Iesirea lui Fanus Neagu \u00een spatiul public, pe c\u00e2t este de exuberanta, pe at\u00e2t este de \u00eenselatoare \u00een privinta opiniilor lui. Poate ma \u00eensel. \u00centre cel care pune \u00een spicul biciului c\u00e2te o \u00eenjuratura neaosa sau o vorba de ocara prietenoasa si cel fram\u00e2ntat de mersul lumii este greu de deslusit o frontiera precisa. De vina este umorul scriitorului, permanent derutant. Puterea lui este \u00een ce g\u00e2ndeste, \u00een ce scrie. \u00cen spatele ironiei si al vorbelor spumoase un ochi atent descopera interesul scriitorului pentru un ceva anume. Fanus Neagu este mereu iscoditor. Rezultatul se regaseste t\u00e2rziu \u00een ceea ce scrie. Acolo este altul dec\u00e2t cel pe care \u00eel vedem sau \u00eel auzim. Ca sa ne plaseze \u00eentre lenea orientala si inapetenta pentru ordine, Fanus Neagu a creat o patrie, Balcania, \u00een care abia suntem un judet! Este aici condensata ironia pe care o arunca din mers, \u00een doua-trei vorbe, la aproape tot ce vede \u00een jur si nu-i place. C\u00e2ndva l-am invitat \u2013 si a acceptat surprinz\u00e2ndu-ma \u2013 la un simpozion despre Bolintineanu. \u00cen satul natal al pasoptistului, cu pretentie de urbe astazi, s-a plictisit repede. El venise pentru ideea de Bolintineanu. Restul nu-l mai interesa. Are un cult desav\u00e2rsit, o pretuire mistica pentru \u00eenaintasi si trebuie sa ne \u00eentoarcem p\u00e2na la Eminescu pentru a mai gasi at\u00e2ta veneratie pentru \u00eenaintasi. Cuvintele despre Bolintineanu, pe care mi le-a scris \u00een cerdacul casei mele, au ceva din piosenia crestinilor pentru liturghie.
\nFanus Neagu are un fel al lui de a se manifesta politic, adica de a face politica. \u00cenainte de \u201889 \u00eemi telefona la birou si, nonsalant, \u00eemi poruncea: te duci la spionul-sef si-i spui ca vreau sa vin sa-l vad. Si vii sa ma iei! Spionul-sef era ministrul de externe. Fanus Neagu avea pareri ciudate despre diplomatie si nu i le puteam curma. Toti eram spioni, toti eram sub talpa Securitatii. Se amuza! Nu sunt spion, nu am nimic cu Securitatea, nu spune nimic faptul ca de 30 de ani nu am ajuns nici sef de serviciu?, i-am reprosat \u00eembufnat odata. \u2013 Nu, mi-a raspuns. Pun eu capra si pe voi si o sa spuneti tot! Astfel de \u00eent\u00e2mplari erau frecvente. La ,,spionul-sef\u201c avea usa deschisa, nu avea nevoie de interventia mea, iar el stia ca eu nu-i trec pragul. Numai ca vroia sa spuna la telefon \u2013 ca sa se auda, si se auzea! \u2013 ceea ce spunea: ca institutiile statului erau sub controlul si sub presiunea Securitatii. \u00centr-o dimineata ma suna tot la birou: Sa vii cu masina sa ma iei. Am o treaba la Academie. Ai grija ca nu mai poti intra pe strada, te astept \u00een colt. Si trage o \u00eenjuratura lui Niculaita C\u00e2rtita cu o glazura lingvistica suculenta. Niculaita C\u00e2rtita era Ceausescu. Eu stiam. \u00cel blagoslovea ca scormonise Bucurestiul sa faca metroul, cum spunea el. \u00cel deranja ca nu poate sa sara peste santurile sapate ici si acolo \u00een trotuar. C\u00e2nd ne-am vazut m-a \u00eentrebat \u2013 ca si c\u00e2nd eu as fi avut mai multe solutii iar el trebuia sa aleaga pe cea mai buna \u2013, cum sa faca sa-i duca el \u00eentr-o dimineata ceasca de cafea lui Niculaita si \u00eemi da si interesul: sa-i pun ce trebuie \u00een ceasca! R\u00e2dea scurt si sacadat. Atunci, ca \u00een at\u00e2tea alte r\u00e2nduri, nu era nici serios, nici glumet! Era fram\u00e2ntat.
\nDin motive lesne de \u00eenteles, \u00eel rugam sa ma cheme acasa c\u00e2nd are ceva sa-mi spuna, aveam biroul aproape de locuinta lui si acolo poate sa zica ce si cum vrea: ti-e frica, ai! va bat aia p-acolo?
\n\u2013 Ce suntem noi, ma, \u00eemi zice altadata \u2013 vrea sa afle cum mai stam cu Europa \u2013 ce suntem altceva dec\u00e2t un raion \u00een Balcania? Venisem de la Moscova, era \u00een 2003. Nici macar judet, raion! \u00cel preocupa sa \u00eenteleaga c\u00e2t ne-am \u00eendepartat de rusi si daca Occidentul ne ia \u00een seama. Nu mai \u00eenjura, nu mai glumea. Era cu adevarat interesat si nu lasa sa se \u00eenteleaga nicicum ce \u00eel \u00eengrijora mai tare. Asculta.
\nProiectia lui politica a destinului Rom\u00e2niei este legata de Balcani, de lumea Orientului, de subrezimea echilibrului \u00een care ne aflam de at\u00e2tea secole. \u00cen literatura face apel des la luntre pentru a trece dincolo, luntrea fiind la urma urmei o improvizatie primitiva de calatorie. Marturisit al placerilor lumesti, Orientul colorat si exotic \u00eei sugera si o mecanica aparte a vietii.
\nAm fost martor si la reactiile lui la r\u00e2nduielile Occidentului si sunt tentat sa corectez, la eventuale proteste ale scriitorului, interpretarea pe care o dau episodului ce-l voi relata.
\nL-am condus prin Flandra, pe urmele lui Thyl Ulenspiegel. Traditie religioasa, cultura veche, Ev Mediu bine conservat \u00een arhitectura, \u00een arta. Admiratia lui Fanus Neagu pentru acest tezaur \u00eel schimba cu desav\u00e2rsire. Nimic din tentatia de a trai \u00een registrul vesel al exotismului oriental. Sobrietate p\u00e2na la transfigurare. A fost o excursie edificatoare si atunci am \u00eenteles altfel umorul la care recurge cotidian scriitorul. Imaginea de om grav si fram\u00e2ntat pe care i-o surprindeam pe furis nu i-o cunoscusem cu adevarat p\u00e2na atunci. Despre acea excursie, am publicat c\u00e2teva note \u00een ,,Luceafarul\u201c, cu titlul ,,Cu Fanus prin hanurile Flandrei\u201c. Textul a aparut ,,prescurtat\u201c. Ce biserici, ce cruci! Reproduc acum textul \u00een \u00eentregime.
\nBruxelles. Era \u00eentr-o luna de mai, Anul Domnului 1978.
\nFanus Neagu fusese invitat \u00een Belgia cu ocazia aparitiei \u00een limba flamanda, la Editura\u00a0 Manteau, a romanului ,,Frumosii nebuni ai marilor orase\u201c. Prietenia lui cu directorul editurii, Julien Veverberg, bun iubitor al limbii, culturii si moravurilor noastre, \u00eenlesnise munca dificila a unui proiect mai amplu de traduceri finalizat \u00een colectia Biblioteca de literatura rom\u00e2na. Desi eram atasat cultural al unei tari din Estul comunist, nu pot sa ma pl\u00e2ng de un tratamentul discriminator al autoritatilor belgiene. Proiectul editorial a mers simplu. \u00cen doi ani au fost publicati Istrati, Sadoveanu, Rebreanu si Fanus Neagu fara nici un efort financiar din partea Rom\u00e2niei. Aparitia romanului ,,Frumosii nebuni ai marilor orase\u201c m-a aruncat \u00eentr-o aventura uluitoare provocata de acea vizita a scriitorului \u00een Belgia. Nu eram departe de a-mi pierde slujba. Exagerez putin, dar cred ca daca se \u00eent\u00e2mpla ar fi meritat!
\nDeci, \u00eentr-o zi de mai\u2026
\nAbia intrasem \u00een birou c\u00e2nd aud secretara implor\u00e2ndu-ma sa ridic telefonul. L-am ridicat\u2026
\n\u2013 \u2026 Ce faceti, tr\u00e2ntorilor, la ora c\u00e2nd sosesc pentru prima oara \u00een Regatul Belgiei? Pentru ce va plateste scumpa noastra patrie, aud? Au urmat c\u00e2teva cuvinte care m-au facut sa \u00eenteleg imediat spaima secretarei.
\n\u00cen drum spre aeroport \u00eencalc destule reguli de circulatie. Ma g\u00e2ndeam: uite, \u00een astfel de \u00eemprejurari poti fi luat de hot, de raufacator, chiar de spion cum zicea Fanus Neagu. Cine sa creada ca alergam de nebun ca sa potolesc c\u00e2t mai repede furia prieteneasca a scriitorului! Ajung. Ne salutam cu bucurie. Eu \u00eencerc sa-l conving ca n-am stiut de vizita, ca nu m-a anuntat nimeni. Norocul meu ca furtuna trecuse.
\n\u2013 Mi-a spus Mac (ministrul de externe G. Macovescu) ca \u00eeti da de veste. Vezi unde aruncam punga asta. Ma procopseste cu o plasa de sticle goale. Zaresc un cos mai ferit si o abandonez cu discretie si desav\u00e2rsita placere. \u00cenainte de a pleca din ambasada apucasem sa anunt, prin telefon, prietenii mei de la Ministerul belgian al Culturii despre sosirea neanuntata a scriitorului: nu-ti face griji, condu-l direct la hotel Metropole, dam dispozitie sa fie cazat acolo. Era hotelul \u00een care a functionat Consulatul Rom\u00e2niei la sf\u00e2rsitul secolului XIX si la care, ceva mai t\u00e2rziu, tragea Titulescu. Palat imperial, peron acoperit, holuri impunatoare, staif, majordom, personal stilat. Aflat \u00een centru, Metropole era \u00eentotdeauna refugiul ultim la care recurgeau cei de la Ministerul Culturii \u00een situatii de urgenta. Scump, dar\u2026 prietenii mei \u00eentelesesera fara sa insist ca eram \u00eentr-o situatie delicata.
\nLa \u00eentoarcerea de la aeroport rulez cu prudenta. Ajungem t\u00e2rziu la hotel. \u00cel las pe Fanus sa se odihneasca. A doua zi c\u00e2nd ne revedem aflu amanunte picante despre restaurantele si stradutele din cartierul \u00eenvecinat populate de \u00eengeri ai pierzaniei! \u00cemi dau seama ca statusem degeaba ani buni \u00een tara lui De Coster, Breughel, Rubens, Jordaens. C\u00e2teva minute cu marele scriitor si am descoperit ca nu disparuse placerea chermezelor de altadata. Se modificase numai decorul.
\nAu urmat c\u00e2teva zile c\u00e2nd ne-am tocit pingelele prin Bruxelles, Anvers, Gand. Uitasem de slujba. Seara ne desparteam t\u00e2rziu iar a doua zi eu ascultam povesti din cele o mie si una de nopti din Brabantul modern. Cu frica dezertorului, percepeam timpul dilatat \u00eentr-o varianta rom\u00e2no-flamanda. \u00centr-o dimineata, Fanus schimba\u00a0 raspunsul la salut pe arama unei \u00eentrebari la care nu avea chef sa astepte reactii:
\n\u2013 Ia zi, domnule diplomat, \u00eeti place aici? Nu-mi raspunde. Nu am nevoie de un raspuns t\u00e2mpit! Faci bine sa-ti pui \u00eentr-o bocceluta ce ai prin casa si de m\u00e2ine, cu doamna si cu minunile alea de fetite, va mutati cu cinci-sase strazi mai la vale. Are cine sa ude porumbul cu ulcica \u00een Baragan, nu-ti face griji!
\n\u00centr-o alta zi, pofteste sa vada satele flamande. Ma g\u00e2ndesc ca la ,,Scroafa sp\u00e2nzurata\u201c unde tragea Brueghel cel Batr\u00e2n n-o sa murim de plictiseala. Am gasit hanul cu pricina. Arata bine, numai acoperisul de stuf fusese schimbat. Si hangitele, ma corecteaza Fanus, unde le plasezi? Tu crezi ca astea au timp de Brueghel-ul tau?\u00a0 Vin mult, peste sarat mult, bere multa.
\n\u2013 Berea-i facuta de maici, \u00eei spun. Stiam ca declansez un comentariu picant.
\n\u2013 De unde stii?
\n\u00cei explic. Nu stiu de ce ma asteptam sa-l irit. Ma \u00eenselam. A ascultat explicatia fara sa scoata o vorba. Acum era scriitorul: grav, interesat sa afle, sa stie, sa \u00eenteleaga. \u00cel interesa tot ce vede.
\nRevenim la Bruxelles. Evident bine dispusi. M\u00e2ine vii pe la zece. Mergem la Bruges. L-ai citit pe Rodenbach?
\n\u2013 Da. Chiar m-am g\u00e2ndit sa traduc ,,Bruges, la morte\u201c. Este acolo o tristete care se scurge \u00een oasele timpului\u2026
\n\u2013 Fara poezie. Ti-a placut? \u00cenainte de a ne desparti fa rost de \u00eenca sase sticle de vin. Macar una sa fie cu vin alb de Moselle.
\nNe despartim din nou \u00een puterea noptii. Ajung acasa, suna telefonul:
\n\u2013 Ticalosul de chelner sta cu ochii pe ceas. Se pare ca a trisat. Vino si-i arata tu cum poti sa faci rost de alte sase sticle. Sa se-nvete minte, mizerabilul, si sa ma scuteasca cu naravurile lui capitaliste. Pune vin de-un deget pe fundul paharului!
\nMa \u00eentorc. Chelnerul de la restaurantul hotelului picotea rapus de oboseala. De c\u00e2te ori turnase \u00een paharul de cristal vinul putintel-putintel, dupa manierele caselor mari, sa nu se risipeasca parfumul pe degeaba. Fanus Neagu se hotar\u00e2se sa scape de protocol si urcase \u00een camera. Cer chelnerului o noua provizie de vin bien frapp\u00e9,\u00a0 monsieur, s’il vous plait! Cocosat de nesomn si de oboseala, urc. Ma g\u00e2ndeam cum sa scap de alte ,,\u00eensarcinari\u201c \u00een crucea noptii. Inutil. Crap usa fara sa bat, sa nu fac zgomot si strecor plasa cu sticlele \u00een gura camerei.
\n\u2013 Voi, diplomatii din raionul Balcania, nu prea aveti habar de protocol.
\n\u00cemi dau seama ca maestrul nu era singur.
\nDimineata aflu alte noutati despre misterele Bruxelles-ului de la Julien Veverberg si traducatoarea Liesbeth Ziedses des Plantes, care venisera din Olanda sa-si vada prietenul si sa puna la cale lansarea oficiala a romanului.
\nPlecam spre Bruges. Se ridicase bine soarele. Nu rezist ispitei si opresc pe drum sa admiram cerul ravasit cu repeziciune de valatucii de nori.
\n\u2013 Stii, ma g\u00e2ndesc ca ar merita sa fie tradus romanul ,,Paix sur les champs\u201c al lui Marie Gevers. Am cunoscut-o pe fiica-sa, traieste la Paris. Scriitoare si ea.
\n\u2013 Unde sunt babele, unde soldatii, unde soimii patriei? La ora asta se cuvenea sa ude cu ulcica porumbul!, \u00eel aud pe Fanus Neagu total indiferent la planurile mele. Se uita pe c\u00e2mp, se uita buimac la c\u00e2mpul verde pictat cu lastare plap\u00e2nde de porumb. Nimeni. Doar pacea flamanda.
\n\u2013 Ce-ai zice sa trecem pe la Damme, satucul lui Thyl Ulenspiegel? \u00eel \u00eentreb. \u00cesi revenise si fara sa scoata o vorba, \u00eemi da de \u00eenteles ca este de acord. O sa \u00eent\u00e2rziem putin, o sa ajungem mai pe \u00eenserat la Bruges, dar poate ca va fi mai de efect sa ne \u00eent\u00e2lnim cu Rodenbach c\u00e2t mai t\u00e2rziu, zic \u00een doi peri.
\nVirez la dreapta pe un drumeag asfaltat. Damme. Intram \u00een curtea bisericii. Aici \u00eenca mai b\u00e2ntuie duhul lui Thyl. \u00cel conduc pe Fanus la o statuie \u00eencremenita \u00eentr-un zid. Un chip de strengar cioplit \u00een piatra ne facea cu ochiul. Deodata pisicherul cobor\u00ee dintre caramizi si porni cu bratele \u00eentinse spre noi.
\n\u201e\u2013 E cineva aici?, glasui creatura de piatra.
\n\u2013 Dumnezeu sa va binecuv\u00e2nteze, \u00centristarea Voastra, dar eu sunt, oare, o vedenie \u00een vazul dumneavoastra de ma \u00eentrebati daca-i cineva aici?, raspunse Fanus, \u00eemprumut\u00e2nd glasul lui Decoster. Thyl, esti chiar tu?
\n\u2013\u00a0 Sunt\u00a0 copilul pe care Norocul \u00eel facu cu doamna \u00cent\u00e2mplare.
\n\u2013 Nu te b\u00e2rfi singur!\u201c
\nFanus \u00eemi face semn sa intram \u00een han.
\nL\u00e2nga noi veni mai \u00eent\u00e2i Hanske: \u201eE noaptea v\u00e2rcolacilor, toate sufletele pacatoase ies din iad. Trebuie sa faceti de trei ori semnul crucii cu m\u00e2na st\u00e2nga si sa strigati: sare! sare! Sare!, care e semnul nemuririi si n-au sa va faca nici un rau.
\nAparu si Lamme si ne arata o fata despletita: E apucata de nabadaile dragostei si nu stie ce e rusinea muiereasca. Cum vede un barbat o apuca veselia si parca-i nebuna, r\u00e2de \u00eentr-una. Vorbeste putin, multa vreme am crezut ca-i muta.\u00a0 Noaptea sta trista \u00een fata focului, pl\u00e2nge uneori, ori r\u00e2de fara pricina arat\u00e2ndu-si p\u00e2ntecul care, zice, o doare. La ceasul amiezii, vara, dupa ce man\u00e2nca, o apuca o nebunie si mai afurisita. Atunci joaca aproape despuiata \u00een jurul focului. Nu accepta sa poarte dec\u00e2t vesminte de tul ori de muselina. Iarna abia-abia o \u00eenvelim cu o manta de par de capra\u201c. De Coster era, astfel, cu noi.
\nEram cu totii la o masa alba de mesteacan. Lui Lamme i se bateau calicii la gura. Thyl si tovarasii lui de ghidusii se uitau la Fanus cum gusta domol vin de Leuven dintr-o ulcica, cu privirea nicaieri.
\n\u201e\u2013 E rar vinul de Leuven. Am scotocit \u00een toate cotloanele pivnitei. Merita. Am facut-o de dragul\u00a0 \u00eenaltului\u00a0 oaspete. Viile din Flandra au fost scoase pe vremea c\u00e2nd bateam t\u00e2rgurile Flandrei. \u00cen locul lor s-au ridicat universitati si catedrale.\u201c Cel ce vorbise nu se vedea. Era doar voce. Se asternu linistea. Dar numai pentru o clipa.\u00a0 Numaidec\u00e2t stuful sopronului prinse a fosni, se crapa si prin spartura Thyl Ulenspiegel disparu \u00een aburul noptii. Dupa el, Lamme si Hanske.
\nDin nou pace.
\nPrea multa pace pentru noi.
\n\u2013 Sa plecam, hotar\u00ee Fanus si adauga: e singura bucurie pe care mi-ai facut-o, derbedeule, de c\u00e2nd colindam hanurile Flandrei!
\nNici astazi nu stiu daca am mai ajuns la Bruges. Si nu era dec\u00e2t la doi pasi!
\nSigur este ca \u00eent\u00e2lnirea cu Rodenbach a fost ratata.
\nAtunci!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Iesirea lui Fanus Neagu \u00een spatiul public, pe c\u00e2t este de exuberanta, pe at\u00e2t este de \u00eenselatoare \u00een privinta opiniilor lui. Poate ma \u00eensel. \u00centre cel care pune \u00een spicul biciului c\u00e2te o \u00eenjuratura neaosa sau o vorba de ocara prietenoasa si cel fram\u00e2ntat de mersul lumii este greu de deslusit o frontiera precisa. De… Cite\u0219te mai mult »Fanus Neagu si tentatia politicii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5666,5665],"class_list":["post-7907","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografia-lui-fanus-neagu","tag-fanus-neagu-si-politica"],"views":1640,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7907","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7907"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7907\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7907"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7907"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7907"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}