Thierry Fr\u00e9maux, care nu participa chiar la orice premiera. Domnia sa a prefatat evenimentul. Era acolo Isabelle Huppert, fosta si desigur viitoare presedinta de juriu, de mai multe ori prezenta pe genericul filmelor intrate la Cannes, de destul de multe ori si premiata. Ea \u00eensasi este un capitol al cinematografiei franceze si mondiale. Chiar pornind de aici, ar fi plauzibila preocuparea festivalului fata de \u00eemplinirea unei jumatati de secol la o sectiune care a lansat multe nume ilustre ale artei a saptea.
\n\u201eMy little Princess\u201c se cuvine, totusi, comentat dincolo de aura festiva. El se \u00eenscrie \u00eentr-o directie a cinematografului universal, legata de avertismentele ce si le asuma cineastii spre a trezi constiinta umanitatii, invadata de pericole tot mai dificil de eludat.
\nNu o data, setea de glorie a parintilor se napusteste asupra existentei propriilor copii. Este complicat de vazut \u00een ce masura Hanna (Isabelle Huppert), fotograf \u00een cautarea succesului, se tradeaza pe sine \u00een aventura \u00een care \u00eesi asociaza propriul copil. Fetita ei de numai doisprezece ani si jumatate devine un obiect al fanteziilor artistice ale mamei. Copilaria ei este sacrificata, dar nu \u00een sensul \u00een care acceptam aceasta la un muzician precoce ori la o gimnasta, constr\u00e2nsi la rigorile antrenamentului drastic. Violetta (acesta este numele copilei al carei personaj a fost \u00eencredintat Anamariei Vartolomei, dupa un casting prelungit, de c\u00e2teva luni, la care au fost convocate nu mai putin de 500 de candidate) se transforma ea \u00eensasi, devenind din obiect, reificare a unei ambitii materne, subiect. De adoratie, pe de o parte. Contestata, ironizata, exclusa din mediul ei scolaresc specific v\u00e2rstei, pe de alta parte.
\nProfilul ei fiziologic nu este doar erotizat prematur. Pastreaza \u00een felul ei ceva de tot pueril, ca si cum ar refuza cu \u00eendaratnicie sa creasca. Vad aici un accent bizar, \u00een nota \u201eTobei de tinichea\u201c, filmul lui Volker Schlondorff, ce marca refuzul baietelului Oskar de a mai creste. Cu siguranta, Violetta suporta cu stoicism efectul artisticizarii, al devierii baroce. De aici, incompatibilitatea cu generatia careia \u00eei apartine. E respinsa de colegele de scoala, \u00eempinsa de la spate de mama, protejata de o bunica (Georgetta Leahu) \u00eenca pastr\u00e2nd teama religioasa a mediului ei originar, rom\u00e2nesc, de unde a fost transmutata.\u00a0 Violetta trece drept o alta Marlene Dietrich a mileniului al treilea. Nascuta spre a-si \u00eengropa copilaria, Violetta accepta, totusi, manipularea p\u00e2na la a deveni ea \u00eensasi victima ambitiilor mamei, dar, poate si a propriilor obsesii, infuzate abil, subliminale. \u00cen vreme ce Hanna refuza sa accepte preceptele morale ale mamei ei, cu tabieturi religioase marcate iterativ \u00een cadru, o constr\u00e2nge pe Violetta la o alta r\u00e2nduiala, ca \u00eentr-un scenariu al caznei laice, dincolo de granita moralitatii. Avem o alta rutina a manipularii, un alt instrumentar, mai direct, deloc aluziv. \u00centre bunica si nepoata se construieste, totusi, un succedaneu de punte. Ruptura generala, de ad\u00e2ncime sufleteasca, este prea mare ca reparabilul sa nu devine ireparabil. Cataclismul afectiv clatina, astfel, toate straturile unor psihologii \u00eentre care nu mai este loc de afinitati.
\nLa Cannes, filmul nu a trecut neobservat. Poate si situarea lui \u00een prim-planul organizatoric, ocazionat de aniversarea celor cinci decenii ale Saptam\u00e2nii Criticii a contat. A mai fost si susceptibilitatea fireasca, legata de prezenta pe generic a domnisoarei Isabelle Huppert, eterna presedinta de juriu cannez, ceea ce \u00een ochii unora a\u00a0 amestecat din nou lucrurile si le-a \u00eencurcat si mai mult.
\nEva Ionesco a trebuit sa dea unele raspunsuri la articolele nu toate favorabile, aparute \u00een timpul festivalului. A facut-o cu o anumita eleganta ironica, declin\u00e2ndu-si capacitatea de a judeca afirmatiile imprimate pe h\u00e2rtie, carora a marturisit a le fi preferat pelicula, fotografica sau cinematografica. Subtilitatea unui atare raspuns, \u00een mare protocolar, cu reprimarea reactiilor imediate, a acreditat-o si Isabelle, care a dorit sa arate c\u00e2ta viata traita si necunoscuta presupune o atare paranteza cinematografica. Vedeta franceza a dorit totodata sa atraga atentia publicului si criticii ca niciodata ca interpreta\u00a0 nu a acceptat confuzia identificarii cu \u201emagma gotico-erotica\u201c, cu senzualitatea morbida\u00a0 a acelui \u201emonstru inconstient\u201c care \u00eesi \u00eengaduie sa fotografieze o fetita de la 4 la 12 ani cu picioarele desfacute ca apoi sa v\u00e2nda imaginile.
\nUn James Dean\u2026 \u00e0 la roumaine<\/strong>
\n\u201eD\u00e9j\u00e0-vu\u201c, au spus unii, obligati totusi sa recunoasca noutatea tonului narativ din \u201eLoverboy\u201c, ca si faptul ca \u201enu este deloc rau\u201c, cum anume ne este etalata alienarea unei tinereti sacrificate, dar mai cu seama, am putea adauga, capacitatea naturala, genuina, de a se manifesta a acestor tineri rebeli. La douazeci de ani\u00a0 si ceva de la revolutie, se simt singuri, abandonati, cu parinti plecati \u00een strainatate la munca ori pur si simplu neputinciosi \u00een fata noilor provocari ale realitatii destul de crude. A pierit cu totul entuziasmul fugii de acasa. Ei toti colcaie rataciti printre lucruri al caror sens pare a le scapa, supun\u00e2ndu-se, totusi, din instinct, unui curent subteran ce-i duce niciunde, \u00eensa \u00een voia caruia se lasa, uneori cu voluptate, de cele mai multe ori cu inconsienta. A pierde o busola nu \u00eenseamna automat a si gasi o alta, altminteri imperios trebuitoare.
\nPe de alta parte, are dreptate regizorul Catalin Mitulescu atunci c\u00e2nd \u00een Caietul-program ce a \u00eensotit filmul la Cannes, arata ca \u201eLoverboy\u201c\u00a0 se cuvine considerat \u00een primul r\u00e2nd un \u201elove story\u201c, adaug\u00e2nd si \u201ediferenta specifica\u201c. Ea consta \u00een cruzimea cu care Luca, loverboy-ul, \u00eesi sacrifica propria fericire de a fi \u00eendragostit, abandon\u00e2nd-o pe Veli, cu fecioria ei t\u00e2rzie si singulara, semn al unei puritati pe care nimeni nu o mai pretuieste. Ea \u00eensasi accepta acest abandon, las\u00e2ndu-se cuprinsa \u00eentr-o retea aducatoare de bani si total lipsita de sentimente.
\nRefuzul de a-ti asculta inima se asociaza cu imposibilitatea de a da curs unui asemenea drum. Aici trebuie sa si cautam personajul principal, semantic al acestei povestiri care, totusi, \u00eesi inhiba propriul demers, cel al \u00eenamorarii. Unii au avut dreptate sa vada revigorarea formulei practicate c\u00e2ndva de filmul ceh, dar nu putem trece peste modul de a fi \u00een cadru al interpretului \u201eloverboy\u201c-ului Luca, un alt James Dean, mai pe rom\u00e2neste, manifest\u00e2ndu-se fara teribila \u201efurie de a trai\u201c a starului american.
\nVidul sufletesc face casa buna cu comertul cu carne. Plimbate mai \u00eent\u00e2i de la Tulcea la Constanta, de pe malul Dunarii pe o plaja retrasa de la Marea Neagra, fetele racolate nu stiu c\u00e2t de repede trec de pe un trotuar pe altul, de la marea noastra la Adriatica sau pe strazile \u00eentunecate ale vreunui oras european. Ele \u00eesi fac rondul de proba \u00een vila-cavou, cu camere de unde nu vor mai evada poate niciodata. \u201eTrimite-o mai repede\u201c, \u00eei cere Luca patronului fata de care are datorii neonorate. Captiv al acestui joc, \u201eloverboy\u201c-ul si-a v\u00e2ndut dreptul la libertatea de a se \u00eendragosti. C\u00e2nd \u00eesi reprima sentimentele autentice o face mai greu dec\u00e2t fata. Ea a acceptat carapacea destinului personal cu motivatia ca va reusi sa-l ajute pe Luca, sa-l salveze, fara a sti ca astfel ea \u00eensasi se duce pe un drum al pierzaniei, poate fara de \u00eentoarcere si, cine stie, chiar fara banii la care viseaza.
\nFilmul nu are puncte graduale, nu are limpeziri, se revarsa ca o balta asfixianta.\u00a0\u00a0\u00a0 Cei doi interpreti principali (Ada Condeescu si George Pistereanu) accepta aceasta odisee mortificanta, pe care o mimeaza, manipulati de climatul depersonalizant \u00een care nimic nu mai conteaza cu adevarat. Tocmai prin conciziunea lui, prin refuzul programatic de a nu psihologiza, de a fi prezenteist si lipsit de reliefuri afective, \u201eLoverboy\u201c \u00eesi justifica noutatea tonului, aduc\u00e2ndu-ne \u00een interiorul unei v\u00e2rste a nimicului, a efemeritatii, a derivei totale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Corespondenta de la Cannes   Nu este prea complicat sa desemnam dominanta tematica si stilistica a acestei editii a Cannes-ului. Apare tot mai clar, pe masura ce ne apropiem de ziua c\u00e2nd se anunta palmaresul 2011, ca personajul feminin colectiv se constituie \u00een propunerea, sa-i spun speciala, a unui manunchi de filme, daca nu, indirect,… Cite\u0219te mai mult »De la adoratie la comertul cu sentimente \u201eMy little Princess\u201c si \u201eLoverboy\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,2331,83,5674,5676,5675],"class_list":["post-7928","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-festivalul-de-la-cannes","tag-film","tag-filme-de-la-cannes","tag-loverboy","tag-my-little-princess"],"views":1363,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7928","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7928"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7928\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7928"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7928"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7928"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}