Titlul celei mai recente premiere a companiei de balet a Operei constantene \u2013 urmasa Teatrului de Balet \u201eOleg Danovski\u201c si supravietuitoarea unor transformari dramatice petrecute \u00een ultimii ani \u2013 duce cu g\u00e2ndul la baletul omonim al lui Igor Stravinski, compus \u00een 1957 si montat \u00een acelasi an de catre George Balanchine la New York City Ballet. Cu acesta, Agon al lui Horatiu Chereches are c\u00e2teva puncte comune: ideea de competitie \u2013 evident -, stilul neoclasic al coregrafiei, numarul redus de interpeti-solisti, c\u00e2t si simplitatea costumelor si decorului, impusa de dificultatile economice ale perioadei respective.
\nLucrarea lui Horatiu Chereches foloseste \u00eensa muzica contemporana a lui Ren\u00e9 Aubry, foarte \u201ecinematografica\u201c, extrem de colorata si de dansanta, aproape un potpourri de slagare, adesea cu inflexiuni folclorice. Regasim \u00een ea ecouri spaniole, grecesti, israeliene dar si extrem-orientale, cu o predilectie sensibila pentru chitara, pian si percutie.
\nPe prim-balerinul Horatiu Chereches l-am urmarit si aplaudat de ani buni. Ajuns de ne\u00eenlocuit \u00een distributiile teatrului, \u00eesi pastreaza charisma si capacitatile remarcabile de interpret \u00een pofida suprasolicitarii constante.
\nCu \u00eencercari ale coregrafului Horatiu Chereches m-am mai \u00eent\u00e2lnit \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri la Sibiu, unde unii concurenti constanteni participau la Concursul International de Dans Clasic si Contemporan cu piese semnate de el. De fiecare data am admirat existenta unui substrat ideatic, inventivitatea liniei dansante, talentul de creator \u00eembinat cu experienta de scena si cultura coregrafica.
\nAgon, prima sa creatie de o seara \u00eentreaga, \u00een doua parti de c\u00e2te 45 de minute, ni-l reveleaza ca pe un coregraf deja copt. De ce adopta stilul neoclasic? Cu siguranta din convingerea, at\u00e2t de bine exprimata de G.Balanchine, ca \u201ebaletul ofera cea mai frumoasa gama de miscari pe care corpul uman le poate executa\u201c.
\nCa si la parintele neoclasicului, dansatorii nu sunt pusi \u00een situatii de confruntare scenica ci traiesc competitia \u00een mod implicit, cu propria lor depasire si propriile lor limitari, induse de un personaj-simbol, Paianjenul, a carui plasa subtila si insidioasa ameninta constant sa le fr\u00e2neze elanurile, prinz\u00e2ndu-i \u00een urzeala preocuparilor marunte.
\nStructura spectacolului este simpla: solouri, duete, triouri, grupuri, intercalate sistematic cu interventii ale Paianjenului, care-i aduce pe interpreti trag\u00e2ndu-i de un fir, dupa ce el \u00eensusi coboara de fiecare data din podul scenei. Si mai spectaculoase sunt aparitiile acestuia la \u00eenceput si \u00eenainte de final, alunec\u00e2nd peste capetele spectatorilor, de la balcon. \u00cen ultimul tablou, dansatorii creeaza \u00een plan orizontal o plasa similara cu cea de pe fundal, \u00een care Paianjenul este prins la r\u00e2ndul lui ca un cocon, \u00eenainte de a disparea \u00een \u00eenaltul cerului…
\nMomentele coregrafice au individualitate si sunt construite pe datele fizice si artistice ale solistilor, investirea cu expresivitate dinamica a diferitelor segmente ale corpului este echilibrata, dificultatile tehnice \u2013 \u00een special \u00een registrul turatiilor si \u00een cel al prizelor \u2013 abunda, solicit\u00e2nd din plin versatilitatea dansatorilor. Prietenie si dragoste, \u00eenflacarare si gelozie, piosenie si spiritualitate, gestul firesc al cuplurilor tin\u00e2ndu-se de m\u00e2na, variate formule de grup si geometrice, un ansamblu care se misca si respira ca un tot…
\nUna dintre secventele mele favorite poate fi perceputa ca o replica la Adagio cu patru cavaleri din Frumoasa din padurea adormita: cei patru balerini merg simplu, schimb\u00e2nd locurile \u00eentre ei si punct\u00e2ndu-si traseul cu poze, \u00een timp ce balerina este purtata mai mult pe brate, aproape fara sa atinga pam\u00e2ntul.
\nDincolo de satisfactia unei premiere de succes se ascunde \u00eensa lupta acerba a celor ramasi pe baricadele Terpsichorei, \u00eempotriva saraciei si a depopularii teatrelor. \u00cen conditiile unei companii cu un efectiv sub limita de avarie, un astfel de spectacol \u00eei motiveaza pe cei c\u00e2tiva pasionati de dans cu orice pret (si salariu), absolventi din ultimii ani ai scolilor de specialitate din Rom\u00e2nia sau Japonia, care cresc profesional vaz\u00e2nd cu ochii.
\nAlaturi de experimentatii Horatiu Chereches si Amalia M\u00e2ndrutiu (probabil prim-solista aflata \u00een cea mai buna forma actualmente), Irina Ganea Mihaiu (ce bucurie ca scoala constanteana produce asemenea dansatori!) si Adrian Mihaiu, tin pasul \u2013 la propriu si la figurat \u2013 Rie Aoyagi (Paianjenul), Kanoko Suzuki, Delia Luca, Laima Costa, Sergiu Dan, Claudiu Dan, Mihai Paslaru.
\n\u00cenconjurat de o echipa de inimosi (asistenti coregrafie: Monica Chereches si Elisabeth Lux-P\u00e2ndichi, lumini: Tudor Petricila, sunet: Sorin Petcu) si dispun\u00e2nd de un buget minuscul, Horatiu Chereches asigura nu doar regia si coregrafia ci si scenografia (\u00een care simbolismul cromatic are un rol esential), coloana sonora si materialele publicitare.
\n\u00cen contextul baletului actual, dominat pe plan international de stilul neolasic, el vine pe un teren aproape viran la noi (singurul \u201eneoclasician\u201c confirmat, Mihai Babuska, hiberneaza de c\u00e2teva ierni). Daca peisajul nostru coregrafic ar fi functional si integrat, acesta ar trebui sa fie urmatorul creator invitat sa monteze la Operele din tara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Titlul celei mai recente premiere a companiei de balet a Operei constantene \u2013 urmasa Teatrului de Balet \u201eOleg Danovski\u201c si supravietuitoarea unor transformari dramatice petrecute \u00een ultimii ani \u2013 duce cu g\u00e2ndul la baletul omonim al lui Igor Stravinski, compus \u00een 1957 si montat \u00een acelasi an de catre George Balanchine la New York City… Cite\u0219te mai mult »Agon sau competitia balerinilor cu arta, cu lumea, cu viata…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5671,5670],"class_list":["post-7922","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-companii-de-balet","tag-teatrul-de-balet-oleg-danovski"],"views":1865,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7922","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7922"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7922\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7922"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7922"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7922"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}