{"id":7913,"date":"2011-06-02T15:09:36","date_gmt":"2011-06-02T13:09:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7913"},"modified":"2011-06-02T15:10:12","modified_gmt":"2011-06-02T13:10:12","slug":"drumul-crucii-si-csutarea-adevarului-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/drumul-crucii-si-csutarea-adevarului-ii\/","title":{"rendered":"Drumul Crucii si csutarea adevarului (II)"},"content":{"rendered":"

Nikos Kazantzakis, Ultima ispita a lui Hristos,<\/em> traducere, postfata si note de Ion Diaconescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eDaca ceea ce noi numim adevar, Dumnezeu numeste minciuna?\u201c<\/strong>
\n(Nikos Kazantzakis, <\/strong><\/em>
\n\u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c)<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen \u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c, lupta, marea tema a \u00eentregii opere a lui Kazantzakis, este definita \u00eenca din prologul scris de autor: \u201eCartea aceasta nu e o biografie, este o marturisire a omului care lupta.\u201c Practic, \u00eenca de la \u00eenceput, scriitorul abordeaza scrisul nu ca pe un mediu de reprezentare, ci ca pe modalitatea de a evidentia legatura mereu dificil de definit dintre adevar si iluzie \u2013 fie ea si una identitara \u2013 care \u00eei afecteaza pe majoritatea protagonistilor sai, \u00eempiedicandu-i sa \u00eenteleaga ceea ce vad sau ceea ce li se \u00eentampla. Astfel ca, dincolo de dimensiunea eroica a unora dintre personajele sale, se dezvaluie, la o lectura atenta, si dominanta opusa, fragilitatea si vulnerabilitatea fiintei umane, chiar si a celei alese, poate mai ales a acesteia. Astfel ca, \u00een romanul de fata accentul cade tocmai pe ezitarile personajelor, unele dintre ele evidentiate si la nivel strict textual. De aici privilegierea versiunilor multiple ale adevarului, a interpretarilor, fie ele si divergente, iar nu a certitudinilor si a claritatii. De altfel, si \u00een marele \u201eRaport catre El Greco\u201c, scriitorul va medita asupra raportului mereu schimbator dintre adevar si fals, marturisire si inventie, prezentand, asa cum facea, implicit, \u00eenca din \u201eUltima ispita\u201c, realitatea drept combinatia perfecta \u00eentre naratiunea \u00eentemeietoare si imaginatie. Kazantzakis se dovedeste, \u00een acest fel, un autor extrem de modern, avand marele curaj de a pune \u00een discutie \u00eensasi structura aparent bine definita a realitatii si de a o intrepreta ca pe o creatie profund subiectiva, \u00een termenii proprii ai devenirii, asa cum o \u00eentelegea el. Pe urmele lui Nietzsche, scriitorul va chiar afirma ca \u201eLumea este \u00een \u00eentregime creatia mea, caci toate cele vazute si nevazute sunt doar un vis \u00eenselator.\u201c Acest estetism radical prefigureaza, fara \u00eendoiala, ceea ce va veni \u00een proza secolului XX dupa Kazantzakis, \u00een primul rand placerea de a inventa lumea prin scris, chiar si \u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c fiind un text ce poate fi citit prin prisma celebrei interogatii pe care autorul o va formula \u00een \u201eRaport catre El Greco\u201c: \u201eExista, oare, ceva mai adevarat decat adevarul? Da, legenda, caci doar ea da un sens etern adevarurilor efemere.\u201c Nimic altceva, \u00een fond, decat spune Pavel, \u00een timpul \u00eentalnirii sale cu Iisus din \u201eUltima ispita\u201c: \u201eNu-mi pasa mie de adevaruri si de minciuni. (…) Eu cu \u00eencapatanare, cu dorinta fierbinte, cu credinta creez adevarul. Nu ma caznesc sa-l gasesc, \u00eel fac. \u00cel fac mai mare decat statura omului, si astfel maresc omul.\u201c
\nMantuirea reciproca
\nRamanand mereu raportabil la textul biblic, integrand chiar numeroase parabole biblice \u00een anumite momente ale cartii, preluand cate ceva din fiecare dintre evangheliile canonice, romanul lui Kazantzakis subliniaza mereu faptul ca omul si Dumnezeu depind unul de celalalt si ca trebuie, practic, sa se mantuiasca reciproc. Astfel ca prapastia dintre materie si spirit poate fi depasita prin transsubstantiere, prin devenirea \u00eentru spirit. Ca discipol al lui Bergosn, Kazantzakis a contrabalansat, \u00een acest fel, pesimismul nietzscheean si a reusit sa depaseasca si nevoia perpetua de speranta a doctrinei crestine. \u00cen acest context, rolul fragmentului care prezinta \u00eentalnirea dintre Iisus si Pavel se dovedeste mult mai important decat poate parea la prima vedere, fiind comparat chiar, de catre unii critici, cu semnificatiile episodului Marelui Inchizitor din romanul lui Dostoievski, \u201eFratii Karamazov\u201c. Desigur, fragmentul acesta, plasat catre sfarsitul romanului si fiind integrat \u00een celebra secventa a celei din urma ispitiri a lui Iisus, poate fi acuzat de inconsistente formale si de continut, cata vreme, se stie, cei doi nu s-au \u00eentalnit niciodata, numai ca autorul grec are grija sa sublinieze mereu ca, \u00een fond, textul acesta opereaza \u00een afara oricarui adevar biblic sau a valabilitati istorice si sa accentueze ca, \u00een fond, avem de-a face tocmai cu procesul generarii adevarului literar. Dar si sa abordeze, cel putin tangential, raporturile acestuia cu universul mitului si al profetiei. \u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c aduce, astfel, \u00een centrul atentiei cititorului tocmai proprietatile adevarului si rolul lor \u00een configurarea oricarui text, romanul raportandu-se, permanent, la Evangheliile dupa Matei si Ioan \u00een ceea ce priveste natura adevarului biblic \u00eensusi. Adevarul pe care \u00eel va marturisi, prin urmare, Pavel despre Iisus, va fi arta, \u00een sensul cel mai deplin pe care Kazantzakis \u00eel dadea termenului \u2013 si \u00een sensul \u00een care acesta \u00eentelegea arta drept una dintre caile privilegiate de mantuire a omului de sub tirania timpului. Rezulta, desigur, de aci, si aducerea \u00een prim plan a relatiei textuale dintre creator si creatura, asa cum apare aceasta atat \u00een Noul Testament, cat si \u00een \u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c. Caci, la \u00eentrebarea pe care personajele si-o adreseaza nu o data unele altora pe parcursul cartii \u201eCe \u00eenseamna adevarul? \/ Ce este adevarul?\u201c, Kazantzakis adauga \u00eenca una, subtextual: L-a \u201ecreat\u201c Pavel pe Iisus, asa cum afirma \u00een \u00eentalnirea pe care cei doi o au, sau Iisus a adus asupra lui Pavel inspiratia divina pentru ca, \u00een acest fel, sa-i fie creat mitul \u00eentemeietor? Nu \u00eentamplator, lupta, marea obsesie a operei lui Kazantakzis, este amintita de Pavel \u00eensusi \u2013 \u00een textul biblic, nu \u00een cel romanesc! \u2013 pentru a defini dificultatile vietii apostolice. Se vede, deci, ca atitudinea lui Kazantzakis fata de cuvantul care ar fi menit sa exprime exclusiv adevarul este ambigua, cata vreme evangheliile sunt privite, \u00een primul rand, \u00een calitatea lor de texte, iar nu de adevaruri eterne. Practic, \u00een \u201eUltima ispita\u201c, Pavel \u00eei cere lui Iisus sa accepte adevarul pe care el, Pavel, \u00eel va scrie, creandu-l, astfel, la un alt nivel, pe Fiul Omului, menit sa accepte, altfel spus, adevarul artei pe care el alege sa o creeze: \u201eAstupa-ti de-acum gura nerusinata, taci, sa nu te auda oamenii si sa-si piarda puterile. \u00cen putreziciunea, nedreptatea si saracia acestei lumi, Iisus cel rastignit, Iisus cel \u00eenviat a fost singura mangaiere scumpa a omului cinstit si nedreptatit. Minciuna sau adevar, ce-mi pasa? E de-ajuns ca lumea se mantuieste. Ce-nseamna adevar, ce-nseamna minciuna? Adevar este ceea ce da aripi omului, ceea ce naste lucrari mari si suflete mari si ne ridica d-un stat deasupra pamantului, minciuna este ceea ce taie aripile omului.\u201c
\nFictiune romanesca vs.
\nLogos divin
\nCriticand, implicit, teologia dogmatica, a carei viziune s-a \u00eentemeiat mai cu seama pe textele produse de \u201eApostolul Neamurilor\u201c, Pavel din Tars, fostul Saul, prigonitor al Domnului, convertit pe drumul Damascului, Kazantzakis afirma, deopotriva, ca mitul este mai puternic decat cel care-l creeaza si ca, privit dintr-o anumita perspectiva, este chiar anterior propriei sale creatii. Astfel ca, mai degraba decat a fi antinomia adevarului, fictiunea creata \u00een acest fel devine de-a dreptul cea mai profunda forma de manifestare a acestuia, putand fi identificata, practic, cu \u00eensusi Logosul divin. La nivel strict textual, scriitorul grec are temeritatea de a pune \u00een pagina o situatie uluitoare, \u00een care Pavel, considerat a fi contribuit \u00een mod esential la impunerea figurii hristice, este transformat \u00een personaj de roman de catre un autor care, la randul lui, a \u00eencercat sa impuna propria sa versiune a lui Hristos. Si, mai mult decat atat, sa-i faca pe cei doi sa discute tocmai despre esenta adevarului (sau a lipsei de adevar) a fictiunii. Rezultatul va fi ca, de la un anumit punct \u00eencolo, cititorul va ajunge sa se \u00eentrebe, asemenea lui Pilat din Pont: \u201eCe adevar? Ce e adevarul?\u201c Plasat \u00een cadrul secventei ispitirii lui Iisus, episodul \u00eentalnirii lui Hristos cel plecat de pe Cruce \u2013 \u00een viziunea cea fericita \u2013 reprezinta cea mai puternica amenintare la adresa aparentei fericiri si tihne omenesti pe care fostul Iisus, cunoscut acum sub numele de noul Lazar, o traieste. \u00censa acest fragment este pregatit \u00eendelung de autor, mai cu seama prin intermediul prezentarii detaliate a procesului de elaborare a Evangheliei lui Matei. Vamesul \u201econtopist\u201c, stiutor de carte, ia decizia de a asterne pe hartie povestea lui Iisus, iar cand acesta, la un moment dat, citeste cele scrise, este revoltat de lipsa de adevar a relatarii, acuzandu-l de minciuna pe autorul lor. Sustinand, \u00eensa, ca totul este adevarat, cata vreme nu a scris el, ci a urmat doar ceea ce un \u00eenger i-a spus sa faca, Matei apara chiar procesul elaborarii fictiunii, sustinand, implicit, adevarul estetic al acesteia. Fara \u00eendoiala, antinomiile prezente la tot pasul \u00een dialogurile personajelor adevar \u2013 minciuna, real \u2013 fals pot fi raportate si la contrariile atat de iubite de William Blake, cata vreme, asemenea lui, si Kazantzakis era convins ca \u00een absenta unei opozitii a contrariilor si a unei cel putin temporare reconcilieri a acestora nu este posibil nici un proces de evolutie, \u00een sensul pe care Bergson \u00eel dadea termenului, si nici perceperea marii unitati divine. Adevarul se dovedeste, deci, a fi chiar acela recreat de Matei, evanghelistul reconstruind trecutul \u00cenvatatorului sau \u00een cea mai adevarata forma cu putinta, aceea a textului \u00eentemeietor. \u00cen acelasi sens, Epistolele lui Pavel \u00eei vor configura viitorul si-i vor trasa destinul. Astfel ca sensul profund al \u00eentalnirii celor doi \u2013 ca si unul dintre sensurile romanului de fata \u00een ansamblu \u2013 este acela ca, \u00een ciuda faptului ca aceasta nu s-a petrecut, Iisus a avut ocazia, la nivelul unei fictiuni romanesti (a lui Kazantzakis) sa dea \u00eentreaga credibilitate propriei istorii a devenirii sale, pentru a reusi ca \u00een acest fel sa \u00eenvinga definitiv si irevocabil orice ispita, alegand liber, pe deplin liber (acesta fiind, amanunt esential, si termenul utilizat de Pavel \u00eensusi, \u00een Epistolele catre Corinteni!), calvarul \u00een locul tihnei si suferinta \u00een locul fericirii. Nu pentru ca totul sa se sfarseasca, ci pentru ca Toate sa poata \u00eencepe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nikos Kazantzakis, Ultima ispita a lui Hristos, traducere, postfata si note de Ion Diaconescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011   \u201eDaca ceea ce noi numim adevar, Dumnezeu numeste minciuna?\u201c (Nikos Kazantzakis, \u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c) \u00cen \u201eUltima ispita a lui Hristos\u201c, lupta, marea tema a \u00eentregii opere a lui Kazantzakis, este definita \u00eenca din… Cite\u0219te mai mult »Drumul Crucii si csutarea adevarului (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5668,2007],"class_list":["post-7913","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ultima-ispita-a-lui-hristos","tag-nikos-kazantzakis"],"views":1616,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7913","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7913"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7913\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7913"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7913"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7913"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}