O cercetare foarte riguroasa asupra primei etape a eminescologiei (abia nasc\u00e2nde) e \u2013 deocamdata singura carte a lui Iulian Costache \u2013 \u201eEminescu. Negocierea unei imagini\u201c (2008). E un exercitiu de blow up prin care iese la iveala cea mai veche \u201eimagine\u201c despre Eminescu, cea a \u201econtemporanilor poetului\u201c (unii av\u00e2nd sau presimtind valoarea poetului, altii neav\u00e2nd niciun presimt sau av\u00e2nd prea multe resentimente), o imagine ferita, spera autorul, \u201ede bruiajul prejudecatilor literare, didactice sau critice actuale\u201c. O imagine, asadar, in formare, in statu nascendi, pentru a carei acuratete Costache incearca sa uite, printr-o asceza ambitioasa, toata eminescologia ulterioara. Nu stiu daca o uita cu adevarat, dar de suspendat \u2013 o suspenda, plonj\u00e2nd direct in reactiile calde si imediate ale epocii junimiste. Scrupulul de procedura al lui Costache il determina sa vorbeasca nu, pur si simplu, de restituirea sau reconstituirea unei imagini, ci de \u201ere-inventarea\u201c ei, constient ca oric\u00e2te ar suspenda din actualitatea eminescologica de azi (si din canoanele zilei), tot mai ram\u00e2n destule elemente deformatoare. Cu aceste precautii cinstite, Costache reface etiologia mitului eminescian, intorc\u00e2ndu-se la izvoarele acestuia si intinz\u00e2ndu-se doar p\u00e2na la 1900, intr-un fel de delimitare a primei etape a eminescologiei. E partea \u201ecea mai spectaculoasa\u201c a eminescologiei, partea \u201ecu cel mai amplu spectru al receptarii\u201c si cu \u201eo diversitate strident polarizata a interpretarilor\u201c (probabil, mai bine, a valorizarilor, caci interpretari propriu-zise epoca n-are). Sunt cercetate pe viu toate opiniile si reactiile despre poet (nu si cele despre gazetar), intr-o reconstituire deopotriva epica si scrupuloasa.
\nPerspectiva e una de cercetare si reconstituire a receptarii (cu aluviuni metodologice psiho-sociologice si pragmatice), dar nu strict a \u201eoperei\u201c, ci oarecum a unui Eminescu integral, cu biografie cu tot (si cu b\u00e2rfele antrenate de ea, dar cu masura, deoarece Costache nu face anecdotica). Se face mai int\u00e2i un inventar al \u201eimaginilor\u201c contemporane despre Eminescu iar apoi e urmarit procesul de triere a imaginii privilegiate (cea care va parcurge drumul spre mit). \u201eConcurenta\u201c imaginilor e stimulata spre conflictualitati ireductibile, astfel inc\u00e2t cercetarea prinde nerv si dramatism. Alaturi de paradigmele interpretative (strict ale poeziei) puse in confruntare, Costache aduce in saga eminescologiei toate elementele colaterale, dar in str\u00e2nsa atingere cu proiectarea poetului in mit. O analiza brava e dedicata efectelor produse de \u201ecarantina thanatica\u201c si de cele int\u00e2mplate in aceasta perioada, in care simpatia pentru poet se redimensioneaza alert. Toate indoielile asupra \u201eadevarului\u201c poeziei dispar si biografia vine sa garanteze opera. Nu trece neobservat nici rolul epigramei lui Macedonski, care, contrar asteptarilor autorului ei, a precipitat definitiv simpatiile pro-eminesciene. Bine marcat in acest proces e si rolul editiilor (in special cel al \u201eeditiei Maiorescu\u201c, ce geometriza un romantic absolut). Din loc in loc, dar in popasuri eficiente, Costache se opreste asupra unor probleme mai delicate din eminescologie. Asa e, de pilda, problema \u201efardurilor lingvistice\u201c din editiile Eminescu cam singurul autor care beneficiaza, cel putin la noi, de incalcarea regulii de editare (cea care cere respectarea intocmai a limbii folosite). Riguros filologic ar fi sa nu se sminteasca nimic din original, dar moldovenismele folosite de Eminescu ar crea un efect prea nostim \u2013 nemeritat. Iulian Costache pare a opta, in acest punct, pentru respectarea intocmai al regulii. Dar cum poezia eminesciana nu e scrisa in spiritul \u201earhaitatii\u201c si localismului limbii, ci mai degraba in spirit neologic, in spirit de modernizare, \u201emoldovenizarea\u201c editiilor ar corespunde literei, dar s-ar opune spiritului poeziei. Mai bine, totusi, cum s-a procedat, oric\u00e2t de incorect.
\n*
\nO foarte utila si agreabila carte universitara (teza de doctorat la origine) este debutul lui Dragos Varga: \u201eRadu Stanca. Sentimentul estetic al fiintei\u201c (2005). Universitara prin rigoare si acribie, ea nu e \u201euniversitara\u201c si prin stil, caci Varga e un critic volubil, cu nonsalante discursive si ironii civilizate, dar nu fara placerea \u201eimpunsaturii\u201c. Aceste calitati sunt jucate indeosebi in cronicile si eseurile publicate prin reviste, dar ele coloreaza (mai cu masura) si cercetarea aplicata de aici. Un balans intre gravitate si frivolitate, stilul lui Varga e sobru pe fond problematic si simpatic la vedere. Cercetarea e condusa in general ca expertiza riguroasa, in buna colaborare cu exegetii anteriori, dar din c\u00e2nd in c\u00e2nd Varga simte irepresibil nevoia de a se si razboi, exorciz\u00e2ndu-si astfel corectitudinea si deferentele (combate cu verva patriotismul local sibian, unele prejudecati de arta si chiar unele plasamente exagerate ori doar nepotrivite ale poeziei sau teatrului lui Radu Stanca). El insusi, in reevaluarea propusa, e un moderat, sintetiz\u00e2nd astfel profilul operei studiate: \u201erezultatul acestei vocatii majore: de a turna in forme clasicizate \u00abfocul\u00bb gotic al unei constiinte hipersensibilizate, de esenta romantica; tratarea este, insa, baroca, cu largi acolade stilistice si volute decorative, nu lipsite de un anumit manierism estetizant.\u201c Avem aici nu doar o contragere a trasaturilor structurale ale operei lui Stanca, ci si o pacificare a interpretarilor de dinainte (care au apasat ba pe o latura, ba pe alta). Pe principiul acestui amestec a si fost revendicat Radu Stanca printre predecesorii postmodernismului, dar Varga se opune \u2013 cu juste motive \u2013 acestei racolari. In primul r\u00e2nd pentru ca, asemeni celorlalti cerchisti, Radu Stanca nu vede \u201eimpuritatea genurilor\u201c ca un \u201escop in sine\u201c, ci doar ca \u201eun mijloc de accedere\u201c la valoarea etica. Dar cum poetul e definit tocmai ca homo aestheticus (\u201esubstanta personalitatii poetului este preponderent si imperios estetica\u201c), e posibil ca Radu Stanca sa opereze, oric\u00e2t de spontan, intr-o estetizare a eticului (ca toti postmodernii).
\nCa scriitorul transforma etica in estetica ne si demonstreaza, foarte aplicat, Varga insusi, trec\u00e2nd in revista, pe r\u00e2nd, ipostazele eului si ale poeticii. Mai convingator e argumentul potrivit caruia Radu Stanca tindea la restaurarea unei \u201eg\u00e2ndiri tari\u201c, milit\u00e2nd, tot in echipa cu ceilalti cerchisti, pentru intemeierea unui \u201eclasicism rom\u00e2nesc\u201c. Proiectul cerchist, oric\u00e2t de himeric, viza suplinirea a doua carente grave ale culturii rom\u00e2ne: clasicismul si spiritul tragic. Ambele, desigur, prea \u201efundamentaliste\u201c pentru orice eventuala compatibilitate cu postmodernismul. Valentele \u201etragice\u201c din creatia lui Radu Stanca sunt bine instrumentate de cercetarea lui Varga, dar nu mai putin si cele ludice, puse pe seama \u201evocatiei histrionice\u201c. Desi nu-i propriu-zis o monografie (de tip clasic), Varga discuta toate problemele \u2013 si aspectele \u2013 legate de opera si destinul lui Radu Stanca, incerc\u00e2nd de fiecare data sa identifice un unghi de atac inca nefolosit; ori macar sa ajunga la noi solutii interpretative (asta se vede indeosebi in analizele propriu-zise). Interpretarea lui are, din aceasta cauza, prospetime, chiar si acolo unde ritualul de evitare a ceea ce s-a spus anterior ram\u00e2ne doar un ritual de evitare. Conceptele si conceptia lui Radu Stanca sunt reproblematizate dintr-o perspectiva actuala, iar creatia e analizata cu suplete si abilitate intr-o exegeza deopotriva str\u00e2nsa si lejera, cooperanta si polemica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O cercetare foarte riguroasa asupra primei etape a eminescologiei (abia nasc\u00e2nde) e \u2013 deocamdata singura carte a lui Iulian Costache \u2013 \u201eEminescu. Negocierea unei imagini\u201c (2008). E un exercitiu de blow up prin care iese la iveala cea mai veche \u201eimagine\u201c despre Eminescu, cea a \u201econtemporanilor poetului\u201c (unii av\u00e2nd sau presimtind valoarea poetului, altii neav\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Doi critici de ultima generatie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3233,1711,5664],"class_list":["post-7904","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica","tag-critica-literara","tag-lucrari-critice"],"views":1714,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7904","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7904"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7904\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7904"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7904"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7904"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}