{"id":7886,"date":"2011-06-02T14:50:23","date_gmt":"2011-06-02T12:50:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=7886"},"modified":"2011-06-02T14:52:14","modified_gmt":"2011-06-02T12:52:14","slug":"schimbarea-la-fata-a-lui-emil-cioran","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/schimbarea-la-fata-a-lui-emil-cioran\/","title":{"rendered":"Schimbarea la fata a lui Emil Cioran"},"content":{"rendered":"

Cine este azi, dupa 100 de ani, Emil Cioran, cel nascut pe 8 aprilile 1911 \u00een Rasinarii Sibiului si ai lui Octavian Goga? Expertul decaderii, clasicul amaraciunii, apologetul urii de sine si al sinuciderii ar fi fost, ne spun apropiatii si prietenii sai, un om fericit si vesel, modest, \u00eentelept din nastere. \u00cen jurnalul austriacului Wolfgang Kraus, \u201eapatridul\u201c din Rasinari si orfanul parizian venit din periferia habsburgica Emil Cioran ne apare ca un personaj necunoscut si, \u00een orice caz, care nu se suprapune deloc peste acela din opera lui. Clasicul amaraciunii si al \u201einconvenientului de a te naste\u201c e, privit cu ochii acestui prieten al sau, un alt Cioran: omul scrierilor nu seamana cu locuitorul mansardei. E acolo, la mansarda, un Cioran \u00een bluza si papuci, un batr\u00e2nel vesel si bine dispus care urca si coboara \u00eencarcat de plase si sacose scarile ca un tinerel (sapte etaje zilnic!). Din atitudinea lui, mai noteaza austriacul, \u201eemana bucuria de a trai si gratitudinea\u201c. Aceasta, bucuria de a trai, \u00eempreuna cu disponibilitatea, umorul, gustul farsei si pofta de r\u00e2s l-au ferit, spune Kraus, de o\u00a0 \u201ebatr\u00e2nete otravita\u201c, spre a nota la urma ca personajul care a \u00eengrozit prin nihilismul sau feroce o lume \u00eentreaga de nationalisti, patrioti si filozofi, e \u201eun exemplu pozitiv\u201c.
\nVeselia lui Cioran<\/strong>
\nUn exemplu pozitiv, de om entuziast si prea bine dispus sare \u00een ochi si dintr-un recent colocviu dedicat lui Cioran despre care citesc \u00een \u201eDilemateca\u201c o relatare de la fata locului a Cristinei Hermeziu. Povesteste un prieten al cinicului filozof: \u201eUimirea ne apropia \u2013 marturiseste Fernando Savater \u2013 pentru ca pe mine ma lasa cu gura cascata faptul ca cineva putea trai si dovedi umor (Cioran si cu mine r\u00e2deam mult c\u00e2nd eram \u00eempreuna) cu o implacabila antipatie pentru orice convingere mobilizatoare si cu un refuz absolut pentru promisiunile viitorului\u201c. La r\u00e2ndul lui, Roland Jaccard confirma veselia, chiar neseriozitatea lui Cioran: \u201eSeratele petrecute pe Rue de l’Odeon erau de o veselie nebuna. Chiar daca nici nu se atingea de ele, bucatele si vinurile cele mai rafinate se succedau, spre marea placere a lui Cioran, care le gusta prin procura. Si c\u00e2nd \u00eei paraseam, spre 2 dimineata, noi eram epuizati, pe c\u00e2nd Simone si Cioran ar fi vrut sa prelungeasca \u00eent\u00e2lnirea p\u00e2na \u00een zori\u201c. Sociabil, om de lume buna, frecventa saloanele, poate si ca adaposturi contra plictiselii, ori, mai probabil, spre a se smulge g\u00e2ndurilor negre ce-l b\u00e2ntuiau. Oricum, exersa arta de a fi sociabil, purta cu st\u00e2ngacie haina unui \u201edandy de salon\u201c. Se amuza, amuz\u00e2ndu-i pe altii. Cioran, se mai spune \u00een aceste colocvii, era gata de sfaturi medicale pentru orice amic, \u00eenclinatie pe care rautaciosul Alain Bosquet o taxeaza cu ironie meschina aduc\u00e2ndu-i, de fapt, un omagiu involuntar: \u201eCioran \u00eeti aducea o portocala la orice stranut\u201c. \u00cen fine, ca sa \u00eencheiem seria anecdotelor picante auzite \u00een salonul, pardon!, colocviul parizian: se spune ca acel Emil Cioran \u2013 singuratecul de la mansarda era dispus sa primeasca oric\u00e2nd, pe oricine, admiratori, curiosi sau nepoftiti. Poate cu o singura exceptie, dezvaluita de Roland Jaccard: femeile \u00eensarcinate \u00eei provocau o jena organica… Cine e, asadar, dupa o suta de ani de la nastere, Emil Cioran? \u00cen\u00a0 gust postmodern, omul biografic sufera o \u201eschimbare la fata\u201c: este adus la lumina si scos la mezat, scotocit, privit din toate partile si ascultat cu toate urechile. Opera e undeva \u00een urma: monstrul sacru si filozofic trebuie un pic demitizat, scos din rama, chiar \u201eterfelit\u201c putintel, daca nu tabloidizat. Receptarea lui Cioran a cunoscut \u00een Rom\u00e2nia doua momente calificabile, ambele, drept extremiste. Primul e cel din \u201eobsedantul deceniu\u201c al lui Marin Preda, c\u00e2nd filozoful amaraciunii, demascat si criticat primitiv de propaganda de partid, cu condeiul unor intelectuali marcanti, e facut prototipul reactionarului odios si fascistoid din cultura burgheza, care are nostalgia unui Hitler al nostru, capabil sa puna sub \u201eteasc\u201c poporul rom\u00e2n spre a-l scapa de umilinta nemeritata a \u201eboicotului\u201c propriei istorii. Al doilea, tot asa de primitiv si penibil, apartine primului deceniu din epoca noii eliberari, cea de dupa 1989. Un deceniu cu ecouri \u00eent\u00e2rziate si prelungite p\u00e2na azi, \u00een care toata lumea buna \u201ecioranizeaza\u201c \u00eentruna, culmin\u00e2nd cu \u201erusinea de a fi rom\u00e2n\u201c si cu \u201escheletul din debaraua\u201c culturii rom\u00e2ne, M. Eminescu. Nici primul moment, cel al demascarii \u201ereactionarului\u201c din anii ’50 ai secolului trecut, nici cel de-al doilea, postdecembrist, al deceptionismului coral si national n-au vreo legatura cu filozoful sau omul Emil Cioran: sunt reflexe totalitare si totalizante ale unor complexe de inferioritate. Cioran este, \u00een ambele momente, \u201etapul ispasitor\u201c al acestor complexe: at\u00e2t \u00een demascarea lui ca reactionar periculos, ca si prin preluarea lui \u00eentr-o \u201ecioraniada\u201c ca o \u201ec\u00e2ntare a Rom\u00e2niei\u201c pe dos. Biografia lui, cu momentele ei de relaxare salonarda, expuse \u00een diverse colocvii nationale sau internationale, nu e nici ea de prea mare ajutor \u00een descoperirea si valorificarea adevaratului portret al lui Emil Cioran. Ram\u00e2ne opera, singurul (si supremul) document legitim si creditabil despre ceea ce un om ca acesta a putut face din ceea ce istoria a facut cu el. Restul este anecdota. Chiar daca ea \u201eprimeaza\u201c, ca la celebrul cenaclu, anecdota trebuie depasita. Asadar: cine se ascunde si cine este \u00een spatele batr\u00e2nelului care urca si coboara tinereste cele sapte etaje spre si de la mansarda pariziana?
\nO mare autobiografie spirituala<\/strong>
\nCel mai calificat portret, un veritabil portret al artistului la tinerete ram\u00e2ne exploziva, incendiara \u201eSchimbare la fata a Rom\u00e2niei\u201c din 1936, spovedania pasionala si revoltata a unui \u201e\u00eenvins\u201c ce nu mai vrea sa fie \u00eenvins si, totodata, fisa medicala a unui mare bolnav suferind de toate bolile cunoscute si necunoscute ale secolului sau. Autobiografie spirituala a t\u00e2narului Cioran de care, desi se declara \u00eenstrainat, va ram\u00e2ne legat p\u00e2na la senectute, \u201eSchimbarea la fata a Rom\u00e2niei\u201c este pentru Cioran ceea ce reprezinta \u201eNu\u201c pentru Eugen Ionescu, ori \u201edespartirile\u201c repetate ale lui Noica de mari repere ale existentei si culturii: cu totii se despart, \u201edivorteaza\u201c de ceva, de o imagine, de o lume, de un mit. Nici unul \u00eensa cu intensitatea si pasionalitatea lui Cioran din \u201eSchimbarea la fata …\u201c, o schimbare \u00een care \u00eenainte de toate e pusa \u00een cauza schimbarea, renasterea, prefacerea autorului \u00eensusi \u00een ceea ce el vrea si viseaza pentru Rom\u00e2nia. Caci nu trebuie sa ne \u00eenselam: daca sub raportul strict doctrinar si al \u00eentruchiparilor politice pentru care opteaza cartea este subreda, prapastioasa si chiar dezastruoasa, citita cum trebuie, drept fisa de temperatura a \u201ebolnavului\u201c Emil Cioran, aceeasi carte reprezinta o mare autobiografie spirituala, un document moral, afectiv si pasional de nepretuit. Simtindu-se \u00eenstrainat, cum \u00eensusi spune, de pojarul doctrinar al \u201et\u00e2narului\u201c Cioran, autorul acestei carti exemplare \u00een felul sau nu si-o abjura ori reneaga, ci, dupa ’89, la prima reeditare \u00een Rom\u00e2nia (Humanitas, 1990), \u00eesi declara \u201edespartirea\u201c de t\u00e2narul care a fost si\u00a0 \u00eenstrainarea de excesele unui text, considerat totusi de el \u00eensusi \u201ecel mai pasionat din tot ce-am publicat \u00een rom\u00e2neste si frantuzeste\u201c. Semnificatia si limitele sau rezervele asupra acestei \u201edespartiri\u201c n-au fost \u00eentelese cum trebuie. Revizuirea pe care o concepe si si-o administreaza fara crutare autorul \u00eensusi i-a fost imputata si amendata nedrept de regretatul Zigu Ornea: rau e daca ascunzi, camuflezi ori treci sub tacere trecutul, iar daca-l recunosti, \u00eel revizuiesti si \u00eel regreti tot rau e! Ar fi mai bine sa nu regretam nimic?! \u00cen realitate, \u201ecel mai pasionat\u201c si imprudent text devine, prin spovedania implicita pe care o contine, un autoportret sinucigas. Cioran este, si ram\u00e2ne prin acest text scris la 24 de ani, cel mai virulent critic al defectelor rom\u00e2nesti, dar si al lui \u00eensusi, ca tip liric (\u201epasionat\u201c!) si reprezentativ al umanitatii rom\u00e2nesti criticate. Se vede (simte) oglindit \u00een defectele pe care le descrie. Si le denunta cu virulenta, autodenunt\u00e2ndu-se. Multe din observatiile lui pe seama \u201eneispravirilor\u201c rom\u00e2nesti s-au mai facut (Draghicescu, Iorga, Motru, Ralea s.a.): niciun predecesor (inclusiv lamentatiile cronicaresti cu iz biblic), necum vreun contemporan sau urmas al sau n-au atins intensitatea (si stilistica) a suferintei care \u00eensoteste asumarea si descrierea, sub titlu personal si pasional, a defectelor Rom\u00e2niei si rom\u00e2nilor. Citite ca atare, primul adresant al gravelor si \u201eintolerabilelor\u201c acuzatii pe care le formuleaza este \u00eensusi autorul \u201eSchimbarii la fata …\u201c care vrea, el, sa se schimbe. Grave, istorice, pietre de moara de g\u00e2tul neamului, \u201einfirmitatile\u201c seculare ale rom\u00e2nilor ce-i apar ca oglinda unui Narcis nefericit sunt si propriile lui infirmitati: \u00eesi asuma \u201evina\u201c lor, nu ia distanta, nu str\u00e2mba din nas ca si cum ar fi \u201ealtul\u201c, strain de ele. Este ceea ce face diferenta, considerabila, daca nu uriasa dintre criticul t\u00e2nar si virulent si o multime de clarvazatori de pe marginea santului \u00een care el vede o prapastie. Extraordinarul paradox al acestei mari carti consta, mi se pare, \u00een faptul ca acest critic nemilos si eretic inconvertibil, care-si pune tara \u201esub teasc\u201c si iubeste \u201eo Rom\u00e2nie \u00een delir\u201c, cel care nu lasa sa-i scape niciun defect nenumit si nears pe rugul criticii sale, \u00eentruchipeaza el \u00eensusi exemplar pe rom\u00e2nul judecat si molestat cu at\u00e2ta m\u00e2nie si amaraciune autocritica! \u201eLipsa de mister a rom\u00e2nului \u2013 sustine chiar rom\u00e2nul Emil Cioran \u2013 \u00eel face indiscret dincolo de orice margini: spune totdeauna tot ce are pe inima. Ce-i mai ram\u00e2ne atunci din ea? Un popor indiscret poate crede \u00een Dumnezeu? Un individ \u00een niciun caz. Rom\u00e2nul nu scapa nicio ocazie de a-si deserta inima. Nu pleaca de aici un anumit pustiu al nostru? Exista un mare desert \u00een Rom\u00e2nia\u201c. Ca sa vedem imediat cum Cioran, \u201eindiscret dincolo de orice margini\u201c \u00eesi \u201edesarta inima\u201c particip\u00e2nd asa la \u201epustiul\u201c nostru si largind granitele acestui \u201emare desert \u00een Rom\u00e2nia\u201c: \u201eRom\u00e2nul este consecvent numai \u00een luciditatea fata de conditia rom\u00e2neasca. El stie ca niciunul dintre semenii lui nationali nu este entuziasmat de soarta lui de rom\u00e2n. Si atunci \u00eencepe marturisirea deficientelor proprii interpretate si scuzate prin viciile substantiale ale Rom\u00e2niei. Nici un rom\u00e2n nu se simte personal vinovat. Toate ratarile si golurile si le explica prin vidurile Rom\u00e2niei, dezert\u00e2nd astfel de la responsabilitatea individuala\u201c. Deloc multumit, necum \u201eentuziasmat\u201c de soarta lui de rom\u00e2n, Cioran se vede constr\u00e2ns de consecventa luciditatii sa nu \u201edezerteze\u201c, sa fie el \u00eensusi indiscret, ca si semenii lui nationali: marturiseste cu voluptatea amaraciunii deficientele ce-au facut ca viata noastra sa fi fost \u201eo serie de \u00eenceputuri ratate\u201c dintr-o Rom\u00e2nie ce \u201epoarta stigmatul fragmentului\u201c si \u201egeniul momentului\u201c. Nimic \u00eentreg si dus p\u00e2na la capat. Exponential, ilustr\u00e2nd \u00een acelasi ins exceptia si regula, rom\u00e2nul Cioran nu ezita sa faca ceea ce-i reproseaza rom\u00e2nului deobste: \u201escoate cadavrele \u00een amiaza\u201c, le expune si chiar le etaleaza la lumina zilei, \u00eentocmai ca acel rom\u00e2n care geme sub biciul criticii lui! E, \u00een fine, Cioran cel care, ca tot rom\u00e2nul, \u201enu se poate face interesant dec\u00e2t etal\u00e2ndu-si defectele\u201c si tot el \u00eel reprezinta stralucit pe cel pe care-l \u201edemasca\u201c \u00een at\u00e2tea si at\u00e2tea tonalitati stilistice si mai cu seama pamfletare, spre a-l trezi din somnul cel de moarte, un somn istoric, caci \u201eRom\u00e2nul n-are de razbunat dec\u00e2t somnolenta lui seculara\u201c, \u201epacostea traditionala a spiritului contemplativ\u201c si \u201ecresterea vegetala\u201c care i-a \u201edeterminat ritmul vietii\u201c, zice acest mare insomniac al contemplatiei febrile si speculatiei disperate pe marginea prapastiei. Un v\u00e2nt de speranta si \u00eencredere \u00een viitor bate \u00eensa mereu \u00een destule dintre genialele \u201eamaraciuni\u201c ale t\u00e2narului Cioran. Spre deosebire de disperarea neagra din amurg, aceea a diminetii contine o d\u00e2ra luminoasa, ca binele potential din tot raul sav\u00e2rsit, \u00eent\u00e2mplat (except\u00e2nd \u00eensa din ecuatie cinismul bine dispus al adeptilor formulei \u201ecu c\u00e2t mai rau, cu at\u00e2t mai bine\u201c!). Dupa ce constata ca \u201eRom\u00e2nia si-a dat seama de ea \u00eensasi numai \u00een secolul trecut si nu \u00een \u00eenceputurile lui\u201c si ca \u201es-a creat \u00een teoria culturii rom\u00e2nesti un sistem de alternative, steril si iritant\u201c, de genul Orient\/Occident, sat\/oras, liberalism\/ reactionarism, progresism\/traditionalism, t\u00e2narul Cioran vine cu niste judecati exclusiviste, dar mature si capitale pentru destinul viitor al culturii rom\u00e2ne: \u201eTrebuie recunoscut ca polemica s-a nascut din s\u00e2nul nationalistilor, care suferind de obsesia specificului rom\u00e2nesc, au uitat de Rom\u00e2nia. De altfel, nationalismul rom\u00e2nesc a fost aproape totdeauna reactionar, adica n-a iubit niciodata Rom\u00e2nia \u00een sensul ei ideal si \u00een finalitatea ei ultima. \u00cen loc sa-si fi pus \u00eentrebarea ce trebuie sa devina Rom\u00e2nia, ei nu s-au \u00eentrebat dec\u00e2t ce trebuie sa ram\u00e2na. Orice nationalist, care, de dragul constantelor unui popor, renunta la caile moderne de lansare \u00een lume, rateaza sensul unui neam vr\u00e2nd sa-l salveze. Fondul nostru? Desigur, multe lucruri bune, dar \u00een s\u00eenul lor o rana. Fondului acestuia \u00eei datoram absenta noastra de at\u00e2ta timp. Absolutizarea lui este o opera reactionara. Daca ne-am fi abandonat lui, eram si astazi una din ultimele tari ale lumii. Viziunea reactionara nu \u00eemtelege paradoxul istoric al culturilor mici si care consista \u00een faptul ca ele nu pot sa refaca etapele de evolutie ale culturilor mari, ci trebuie sa se integreze unui ritm, fara continuitate si fara traditie. De am fi ramas consecventi fondului nostru, astazi ar trebui sa cream epopei si mituri eroice, iar pe Proust sa-l asteptam c\u00e2teva secole, pentru a-l citi si a-l \u00eentelege \u201eorganic\u201c\u201e. Mai catolic dec\u00e2t Papa, Cioran este aici, \u00een teoria culturii, un sincronist radical si exclusivist, care l-ar cam fi speriat p\u00e2na si pe moderatul parinte al sincronismului rom\u00e2nesc, Eugen Lovinescu. Din amaraciune si disperare, face, prin \u201earderea etapelor\u201c, un salt urias si paradoxal \u00een entuziasmul febricitat si febricitant al modernitatii si modernizarii recuperatoare: \u201eProblema fondului si a formei a fost pusa de reactiunea noastra la descoperirea tardiva a Occidentului. Dupa \u00abevolutia fireasca\u00bb a organicismului si astazi ne \u00eenvaluiam \u00een pravile, \u00een cronici, si astazi eram preistorie. Este o nota buna pentru adaptabilitatea si spiritul de orientare al nostru ca am putut sari din preistoria tuturor secolelor noastre de \u00eentuneric \u00een ritmul problemelor \u2013 daca nu al realitatilor \u2013 universale. Rom\u00e2nia este fructul unei pasiuni moderniste. Fara prejudecatile reformatoare ale liberalismului rom\u00e2nesc, andante-le devenirii noastre devenea funebru.\u201c
\nViziunea pasoptista de<\/strong>
\n tip cioranian<\/strong>
\nOric\u00e2t de excesiva ar parea \u2013 si ea este asa! -, directia judecatii lui Cioran este cea buna, de nu chiar singura buna, adica plina de viitor. Elogiul \u201eimitatiei\u201c \u00eel face un sincronist lovinescian pur (prea pur!) si dur (prea dur!), juc\u00e2nd totul pe o singura carte. \u201eCeea ce \u00een Apus era revolutie, la noi era modernism. Deosebirea este semnificativa. Caci, pe c\u00e2nd o revolutie se naste dinlauntru, o rasturnare modernista se \u00eent\u00e2mpla din afara. Occidentul ne-a facut \u00abrevolutionari\u00bb. Lucrul acesta nu este chiar at\u00e2t de \u00eentristator. Important este gradul \u00een care am fost electrizati si scuturati de cutremurul dezlantuit de contactul dintre fiinta noastra si Europa (…) Reactiunea Rom\u00e2niei fata de Europa este unul din fenomenele cele mai \u00eembucuratoare ale vietii noastre. Frenezia imitatiei, care a dominat tot secolul XIX, \u00eesi are radacini at\u00e2t de ad\u00e2nci, ca sunt nem\u00e2ng\u00e2iat de a fi ramas at\u00e2t de ne\u00eenteleasa lui Eminescu, care a priceput cum nimeni o Rom\u00e2nie intemporala, pentru a o refuza \u00een contingentele ei\u201c. Nu e cazul sa ne speriem, \u00eentristam sau revoltam de nedreptatea facuta lui Eminescu, at\u00e2ta vreme c\u00e2t acest viitor \u201eapatrid\u201c priveste cu \u00eencredere si entuziasm patriotic intrarea Rom\u00e2niei \u00een Europa, prin nu importa ce cai: \u201eFrenezia imitatiei, \u00een acest caz, are un caracter de imperialism vital, este o dovada a unei sete ad\u00e2nci de viata. Ca a \u00eembratisat at\u00e2tea lucruri pe care nu le-a priceput, ca a \u00eenmagazinat artificial, ca n-a putut asimila tot ce a vrut sa cuprinda, \u2013 ce importanta au toate acestea? \u00cen fenomenul culturii rom\u00e2nesti, aceasta \u00eenflacarare e admirabila. Se spune: forme si numai forme. Dar puteam sa \u00eemprumutam numai umbre! Nu aceasta e problema. Caci nu intereseaza \u00een ascensiunea si aurora unei culturi continutul ei, c\u00e2t ritmul. Frenezia imitatiei a dat tarii un ritm pe care \u00een zadar \u00eel vom cauta \u00een \u00abfondul\u00bb ei de o mie de ani. \u00cen setea ei de a imita, tara si-a simtit instinctiv golurile. Daca selectiona valorile occidentale dupa un cinism sever, nu realiza caricaturi mai putin minore si \u00eesi rata, \u00een plus, elanul. Paradoxul nostru istoric ne-a obligat la aceasta maimutareala, daca nu fecunda, extrem de revelatoare.<\/p>\n

Am imitat gesturi, sisteme, ideologii, organizatii, de la haina de fiecare zi\u00a0 si p\u00e2na la speculatii metafizice. Obsesia Occidentului a fost marea noastra fericire. Pacatele liberalismului rom\u00e2nesc sunt rascumparate \u00eendeajuns de furia modernista care a lansat Rom\u00e2nia artificial \u00een lume, pentru ca viitorul s-o poata integra substantial\u201c. Emotionant si definitoriu pentru viziunea pasoptista de tip \u201ecioranian\u201c este elogiul pe care-l aduce unui Heliade \u2013 \u00eentemeietorul, care, cu \u201eelan inconstient si reformator s-a \u00abcompromis\u00bb cu at\u00e2ta zel pe toate terenurile, imit\u00e2nd si invent\u00e2nd, \u00eendemn\u00e2nd si construind\u201c: un mare si bizar \u201eom al \u00eenceputului de drum\u201c (cf. Paul Cornea), \u00eencarcat de tot viitorul ce va rodi din \u201ecompromisul\u201c pe toate terenurile al acestui personaj auroral al pasoptismului rom\u00e2nesc. Vestit de Heliade, viitorul pe care \u00eel zarea Cioran \u00een 1936 era, totusi, contemporan cu el \u00eentr-o buna parte din cultura rom\u00e2na, inclusiv ori mai ales \u00een literatura. Oric\u00e2te ridicari patriotice din spr\u00e2ncene ar st\u00e2rni, entuziasmul momentan si patetic sincronist al t\u00e2narului Cioran contine \u00een miezul lui un patriotism indiscutabil si corect orientat. Ceea ce nu \u00eenseamna ca e mai putin patriotism \u00een amaraciunile si \u201eindiscretia\u201c cioraniana fata de neajunsurile si deficientele \u201eparadoxului nostru istoric\u201c: pe numele lui adevarat, acest paradox se numeste o \u00eent\u00e2rziere seculara greu recuperabila sau stinsa doar prin \u201earderea etapelor\u201c si mersul cotigit, \u201e\u00een salturi\u201c \u00een care puterea de adaptare joaca un rol decisiv, pozitiv si negativ deopotriva. Vocea patriotica si \u00eencrezatoare \u00een forta de adaptare si supravietuire culturala a neamului sau rasuna \u00een vorbele cu care acest sceptic nem\u00e2ntuit continua sa descrie \u201edeficientele\u201c rom\u00e2nului ca si cum acestea ar fi ale lui \u00eensusi: \u201eMulte popoare au facut haz de propria lor conditie: auto-ironia nu lipseste la niciun popor chinuit si oprimat. Este cu toate acestea rar ca auto-cunoasterea sa mearga m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu auto-dispretul, asa cum se \u00eent\u00e2mpla excesiv de des cu rom\u00e2nii. Am fi prea nedrepti cu urgisirea noastra de am vedea \u00een acest fenomen numai deficienta, c\u00e2nd el constituie o nota originala de o ciudata semnificatie. Nu este popor care sa-si priceapa mai bine insuficientele si care sa simta o mai rara voluptate de a si le marturisi la fiecare ocazie. Este o auto-denigrare colectiva, \u00abun scuipat \u00een s\u00e2n\u00bb general, o amarnica luciditate a soartei noastre, care se nasc la unii automat si fara conflicte, pentru ca la altii \u2013 la cei putini \u2013 sa devina sf\u00e2sieri. \u00abA fi rom\u00e2n\u00bb, sa nu fie oare o evidenta placuta? Este sigur ca poporul rom\u00e2nesc are o distanta de el \u00eensusi, care indica o particularitate unica …\u201c Forta si vigoarea stilistica a incluziunii personale \u00een \u201evina\u201c si drama colectiva sunt aici, ca \u00een majoritatea celorlalte \u201edeficiente\u201c semnalate, note diferentiale majore ce fac admisibile, de nu si suportabile, virulenta si natura instigatoare a criticii \u201esf\u00e2siatului\u201c Cioran la adresa lui si a \u201eamar\u00e2tului\u201c sau popor: pe care vrea sa-l schimbe sau sa-l lase sa piara.\u00a0 Revoltatoare, \u201ejignirile\u201c zboara ca niste sageti din arcul m\u00e2niei cioraniene. Una din cele multe \u00eel nimereste si pe Stefan cel Mare si Sf\u00e2nt: \u201eFacut-am multe bisericute \u00een trecutul nostru, toate triste si mici. Improvizatii de credinta. Stefan cel Mare si-a exercitat ocazional un sentiment de pietate si ne-a construit pe loc at\u00e2tea si at\u00e2tea biserici, locasuri minore si amar\u00e2te ale dezertiunii din lume si nici o constructie monumentala care sa intensifice un sentiment de viata…\u201c Obsesia \u201egotica\u201c \u00een numele careia \u00eel probozeste pe \u201euriasul\u201c voievod al lui Delavrancea este similara cu visul constructiei monumentale nutrit de arhitectul lui G. Calinescu: si n-au ele temei?! Iata alte sageti usturatoare, reluate \u00een \u201epoporul vegetal\u201c dintr-un poem celebru \u00eenainte de ’89, dar si de numerosii papagali postdecembristi: \u201eRom\u00e2nii au trait o mie de ani ca plantele\u201c sau \u201eRom\u00e2nii au stat sub moarte, ca sub turci, au acceptat-o. Si asta \u00eenseamna a-i plati birul.\u201c Nu \u00eencape \u00eendoiala: Cioran este un veritabil\u00a0 instigator. Despre specificul national are vorbe grele care tot asa ram\u00e2n p\u00e2na azi. O nesf\u00e2rsita suferinta personala si o indicibila voluptate a amaraciunii, patetica \u00een laconismul ei, \u00eembraca \u00een haina durerii mute pe taranul rom\u00e2n \u00eentr-o secventa antologica: \u201eDe c\u00e2te ori privesc taranul rom\u00e2n \u00eemi place sa vad \u00eenscrise \u00een cutele fetii sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc \u00een Europa un alt taran mai amar\u00e2t, mai pam\u00e2ntiu, mai coplesit. \u00cemi \u00eenchipui ca acest taran n-a avut o sete puternica de viata de i s-au \u00eenscris pe fata toate umilintele, de i s-au ad\u00e2ncit \u00een riduri toate \u00eenfr\u00e2ngerile. Oric\u00e2te rezerve de viata ar dovedi el, impresia nu este totusi a unei prospetimi biologice. O existenta subterana este fiinta lui si mersul lui lent si g\u00e2rbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Suntem un neam care-am iesit din vagauni, din munti si din vai. Am privit cerul din umbra si-am stat drepti \u00een \u00eentuneric. Ne-am racorit o mie de ani. De aceea numai febra ne mai poate scapa… C\u00e2nd va ridica taranul rom\u00e2n capul sus? \u00cen jos am privit de c\u00e2nd ne-am nascut.\u201c Aceasta jale metafizica a patimirii noastre n-a mai fost auzita dec\u00e2t la Octavian Goga. Rasinareanul Emil Cioran, fecior de popa ca si celalalt, are si el \u00eenscrise \u00een cutele fetii si ad\u00e2ncite \u00een riduri toate \u00eenfr\u00e2ngerile taranului rom\u00e2n: \u00eei \u00eempartaseste, \u00een felul sau, soarta. N-au dreptate cei ce vorbesc despre demagogia ori ipocrizia suicidara a lui Emil Cioran. Filozoful amaraciunii s-a \u201esinucis\u201c cu adevarat de mai multe ori si \u00een mai multe feluri. Exilul sau este o sinucidere. Nu toate sunt asa. Exilul lui Cioran nu este nici voiajul supranumit \u201eexil\u201c al marelui \u00eenaintas al sau \u00een \u201eauto-dispret\u201c si \u201eauto-ironie\u201c I. L. Caragiale: Cioran s-a \u201esinucis\u201c c\u00e2nd s-a schimbat la fata, si-a luat alta identitate si a vorbit si scris \u00een alta limba. \u00censa limba smulsa si parasita \u00een debaraua amintirii s-a \u201erazbunat\u201c: \u00eenainte de a muri, limba de moarte a lui Cioran a vorbit rom\u00e2neste. Cu toate exaltarile si utopiile ei viitoriste, \u201eSchimbarea la fata a Rom\u00e2niei\u201c e una din marile carti ale culturii nationale: o carte \u00een care, monumental, taranul rom\u00e2n si-a mai ridicat o data capul \u00een sus. Gratie \u201eapatridului\u201c Emil Cioran.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cine este azi, dupa 100 de ani, Emil Cioran, cel nascut pe 8 aprilile 1911 \u00een Rasinarii Sibiului si ai lui Octavian Goga? Expertul decaderii, clasicul amaraciunii, apologetul urii de sine si al sinuciderii ar fi fost, ne spun apropiatii si prietenii sai, un om fericit si vesel, modest, \u00eentelept din nastere. \u00cen jurnalul austriacului… Cite\u0219te mai mult »Schimbarea la fata a lui Emil Cioran<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5651,5650],"class_list":["post-7886","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografia-lui-cioran","tag-emil-ciora"],"views":2943,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7886","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7886"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7886\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7886"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7886"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7886"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}