{"id":792,"date":"2009-12-17T13:55:45","date_gmt":"2009-12-17T11:55:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=792"},"modified":"2009-12-17T13:56:07","modified_gmt":"2009-12-17T11:56:07","slug":"rescriind-si-recitind","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rescriind-si-recitind\/","title":{"rendered":"Rescriind si recitind"},"content":{"rendered":"

Nicolae Manolescu, Viata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga, Pitesti, Editura Paralela 45, 2009, 424 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n


\nInca din preajma lansarii \u201eIstoriei critice…\u201c, Nicolae Manolescu promitea o carte de memorii. Am asteptat-o cu o curiozitate entuziasta. Acum, dupa ce am terminat maratonul literar si uman din \u201eViata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga\u201c, imi dau seama ca am parcurs un volum aproape fara cusur. Scriitura captivanta se regaseste in fiecare pagina. Frazele scurte, taiate cu precizia mesterului care finiseaza rafturile unei biblioteci p\u00e2na la detaliul insesizabil, impun ritmul alert al lecturii. Anecdotica anuleaza orice posibilitate ca traseul sa devina obositor. Iar autoironia reprezinta marca incontestabila a intelepciunii.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Criticul are vocatia discernerii faptelor. Prin urmare, el isi clarifica, rememor\u00e2nd, raportul in care s-au aflat, in propria viata, doua dintre standardele culturii: \u201eDespre nevoia de a citi a adolescentului, am scris \u00abCititul si scrisul\u00bb. Int\u00e2mplarea recenta spredarea manuscrisului \u00abIstoriei critice\u00bb la editura, n.m.t mi-a dezvaluit pe aceea de a scrie a adultului. Veti citi despre ea in \u00abScrisul si cititul\u00bb. Biografia mea intelectuala se construieste, toata, in functie de aceasta simetrie\u201c (p. 181).
\nLecturi fidele<\/strong>
\nReferitor la prima parte a cartii, intitulata \u201eCititul si scrisul\u201c, tiparita separat in 2002, trebuie remarcat ca, desi Nicolae Manolescu se straduieste sa se intoarca la bucuria pierduta a lecturii, el ajunge, de fapt, la placerea viguroasa a scrisului. Imaginile despre cea dint\u00e2i carte traversata cu privirea si cu g\u00e2ndul sunt nesigure, cetoase. In schimb, autorul \u201eTemelor\u201c precizeaza: \u201eAm devenit constient de mine scriind. Mai ales ca nu stiu cum si c\u00e2nd am invatat literele. s\u2026t M-am pomenit citind, asa cum m-am pomenit juc\u00e2ndu-ma: inainte de a fi eu insumi.\/\/ Cu scrisul e, evident, altceva. Stiu destul de exact c\u00e2nd am inceput sa scriu. Prin clasa a treia sau a patra primara am compus o poezie din care imi amintesc doar doua versuri s\u2026t\u201c (p. 32). Episodul care l-a impulsionat pe elevul Manolescu sa compuna un text despre \u201efrumusetea plaiurilor natale\u201c, relatat cu un amestec de umor, duiosie si durere inabusita, e unul dintre cele mai tulburatoare din carte. Scriitorul foloseste impecabil mecanismul anticlimaxului. Atras catre un v\u00e2rf al r\u00e2sului inocent si intelegator, lectorul cade in prapastia disperarii. Devenit pionier, copilul are un moment de gratitudine inconstienta: \u201eDupa asta am scris poezia cu pricina, de unde se vede ca scapasem de microb\u201c (p. 33). In continuare, naratorul ironizeaza solemnitatea t\u00e2mpa din timpul ceremoniilor in cinstea tarii vecine si surori si a Revolutiei din 1917: \u201eMai mult: la mitingul ritual de 7 Noiembrie, am deschis defilarea scolilor din oras, flancat de doi stegari care ma depaseau binisor in inaltime si tin\u00e2nd eu in m\u00e2na un sul de carton pe care era scrisa cu litere de-o schioapa poezia. O citisem inainte de la tribuna. N-a lipsit mult p\u00e2na sa devin poet oficial. Arestarea parintilor mei, nu dupa mult timp, m-a aruncat in opozitie, unde am ramas p\u00e2na astazi\u201c (ibidem).
\nDin punct de vedere literar, cel mai fin lucru al acestei sectiuni initiale consta in prezenta a doi naratori. Unul matur si nostalgic, caut\u00e2ndu-si, in cartile cu viziune optimista, o (im)probabila seninatate a copilariei. Dar dezamagirea il cuprinde pe barbatul constient de toate ororile regimului comunist: \u201eAveam, s-ar parea, in adolescenta, nevoie de acest umanism un pic naiv, ca acela pe care s-a cladit societatea burgheza, de valorile lui sigure, bazate pe bunatatea omului, pe respect si pe toleranta s\u2026t, ca sa pot face eu insumi fata unui inceput de lume pe c\u00e2t de rea, pe at\u00e2t de ipocrita. In definitiv, in timp ce-mi aresta parintii si ma condamna la un handicap social (dosarul meu de cadre), comunismul avea pretentia de a ma forma in spiritul acelorasi valori ca si ale lui Jules Verne. Aici e miselia suprema. Si ea provoca destula confuzie in mintea mea\u201c (p. 53). Celalalt narator e cititorul-copil, a carui voce, abia perceptibila, se face auzita c\u00e2nd apar identificari intre persoanele evocate si personajele int\u00e2lnite in carti. Elevul priveste lumea ca pe o suma a cartilor citite. El insusi se regaseste in devoratorul de romane din \u201eSuflete moarte\u201c, care citea pentru actul in sine: \u201eDin acest punct de vedere, toata adolescenta mea a fost a unui Petruska\u201c (p. 68). Stramatusa Teca are aceleasi carti in biblioteca precum Zita din \u201eO noapte furtunoasa\u201c. Drumul facut de tata pentru a da examen de admitere la Scoala Normala din C\u00e2mpulung-Muscel e similar celui facut de Marin Preda in \u201eViata ca o prada\u201c.
\nInsa literatura nu e viata insasi, ci doar ii seamana. Cutremuratoare se dovedeste spovedania Oanei Orlea, care patimise pentru ca nu deprinsese aceasta deosebire: \u201eOana, cu trei ani mai mare dec\u00e2t mine, a fost arestata la inceputul anilor ’50 (a stat in acelasi dormitor cu mama), fiindca, impreuna cu niste colegi de liceu, pusese la cale o organizatie care colecta ajutoare pentru familiile cu detinuti politici. Oana mi-a descris organizatia si mi-a marturisit de unde-i venise ideea: citind \u00abT\u00e2nara Garda\u00bb sde Alexandr Fadeev, n.m.t\u201c (p. 96-97). Si fusese bine intentionata in credulitatea ei… A fost tradata de propriii eroi! Cartile chiar ne pot sminti! Sancta simplicitas! ar fi exclamat Jan Huss pentru a doua oara. Astazi multi se indoiesc de eficienta propagandei sovietice…
\nTimpul trairii, timpul marturisirii<\/strong>
\nCeea ce impresioneaza in partea a doua a cartii, in \u201eScrisul si cititul\u201c, e faptul ca timpul marturisirii nu-l altereaza pe cel al trairii. Int\u00e2mplarile se pastreaza proaspete in memorie, ca si cum ar fi fost consemnate imediat dupa incheiere. Cronicarul Nicolae Manolescu a inregistrat orice amestec al ideologiei comuniste in viata literara. S-a aflat intotdeauna in cunostinta de cauza, chiar in perioada in care nu-si descoperise \u201eOchiul magic\u201c: \u201eRetraind atmosfera de la inceputul anilor ’60, imi dau seama ca nu parea normal, lui Ivascu, poate, mai putin dec\u00e2t altora, ca un critic literar sa scrie pur si simplu despre carti, fara nicio alta implicare, sa-i zicem politica\u201c (p. 197). Criticul are taria sa-si recunoasca momentele de cedare in fata presiunilor politice, facute nu neaparat asupra lui, ci indreptate spre George Ivascu, evocat cu simpatie si deferenta, dar si pe un ton nedumerit. Nicolae Manolescu povesteste vizita pe care i-o facuse pe neasteptate directorul \u201eContemporanului\u201c si rugamintea acestuia de a redacta o continuare la recenzia negativa despre un roman al lui Ion Lancranjan. T\u00e2narul cronicar accepta, insa nu din convingerea ca asa ar fi mai bine pentru Ivascu si pentru sine: \u201eAm scris a doua parte a cronicii despre \u00abCordovanii\u00bb, in care am accentuat meritele romanului sub raportul bogatiei sociale, fara a reveni asupra judecatii de valoare. Am iesit foarte rau din toata povestea. Gestul mi-a fost reprosat, in repetate r\u00e2nduri, ca o rusinoasa retractare. Pe buna dreptate\u201c (p. 195).
\nNu e loc pentru acte de eroism intr-un regim totalitar. Iar Nicolae Manolescu admite asta fara tagada. Nu exista regim totalitar, daca in structura lui a aparut o supapa. Numai ca oala sub presiune a comunismului a ramas fara capac abia in decembrie 1989. Spre finalul volumului, autorul ofera o proba din luciditatea sa, care inc\u00e2nta si intimideaza deopotriva. Oriunde l-ar purta corabia vietii, Nicolae Manolescu arunca ancora cu siguranta: \u201eAm trait in toti anii care au urmat sreinmatricularii la facultate, n.m.t sentimental unei duplicitati. Toleratii sunt duplicitari tocmai fiindca se simt tolerati: au anumite drepturi pentru care platesc, cum am zis, un anumit pret. Cel mai rusinos dintre toate este minciuna. Cel mai las, tacerea. Am scris saptam\u00e2nal, vreme de treizeci de ani, cronica literara in doua dintre cele mai importante hebdomadare din tara. Am publicat douazeci de carti. M-am straduit sa nu mint. Nici profesional, nici politic. Doar, cel mult, prin omisiune. Tac\u00e2nd, adica, asupra unor lucruri\u201c (p. 397).
\nAutorul se descurca excelent pe spatii scurte. In episoade succinte, el reinstaleaza teroarea si absurdul lumii de alaltaieri (1948-1958). Placerea cititului era printre singurele permise in acele vremuri aproape inaccesibile astazi. Lumea de ieri il are in centru pe cronicarul literar, situat mai mereu in pole position. Vreme de trei decenii (1962-1992), el a alergat printre oameni si personaje. In lumea de azi il int\u00e2lnim pe istoricul-critic. Nicolae Manolescu isi recunoaste metamorfoza intelectuala.
\nPaginile din \u201eViata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga\u201c sunt strabatute de doua valori: bucuria diferentei fata de semeni si respectul pentru ceilalti. Suficiente pentru a da un verdict irevocabil. Nicolae Manolescu a scris un volum extraordinar.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Manolescu, Viata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga, Pitesti, Editura Paralela 45, 2009, 424 p. Inca din preajma lansarii \u201eIstoriei critice…\u201c, Nicolae Manolescu promitea o carte de memorii. Am asteptat-o cu o curiozitate entuziasta. Acum, dupa ce am terminat maratonul literar si uman din \u201eViata si carti. Amintirile unui cititor de cursa… Cite\u0219te mai mult »Rescriind si recitind<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[124,432,433],"class_list":["post-792","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-manolescu","tag-scrisul-si-cititul","tag-viata-ai-carti"],"views":2918,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/792","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=792"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/792\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=792"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=792"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=792"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}