{"id":7901,"date":"2011-06-02T15:01:07","date_gmt":"2011-06-02T13:01:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7901"},"modified":"2011-06-02T15:02:02","modified_gmt":"2011-06-02T13:02:02","slug":"un-roman-exceptional","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-roman-exceptional\/","title":{"rendered":"Un roman exceptional"},"content":{"rendered":"

Radu Mares, \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c<\/em>, Editura Limes, Cluj-Napoca, 464 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Nu-i mare filozofie sa observi ca in ultima perioada aproape fiecare an a fost decretat, la vremea bilantului si al statisticilor, drept un an al prozei. 2010 n-a facut nici el exceptie in acest sens, desi un numar mare de carti valoroase au apartinut poeziei (semnalment, acesta, ca marasmul social si economic favorizeaza scrisul de calitate si ca singura industrie care duduie pe timp de criza e literatura?). Mai vizibil totusi ca niciodata a fost, anul trecut, relieful foarte interesant al prozei rom\u00e2nesti actuale. Alaturi de scriitori mai tineri sau doar recent consacrati in roman precum Radu Pavel Gheo, O. Nimigean sau Dora Pavel, au revenit cu carti consistente \u201eveterani\u201c ai prozei precum Gabriela Adamesteanu sau Radu Mares. De mult n-a mai fost at\u00e2t de puternica impresia ca, cel putin in roman, avem o literatura stratificata si complexa, la care contribuie scriitori de toate v\u00e2rstele si din toate generatiile. Lucru banal, insa care merita amintit intr-o logica strict evolutionista, daca tinem cont ca de la optzecisti incoace, fiecare generatie urmareste sa inlocuiasca total, fara drept de apel, formula predecesorilor. Romanul are sansa sa omogenizeze conflictele generationiste, demonstr\u00e2nd ca nu exista formule vetuste in sine, ci doar autori nepriceputi sau carti ratate.
\nDaca, la capitolul veterani, autoarea \u201eProvizoratului\u201c s-a bucurat insa de lungi si atente comentarii (n-au lipsit nici interventiile de critica criticii pornind de la cronici), aproape neobservat a trecut, in schimb, cel mai recent roman al lui Radu Mares, \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c. Sigur ca de vina e at\u00e2t slaba putere de difuzare a unei edituri de provincie, c\u00e2t si inertia criticii, cum acuza Daniel Cristea-Enache, printre singurii care au atras atentia asupra valorii romanului. La acestea trebuie adaugata, insa, si dificultatea de incadrare a romancierului Radu Mares, care nu numai ca nu s-a inregimentat in vreun pluton generationist, dar nici n-a facut concesii de formula. De la debutul din 1972, cu \u201eAnna sau pasarea paradisului\u201c, prozatorul a traversat cam trei v\u00e2rste literare, fiecare cu modele si poncifele ei, fara a se lasa vreo clipa corupt. Romanele saizeciste ale obsedantului deceniu, recuperarea realismului integral-minimalist al saptezecistilor, dar si puternica patina textualista au ocolit in aceeasi masura scrisul lui Radu Mares.
\nUn basm modern
\nDe aici, probabil, si senzatia, izbitoare inca de la primele pagini ale celui mai recent roman, de scriitura proaspata si autonoma, la suprafata careia nu se intrevad niciunul dintre ridurile cantonarilor sau, dimpotriva, ale modificarilor prea accelerate de formula. O m\u00e2na sigura, viguroasa si t\u00e2nara, ghideaza inca scrisul prozatorului la patru decenii dupa debut. De la prima carte p\u00e2na azi, Radu Mares isi concepe romanele ca pe niste experiente totale, in care realismul cel mai strict se amesteca, intr-o formula subtila, cu scriitura livresca, fara ca vreunul dintre cei doi poli sa dezvolte o antiteza suparatoare. Apoi, ca orice prozator de proportii, Radu Mares poseda o buna tehnica a acumularii si a dozarii tensiunii. Ceea ce pare, la inceput, povestea unui personaj singular devine, sub imperiul permanentelor translatii de perspectiva si evolutii in ad\u00e2ncime (prozatorul isi ia tot timpul narativ necesar pentru a epuiza o problematica), destinul simbolic al unei comunitati. Fapte vizibile cu ochiul liber si in \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c. Caci, desi romanul are in centru formarea \u2013 deopotriva existentiala si profesionala \u2013 t\u00e2narului Gavril M., nou administrator al unei ferme bucovinene, firele naratiunii se complica intr-at\u00e2t, inc\u00e2t romanul devine o fresca extrem de credibila a ultimilor ani din interbelicul rom\u00e2nesc.
\nCucereste, inca de la inceput, dincolo de scriitura ingrijita (nicio fraza din acest roman de aproape 500 de pagini nu pare lasata la voia int\u00e2mplarii), atmosfera idilica, de basm modern, in care prozatorul invaluie figura personajului central. Proaspatul administrator al fermei nu e un simplu functionar, ci, ca in naratiunile simbolice, un personaj providential de rang nobiliar \u2013 \u201edomnisorul\u201c, cum il alinta cu neincredere temuta satenii \u2013, menit sa revitalizeze o lume aflata in paragina. De aici, aspectul profund ritualizat al unei societati in care fiecare \u201eactant\u201c pare sa aiba un rol prestabilit. Ceea ce nu inseamna ca miscarile din interiorul microcosmosului rural sunt previzibile sau ca personajele lui Radu Mares pot fi catalogate drept schematice sau plate. Dimpotriva. Ceremonialul unei scriituri menite sa c\u00e2ntareasca tacticos fiecare nuanta vine ca o manusa pitorescului acestei lumi. Sub forma unui ritual de initiere e descrisa instalarea t\u00e2narului Gavril M. la fr\u00e2iele fermei. Tiganca Tina, mare mestera in vraji si femeia ce vegheaza din umbra destinul barbatilor de la conac, mos Onofrie, contabilul ciufut si plin de tabieturi, dar extrem de serios si de generos, sau armasarul salbatic Nuska, devenit colportorul pornirilor instinctive ale lui Gavril \u2013 sunt clasici tovarasi de drum ai eroului civilizator, dar in acelasi timp personaje extrem de bine individualizate, care fac din fiecare pagina un spectacol de subtilitate.
\nDe la figuri episodice p\u00e2na la eroii centrali, Radu Mares creeaza psihologii complexe, fara a face niciodata psihologie propriu-zisa. Gesturile si actiunile sunt surprinse compartamentist, de unul sau mai multi ochi exteriori, astfel inc\u00e2t ele dob\u00e2ndesc un aer straniu, imprevizibil, dar implacabil in acelasi timp. De altfel, avem in Gavril M. unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii rom\u00e2ne din ultimii ani. Fire intreprinzatoare si curajoasa, excelent administrator al fermei parasite, t\u00e2narul bucovinean e, in acelasi timp, o personalitate neguroasa, asediata de vise si aspiratii greu de patruns. Pe c\u00e2t de ferme sunt miscarile la lumina zilei ale eroului, pe at\u00e2t de indecise si de labile sunt starile lui interioare, de vreme ce chiar momentele de implinire sunt descrise astfel: \u201eMai t\u00e2rziu, vis\u00e2nd toate astea din nou, va descoperi mirat c\u00e2t de greu e sa faci ordine intr-o stare care n-are nimic precis, dar nu poate fi dec\u00e2t fericirea.\u201c
\nSentimentul legionar al fiintei
\nErmetismul personajelor face ca translatia dinspre basm si simbolic spre cosmarul istoriei (inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial) sa para c\u00e2t se poate de naturala. Inainte de a fi roman al formarii, \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c e o meditatie profunda asupra caderii in istorie prin ideologie. O cadere ireversibila si implacabila, dar care poarta marca optiunilor individuale. Romanul lui Radu Mares surprinde, prin fiecare dintre personaje, toate fram\u00e2ntarile sociale si ideologice ale Rom\u00e2niei interbelice. Desigur ca, in acest context, ascensiunea legionarismului (a extremismelor in general) constituie focarul principal al reflectiei. Ciudat e, insa, ca nicaieri prozatorul nu surprinde doctrine, evenimente politice (avem foarte putine ecouri ale actiunilor Capitanului), si totusi o tensiune aproape irationala incepe sa-si faca simtita prezenta in psihologia si in preocuparile eroilor centrali. Apropierea accentuata fata de religie, fervoarea constructiei unei Rom\u00e2nii noi, teama si repulsia fata de straini nu sunt militantisme, ci adeziuni secrete, aproape inconstiente ale eroilor \u2013 pe care prozatorul le aduna ca intr-un jgheab pentru a pregati lovitura de teatru a istoriei.
\nMeritul imens al lui Radu Mares e de a arata, fara a o spune niciodata direct, programatic, ca linia de demarcatie dintre patriotismul constructiv al unei natiuni extrem de tinere (ilustrat de profesorul Volcinshi, dar si de Gavril M. sau de domnisoara Katria, protagonistii unei caste istorii amoroase) si extremismul ideologic e aproape insesizabila. Ambiguitatea acestei demarcatii \u2013 nu sunt surprinse in roman inregimentari concrete \u2013 e de regasit in insasi ambiguitatea ireductibila a psihologiei eroilor centrali. In Profesor, dar si in cuplul Gavril-Katria, se int\u00e2lnesc in acelasi timp vitalismul si elanul constructiei (agronomul e ctititorul unei biserici, iar profesorul este proiectantul gradinii botanice de la Cernauti) cu atractia pentru anihilarea strainului, violenta sau moarte. \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c constituie un convingator raspuns fictional \u2013 deci indirect, ambiguu si personal \u2013 la intrebarea pe care si-o pun obsesiv istoricii, psihologii, sociologii sau filozofii de mai bine de jumatate de secol: cum a fost posibila \u201erinocerizarea\u201c at\u00e2tor individualitati sau, in varianta personajului central din roman, \u201ecum apare in suflet nevoia unei alte credinte?\u201c.
\nBref: basm si roman parabolic, fresca a Rom\u00e2niei interbelice si meditatie asupra sensului istoriei, poveste erotica si catalog de porniri irationale, \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c e unul dintre cele mai complexe si frumoase romane scrise la noi in ultimii ani. Ar fi pacat ca, asa cum critica (inclusiv subsemnatul) l-a ratat in evaluarile si discutiile de anul trecut, premiile Uniunii Scriitorilor \u2013 pe listele carora a fost de cur\u00e2nd nominalizat \u2013 sa-i refuze si ele cea mai inalta distinctie. O merita cu prisosinta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Mares, \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c, Editura Limes, Cluj-Napoca, 464 p.   Nu-i mare filozofie sa observi ca in ultima perioada aproape fiecare an a fost decretat, la vremea bilantului si al statisticilor, drept un an al prozei. 2010 n-a facut nici el exceptie in acest sens, desi un numar mare de carti valoroase au… Cite\u0219te mai mult »Un roman exceptional<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5662,3466,5663,5482,5661,1038],"class_list":["post-7901","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cand-ne-vom-intoarce","tag-editura-limes","tag-literatura-romana-de-azi","tag-proza-romaneasca","tag-radu-mares","tag-roman"],"views":1964,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7901","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7901"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7901\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7901"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7901"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7901"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}